România – Franța 0-0 / Oțelul Galați – Benfica Lisabona 0-1 / Rapid București – PSV Eindhoven 1-3 / Oțelul Galați – Manchester United 0-2
Dacă de curând am avut o însemnare care a fost un Regie Arena triple feature, e timpul pentru un National Arena quadruple feature. Și ziceți mersi că n-am stat până săptămâna viitoare, că făceam quintuple feature și implodam într-o gaură neagră.
E un stadion foarte frumos. E mare, tribunele-s aproape de teren, se vede bine din cele mai improbabile unghiuri. Acustica e acustică de acustică, dacă îmi permiteți această reală serie de metafore. E o parte din marele proiect numit “Să vină civilizația și în România”, dar e umbrit, inevitabil, de România. Până la el te mușcă maidanezii (bun, într-o zi de meci, nu, dar ia încercați o plimbare spre peluza nord după-amiaza), de la el nu prea te aduc autobuzele, iar metroul l-ai putea prinde dacă te teleportezi, gazonul e jalnic, iar toate obiectele pe care le ai asupra ta sunt prea contondente ca să intri cu ele. Astea se pot repara; există o fundație, o formă, o funcționalitate, mai căutăm o țară în care s-o îmbrăcăm.
Era să uit: costă cât șapte Cluj Arena, după ce la un moment dat prețul s-a dublat brusc. Tipic.
*
Mai întâi, a fost inaugurarea, în meciul cu Franța. Desigur, pe biletele tuturor scria România-Argentina, 10 august, orele 21:45. Desigur, din gazon sărea brazdă după brazdă. Mie nu mi-a fost asta atât de evident de pe stadion, dar eu sunt mai chior. În schimb, am avut unul din cele mai proaste locuri din stadion (peluză, pe colț, sus) și mi se pare un loc excelent. Ba chiar poți vedea mai bine cum sunt aranjați băieții în teren. Meciul prost, nul, scorțos, mai mult cu faze fixe și cu tras de timp în minutul 90 la un 0-0 care ne exclude din cursa calificării (!). Firește că oamenii au fluierat pe final, dar per ansamblu a fost o atmosferă frumoasă, punctată pe alocuri de ghiorlănescul “Pe ei, pe mama lor”, dar și de mexicanul val.
*
Între timp, gazonul s-a schimbat, dar nu destul de repede ca să poată să joace Gigi cu Schalke acolo. În mod cu totul previzibil, tot nu s-a spânzurat. Și a venit Liga Campionilor. E altceva, e o altă atmosferă, să știi că mergi un picuț pe jos ca să ajungi la întâlnirea cu unele din cele mai mari echipe ale Europei. Oțelul-Benfica, cu 7000 de spectatori și niște tribune dezolant de goale, dar o ocazie excelentă să ne dăm seama cât de bine se aude. Ai fi putut crede că e plin de gălățeni furibunzi, când colo ei erau strânși în sectorul din mijloc al unei peluze. În peluza mea se găseau și vreo 15 portughezi. Fiecare anunț al crainicului se făcea și în portugheză. La pauză am văzut rezumate din meciurile jucate la acea oră. Finețuri, dar de mare efect. Oțelul a urmat un pattern total dezamăgitor, cu care pare că se simte comod: mai întâi, o apărare solidă, așezată, apoi ieșiri timide, câteva șuturi de la distanță, un pic mai ofensiv, una-două ocazii mari și … nimic. Un gol picat înainte de pauză ca o bombă, apoi aceeași evoluție în repriza a doua. Și cu Manchester avea să fie asemănător.
