Arhiva pentru august 7th, 2008
Cum se bucură de eleganţa trestiilor, raţele sălbatice,
păpurişul destramă un cântec pe panglica nemişcării
în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor
bursucii se leagănă în adiere cu arbuştii
pitpalacii împletesc un şal din lumina sunetului,
caprele negre fac alpinism,
oglindesc înălţimile,
ploaia dăruie scoarţe olteneşti pământului,
şi plugurile fac dragoste cu ţărâna, o sărută, o muşcă,
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovlecii,
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor.
07
Aug
08
Buşeuri
Prăjitură cu nuci, cremă, frişcă sau ciocolată.
(DEX ‘98 despre buşeu. Ce-i drept, la dicţionarul gastronomic e foietaj umplut cu whatever.)
În postul cu numărul 100, cu ocazia acestui moment atât de festiv încât era să treacă neobservat, vă voi vorbi puţin despre mâncare.
Eu sunt un om care a crescut cu pateuri şi merdenele. De asta, mă dă peste cap patiseretul din ziua de azi, care îmi vinde pateuri, merdenele, faguri, rulouri, batoane, bărcuţe, foietaje, pandişpanuri, plăcinte, băscuţe, buşeuri. Plăcintă cu şuncă şi caşcaval. Hmm…dar gata, că mi se face foame. O mie şi unul de feluri de a numi ceea ce, de obicei, este o mână de brânză învelită în puţin foietaj.
În mod normal, aici ar veni momentul în care întreb cititorii dacă au avut experienţe similare, doar, doar, o apărea un comentariu şi nu m-aş mai simţi ca un boşorog bătrân care scrie la pereţi. Neah. Dar dacă citeşti asta şi ai o patiserie, gândeşte-te pentru o clipă la lucrurile prin care trebuie să trec, cum mi se înroşesc obrajii, cum mă uit cu grijă în stânga şi-n dreapta să nu mă audă nimeni, înainte de a putea spune cu jumătate de gură şi glasul tremurând “Un buşeu cu caşcaval, vă rog”
Poftă bună!
