Cornel Jurcă, antrenorul ăl’ mare al echipelor de juniori de la Sportul, a plecat zilele astea la Steaua. Nu îl ştiu prea bine, nu am auzit prea multe de el, dar numele care au ieşit de la tineretul nostru, ca şi căutarea pe care o are, spun destul de multe. Unul din puţinii oameni de valoare pe care îi aveam, pierdut prin zgârcenia unui patron.
De-abia asta e ştirea rea. Că nu jucam mai nimic în ultima vreme, asta e, nu putem să avem echipă bună în permanenţă. Dar viitorul suna bine, iar juniorii erau una din puţinele părţi ale clubului care mai funcţionau. Şi oricum era dintotdeauna cea mai bună parte a clubui. Acum se duce naibii şi asta…
Ultima speranţă e că se ceartă cu Jiji şi vine înapoi. Noroc că există ciobani. Sigur, e posibil să găsim pe cineva capabil să-i preia atribuţiile şi să facă aceeaşi treabă suficient de bine, dar, uitându-ne la celelalte plecări şi veniri, care-s şansele?
Ceea ce îmi aminteşte: nu cred că am cumpărat vreun jucător în pauza dintre sezoane. Încet-încet, corabia se scufundă…
În clipa asta, cititorul se întreabă “Băi, ăsta o să mă plictisească tot restul săptămânii cu Sportul Studenţesc? Aaaaah” şi o ia la fugă. Posibil, foarte posibil, deşi nu ştiu de ce o să mă mai leg mâine.
Haide Sportul!
