S-a lansat Zoom TV, televiziunea de prin metrou, ocazie cu care staţiile au fost umplute cu plasme cu o mare bestialitate. Pe mine m-a ferit Dumnezeu de plasme la mine-n staţie şi nici n-am studiat problema prea în detaliu, dar înţeleg că sunt niţel mai multe reclame decât ştiri. De aşteptat.
Ce m-a îngrozit a fost că ieri seară, când eram pe la Unirii, îmi arunc privirea pe-un ecran şi ce văd? Ce văd? Văd ceva gen “Mesaj de la Ştefan: Iubito, sunt în staţie la 1 Mai şi te aştept”. WTF? Hai mă Fane, nu puteai s-o suni pe fată şi să-i spui unde eşti, simţi nevoia să împarţi informaţia asta cu mine şi cu Dorelii îmbrăcaţi în salopete albastre care duhnesc ca toţi dracii şi aşteaptă metroul la ora asta? De ce?
Şi punctul doi, care de fapt e punctul unu. Tembeliziunea a ajuns şi în metrou. Suntem înconjuraţi şi fără nici o şansă de evadare. Peste tot unde eşti se va găsi un oarecare dispozitiv electronic care îţi oferă ştiri, divertisment, horoscop sau “elemente sociale”. Şi publicitate, multă publicitate. Chiar, care mai ştii, mai e LCD-ul ăla pe la Grozăveşti, al cărui unic scop e să afişeze reclame? Pe stradă? Era o imagine interesantă, mai ales că la poalele dânsului vedeai câte o haită de cinci-şase-20 de maidanezi care se uită la tine ca la friptură…
Poate la un moment dat omul vrea chiar să..eu ştiu, gândească. Poate nu-i pasă de ce s-a întâmplat azi cu preşedintele CSM. Poate nu vrea să afle la nouă seara cum îi va merge în ziua care tocmai stă să se termine. Poate a descoperit o metodă mai interesantă de a comunica în ce staţie e persoanei pe care o aşteaptă. Se cheamă telefon. Fundamental şi cel mai important, poate vrea să mai fie o secundă singur cu gândurile lui. Iar faptul că şi în spaţiile publice a ajuns înconjurat de ecrane care îşi propun să-l distragă şi să-l facă să consume, consume, consume, e destul de greu.
Mi-e teamă ca nu cumva într-o zi să constat că a apărut un televizor în baie. Nu de alta, dar buda e singurul loc în care omul modern mai poate sta fără să-l distragă nimic. Şi în diverse spaţii s-au infiltrat reclame… Ba chiar, printr-un locşor era un audio CD sau ceva care rula cât erai în toaletă. Din păcate sau fericire, n-am avut parte de conţinut, doar de ceea ce suna ca un nene citind un meniu cu limbile. Ajunsese la sanscrită.
Închideţi televizorul, luaţi un ciocan şi efectuaţi o intervenţie în spaţiul urban al staţiei voastre locale de metrou. Give piss a chance. Voie bună!