*
Dacă la București ar fi un salon de inventică, marele premiu ar trebui să fie împărțit de primărie și clubul Rapid, care au inventat închirierea a jumătate din stadion la jumătate din preț, deși diverse costuri fixe, în special consumul de electricitate cât al restului sectorului, rămân aceleași. Pentru mine a ieșit bine, pentru că am putut vedea un meci din partea de jos a peluzei la preț de partea de sus. Rapidiștii sunt pasionali, frumoși când cântă imnul, senzaționali la coregrafii și cântat, dar atunci când adversarul dă gol se întorc spre peluza oaspeților cu cei mai goi, cei mai criminali, cei mai urâți ochi pe care i-am văzut în viața mea. E o sete de sânge în aer demnă de lumea a 14-a, iar unii o iau la fugă spre sectorul ăla (what the…) Iar cu PSV au avut ceva goluri de îndurat. Am văzut primul gol românesc de pe stadionul ăsta, al lui Alexa, dar în cele din urmă rapidiștii nu au rezistat fizic la tactica de tip autobază pe care a gândit-o Lucescu cel mic. Egalarea a venit repede și fix înainte de pauză, iar festivalul defensiv din repriza a doua s-a încheiat, firește, cu o clacare și două goluri. 1-3.
*
A mai trecut ceva timp, o pauză pentru naționale în care să ne facem de râs definitiv cu Belarus, tot aici (n-am ajuns, nu eram în oraș, dar am trăit umilința la TV), și a venit meciul Oțelul – Manchester. Mai înainte, s-a întâmplat ceva rar în istoria sistemelor economice în care prețul este stabilit de cerere și ofertă: în urma cererii mici, Oțelul a redus prețul biletelor cu până la 50%! Inclusiv retroactiv pentru cei care au luat pachete de bilete, deci în final am plătit 60 de lei pentru trei meciuri europene. Era mai scump să mă duc la Tribuna I în Regie la trei meciuri. Cu toate astea, stadionul tot nu s-a umplut, ceea ce e puțin trist, dar ar putea avea de-a face cu faptul că cei de la Oțelul sunt niște tolomaci care se apără bine tot meciul, își ratează faza de poartă când apare, apoi comit penaltyuri prostești pentru henț. O echipă cu suflet, cu talent, dar care la fiecare meci e mai fraieră ca la cel dinainte. 0-2 s-a terminat, Rooney i-a executat cu două penaltyuri pe final.
*
Stadionul ăsta e un loc unde mergi cu plăcere indiferent cât de proastă e echipa pe care urmează s-o vezi, indiferent că va fi un nou 0-0 anost, pentru că știe să trezească un oarece entuziasm în tine. Din păcate, ajungi acolo și vezi echipele noastre neaoșe, care mai, mai că stau să-ți strivească entuziasmul. Mai arunci o privire, mai vezi un Nani, mai iei un hot dog, mai mergi la toaletă. Te minunezi ca la felul 14 la toate aceste mici bucăți de normalitate, dar e bine măcar că au venit și ele o dată.
Hai pe stadion. Noapte bună!
Sportul Studențesc – Voința Sibiu 2-2 / Sportul Studențesc – Steaua București 0-0 / Sportul Studențesc – Universitatea Cluj 2-4
Într-un post recent mă plângeam că nu prea știu cum se fac banii. Între timp am mai aflat. Scriu cod cu rețele și chestiuni din astea alături de niște oameni simpatici într-o clădire, îmi pare rău, corporatistă, la un birou corporatist. E mult de învățat, e și puțin intimidant, dar și când îți iese ceva sentimentul este mirific.
Sezonul ăsta am fost mai des pe Stadionul Național decât în Regie, atât de puțină mentalitate ultra am. E aproape, e acea mică bucată de Europă și civilizație după care tânjeam, e mare, e frumos și de obicei vin echipe ceva mai bune decât poți vedea pe stadionul mic dintre cămine.
Totul își pierde șarmul dacă te lași să devii destul de bătrân și morocănos. Regia și-a pierdut ultimele bucăți de șarm sezonul trecut. Încet, imaginea stadionului dintre căsuțe, pe străzi liniștite, se schimbă pe măsură ce deschizi ochii și privești în jur. Manelele care răsună la lăsarea serii. Haitele de maidanezi. Casa aia care stă să cadă, unde locuiesc 11 puradei. Cel care ți-a furat telefonul, venind la tine, dornic de dialog și coabitare. Subiect de discuție: ce telefon mai ai.
