Obrint Pas – Viure

All your sanity and wits, they will all vanish

O altă contribuție originală și inteligentă din partea mea. Eh, par zile bune pentru cultivarea obsesiilor muzicale. Start wearing purple!

Deci.

Papa:noes – Tant real

Cel mai mult îmi place descrierea de la Wikipedia:

The term Rock Català (Catalan for: Catalan Rock) is used to describe those bands singing in Catalan of any music style

Să persistăm, deci, în explorarea acestui gen muzical format din toate genurile muzicale.

Încep cu amenzile și pe-aici

Aparent, tocmai ce s-a dat, după vreun an de procese, prima amendă pentru file sharing din România. Băjeții au intrat pe un hub de DC++, au luat un om la întâmplare, au văzut că are 60 de giga, l-au trosnit cu o amendă de 3000 de euro și au mers mai departe.

Amu, orice comentariu asupra subiectului trebuie făcut încercând să păstrez un echilibru între tendința naturală “hei, pot avea muzică pe gratis, deci de ce nu?” și tendința naturală pentru tabăra cealaltă “hei, noi vrem BANI!” (Sunt rău, oamenii merită să fie remunerați dar tot tind spre atitudinea South Park: fără piraterie ar trăi foarte bine și acum trăiesc doar bine. OK, avem excepții notabile pe meleagurile noastre, deci ar trebui să mă mai nuanțez. Mă refer la un moment mai prost din trecutul trupei Spin, când au acuzat și pirateria, dar nu mai găsesc articolul cu pricina pe nicăieri.)

Să revenim la cazul concret. Astăzi, la roata norocului, TU ai fost ales, randomly, să plătești 3000 de euro! Cum sună? Hai că sună mișto. Nu vreau să spun că e un gest mișelesc să dai cu banul ca să-ți alegi victima or something, nu, în nici un caz. Să-mi mai zică cineva că viața nu e complet random. Okay, pe lângă chestia asta care m-a călcat pe nervi apreciez faptul că într-o declarație a celor de la Uniunea pentru Blabla ei recunosc că fenomenul nu va înceta vreodată, dar vor ca prin astfel de măsuri să atragă atenția și să orienteze spre alternative legale etc. etc. Mă rog, nu că ar oferi cine știe ce alternative concrete, dar whatever.

O altă chestie: de ce mereu se plâng casele de discuri și nu artiștii? Sunt eu extrem de naiv dacă încă mai sper că artiștii sunt ocupați să … eu știu, facă artă și sunt mai puțin interesați să recupereze prețul unei înregistrări și așa overpriced de la un adolescent cu coșuri pe față care oricum n-ar avea bani să o cumpere? (Asta e, în umila mea opinie, o altă eroare: dacă pui de-a moca pe net chestii în valoare de 300 de CD-uri x 10 euro nu e ca și cum dacă nu le puneai oamenii le-ar fi cumpărat în valuri. Arătați-mi un om care e dispus să dea 3000 de euro pentru muzică și îl mănânc. Well, there are people who shit caviar, dar am zis om, nu umflat. Acu sigur, dacă nivelul pirateriei ar fi mai mic, și prețurile CD-urilor ar putea să scadă. Dacă n-ar exista 4 firme care controlează toată piața, caz în care s-a mai constatat că prețurile merg într-o singură direcție. Serios, piața de manele e mai competitivă.) Deci da, să închidem această paranteză enormă și să recunoaștem că acea imagine a artistului e cam romanțată și cam departe de ce se vede prin mainstream și e pe undeva firesc ca omul să se preocupe de burdihanul lui. Dar când burdihanul șefului studioului e de câteva sute de ori mai mare … oops.

Da, e un subiect lung dar pe care s-a mai spus tot ce e de spus dinspre toate părțile spre toate părțile. Deci aș putea să mă opresc. Cred că am fost destul de foarte departe de echilibrul de care ziceam la început. Dar, dincolo de faptul că sunt tânăr și nu știu ce fac, nu știu cum se face banul etc., mi se pare că … e foame de bani, băieți. Și doar de asta e vorba. Și dacă e vorba numai de asta orice încercare de a argumenta moral-istoric-filozofic chestiunea din partea înfometaților de bani nu mai merită ascultată.

Și, nu în ultimul rând, mă uit la tehnologii și văd flexibilitate mai mult decât orice. Fără piraterie, aș fi auzit de Flogging Molly și Gogol Bordello? Ar mai fi avut Gogol Bordello două concerte în România altfel? Aș mai fi primit recomandări gen “hey how about a french acoustic reggae band with cute fun and politically charged lyrics?” cu un link pentru a descoperi ceva absolut cremos la capătul celălalt? Oricum am da-o, diversitatea muzicii câștigă din asta. Pe de altă parte, se pierde în planul material pentru un anumit segment al pieței. Ceea ce e nasol, dar cred că ideea de a putea să-ți câștigi existența din artă și a avea o existență comodă și îndestulată e destul de tânără. Încă nu ne-am prins cum se face asta și, mai important, dacă nu are un efect negativ asupra artei. Cred că e foarte bine să trăiești din asta, dar nu ca un baștan, aia chiar de schimbă. Sigur, mai sunt (multe) chestii care nu sună a artă, ci a dat cu târnăcopul. Caz în care merită să fie plătite ca datul cu târnăcopul. Am grăit.

Mă rog, the bottom line e că avem tehnologie și idei ca să facem chestii un pic mai flexibile, mai diverse, mai eficiente etc.Nu salvează lumea, dar pot oferi o experiență un pic mai bună pentru destui oameni care trăiesc pe chestia asta rotundă și albastră fără a diminua masiv din experiența altora. Iar faptul că sunt ținute înapoi din rațiuni economice este (meta-concluzie, prea filozofic, probabil spun prostii, puteți ignora) una din cele mai mari probleme contemporane și ne trage înapoi ca specie. N-ar trebui să poți spune “da, chestia asta e mai eficientă și mai comodă, dar să ne gândim la bani” niciodată. The end. Voie bună!

Gra Fort!!!!

Nu credeam că voi găsi rock català pe youtube. Iată că am găsit. O veste care trebuie împărtășită cu Universul. Gra Fort, 15 anys. Enjoy. Și mai băteți-mă la cap să învăț ce înseamnă cuvintili.

Fun isn’t enough. Try fân.

Exegeza metempsihozei semioticii lui de început (incipit pentru aceia mai latini dintre noi), că-i greu. Mai ales când începi de 4096 ori. 4096-bit RSA, înțeleg că e un buzzword popular pentru a cripta tot. Deși, acu, vorba xkcd-ului.

Deci da. Revin după o debucureștenizare de o săptămână și încă niște prea multe zile de lene. La revenire am constatat că și cerul de București e mișto, doar nu l-am privit prea des și prea bine. Și că s-au întors soldații din Irak. Cinste lor. Și că a fost ziua imnului, iar domnii de la Adevărul de Seară au titrat “ziua drapelului”. Oops. Și că nu știu care-i faza cu “București – cartier de vară”. Și că … mai continuu? Mai continuu.

Digi sport, GSP, sport.ro, eurosport 1&2, sportklub & sportklub plus, telesport, sport 1, boom sport. Serios, ca națiune și cultură, ne putem opri. Sunt niște oameni în chiloți alergând după o minge, după cum frumos spunea Florin Călinescu. Într-o noapte l-am visat pe Florin Călinescu cu cancer îmbătându-se criță și furându-ne mașina. Într-o alta am visat un război, doar că nu știam cu cine suntem în război. Doar simțeam nevoia să împart asta.

Cei de la Digi sport sunt decenți și discreți, dar cam așa începe toată lumea, nu? Poate minus GSP. Ce mă fascinează momentan e că ei chiar îndeplinesc visul de secole și dreptul natural al românilor: de a da pe meci și să vadă minutul și scorul într-un colț al ecranului. Toți ceilalți ascund una sau cealaltă din informațiile astea. Radu Naum povestea la un moment dat că a întrebat de ce nu se face asta la un EURO, iar un mai-mare din TVR i-a zis că “nu este o măsură adecvată personalității poporului român” or something. Suntem cu toții bolnavi, din lipsă de fonduri. Totuși sunt cam multe blablasport-uri, tre să mai pice din ele. Și să-mi bage sportklub la loc. Și să-mi confirme cine a luat B-ul. Care începe în două săptămâni, a lot more on that later.

Au început și băjeții în Europa, Steaua a trecut de o echipă de bucătari și e pe cale să treacă de o echipă de maeștri bucătari. În apărarea cui se simte apărat, Motherwell pare-mi-se că a mai făcut chestii prin sezoanele trecute și mai e 8-1 ăla de curând. Timișoara face treabă foarte, foarte bună. Cam pragmatici și închistați, dar e greu să joci cu toate cojonesurile cu Șahtar. Gigel e magnific. Trebuie să-mi caut autograful de la el și să sper că totuși se înțelege ceva. Vasluiul tace și își vede de treabă, ei mi se par cel mai relaxați întru calificare. Poate pentru că pe ei i-am văzut cel mai puțin.

Au început și băjeții acasă. Un Internațional Curtea de Argeș – Oțelul plicticos, urmat de Rapid începând tare. Ei cam  au obiceiul ăsta, al începuturilor frumoase și exuberante, dar întrebarea e cât îi ține. Iar eu încă refuz să înțeleg faza de la Dinamo cu zvonuri despre concedierea antrenorului înainte de a juca vreun meci oficial. Adică, deci nu, e prea complicat, viața e scurtă, whatever. O salutare pentru domnii de la Antena 1, care la un moment dat părea că nu vor fi atât de răi ca PRO TV-ul pe vremuri, dar până la urmă tot dau pe Steaua și doar pe Steaua, chiar dacă în etapa asta mai sunt și meciuri interesante. Mă rog, consumatorul rațional, maximizarea utilității, profit, ROI, etc., e logic. Dar tot o să mă smiorcăi puțin.

Azi l-am văzut pe Roman de la Zdob și Zdub luptându-se să mulgă o oaie, în cadrul unui nou format PRO TV. Formatul nu-i rău, dar evident în momentul în care îl pui pe Roman și niște condiții mai rurale în aceeași emisiune n-o să-mi mai pese de format. Tipul a fost, inevitabil, foarte tare, frate.

Trec pe lângă fosta mea generală și tot văd chestii din ce în ce mai mișto. Chestiile mișto au început când am plecat eu de acolo. Universul mă urăște. De data asta e vorba de un acoperiș care arată mai a șindrilă așa, mai a tradițional. S-a estetizat fantastic maghernița, aș mai face școala o dată. Cei de la Google vor lansa un sistem de operare. Pentru netbook-uri sau pentru toată lumea sau se mai gândesc. Totul va fi online. Everybody saw that coming. Amu să vedem până unde va ajunge treaba. Momentan încă aștept un mic release de Chrome pentru Linux, o fi prea mult de cerut? Și umblă vorba prin târg că Microsoft Office va avea niște versiuni online moca, un fel de contracandidate la Google Docs. Azi am cerut 3.14 sarmale. Și am primit. Viața este frumoasă.

Cel mai tare nume de festival este Fănfest. Pe locul 2, Folk You, care e zilele astea. Privind prin prisma unui deconstructivism textualist, am cam terminat. Revin cu noi forțe, doar împreună îl putem învinge pe ManBearPig. Noapte bună!

Never met a girl like you before

Lisztomania

Muzică din reclame, în continuare.

Norvegia a câştigat Eurovisionul

Nu s-a terminat cu enunţarea încuscrelilor, dar se vede. Cred că ăştia sunt ultimii din Europa care îşi mai permit să organizeze un concurs de-ăsta. Nu prea ştiu de ce mă mai uit la chestia asta, chiar devine din ce în ce mai slabă.

Mi-a plăcut Portugalia, mi-a semi-plăcut Germania (şi mi se pare că ei au o oarece direcţie pe care merg în ultimii ani cu selecţia, stilistic vorbind. Există consecvenţă). Mi-a plăcut Portugalia. Mi-a sort-of-plăcut Rusia. Mi-a plăcut-foarte-foarte-puţin-spre-deloc Finlanda. Iar Azerbaidjan primeşte puncte cu bestialitate. What’s up with that? Dar nici o melodie nu mi-a plăcut prea tare. Cel mai bun cântec din istoria lumii e ăsta:

Nici bulgarii nu ne-au dat nimic. Nici evreii. Doar câte ceva din Spania. Cred că sor-sa lu’ Costin rămâne cu alea 7 puncte din Spania plus încă 10-12 din Moldova. Mi-au plăcut moldovenii, au sânge în vene. Ei au curajul să vină acolo şi să cânte în limba lor, întâmplător şi a noastră. Şi să se prezinte cu ceva specific, fără a duce deloc treaba până la kitsch. În contrast cu fete anti-criză şi fete balcanice.

Respect! A, şi Macedonia tocmai ne-a dat cinci puncte. Cu respect,

un boşorog care încă se uită la Eurovision