E o țigănie cruntă. Iar un club cu adevărat mare s-ar preocupa de toată experiența din ziua meciului. Ar rezolva-o măcar cu câinii. Pentru că trebuie ca omul să vină cu plăcere la meci.
Nu avem cluburi cu adevărat mari. Avem niște negustori, niște ageamii care scriu pe ei “director marketing”, “președinte club” etc. Umbla vorba în târg că Șiman s-a împrumutat de la bișnițarii de pe străzile astea ca să-și pună termopan la vestiare.
Echipa nu mă ajută nici ea. E greu să te prefaci că o oră de desene animate cehești, de pildă, ar putea vreodată să fie un spectacol mai slab decât ce fac indivizii de pe teren. De unde vorba: nu ne pot ei plăti atât de prost pe cât putem noi munci.
*
Așadar, după o pauză de 4 luni, timp în care m-am plictisit regal la televizor în meciurile cu Ceahlăul și Dinamo, m-am dus în Regie, tiptil și fără telefon în buzunar, să mă uit cum ne chinuim cu Sibiul. Publicul de la tribuna 1 e minunat, studenți, tineri, tinere, bunici, accente groase ardelenești care îl încurajează pe Farika la un scaun de cei care îi aplaudă sprinturile lui Lazăr.
El a fost marele câștig, nu vorbim de Costin, care a făcut antrenamentul de vară cu echipa pentru a pleca la PAOK-ul lui Boloni (măcar i-o fi cerut Șiman o chirie, un abonament, ceva?), ci de Valentin Lazăr, un jucător promițător de bandă dreaptă venit de la echipa a doua. Omul a sprintat cu îndârjire și a arătat atitudinea demnă de niște vremuri apuse, în care șarmul nu fusese pierdut.
Sibiul a condus de două ori, o dată cu o lovitură liberă prelungită cu capul în poartă, apoi cu o lovitură de cap din doi metri după o fază de somnolență ofensivă marca Sportul. În ambele situații, am văzut o dorință de revenire, niște sprinturi ale lui Lazăr, niște șuturi curajoase și goluri egalizatoare din partea lui Chețan și Lazăr, care s-a încăpățânat să urmărească o minge până a fost scăpată de portar. Dar s-a dovedit că jucătorii nu prea au forță fizică, se consumă repede și fac pasul înapoi. Și uite așa istoria va mai reține o ratare uriașă sibiană cu poarta goală într-un meci pe care, totuși, timid, l-am dominat.
*
Înainte să jucăm cu Steaua, Gigi Becali a spus că dacă nu câștigă meciul ăsta se dâ-bâ-bâng-dâng-dâng-spânzură. Încă aștept cu interes.
Ce să zic? Ai noștri s-au mobilizat, au simțit că ăsta e meciul la care o să-i vadă Mourinho și Steven Spielberg să-i transfere, și am avut o apărare oarecum sigură și un atac cu răbufniri. Senzația la sfârșit a fost că mai puteam să jucăm câteva zeci bune de ani și steliștii n-ar fi fost în stare să lovească mingea într-un mod care să ne convingă că ei sunt fotbaliști profesioniști. Poate că nici ai noștri din atac n-ar fi dat gol și ar fi făcut un somnic mic în colțul careului, epuizați fiind.
Ați văzut că cineva a prins un somnic mare în Dâmbovița?
Altfel, atmosfera a fost puțin prea plină de steliști pentru gustul meu. Tribune care exultă de câte ori cineva în roșu (cu câteva dungi albastre) atinge mingea, apoi, când e clar că ăia din teren habar n-au ce fac, reacțiile se inversează cu 180 de grade, dar sunt la fel de caricaturale.
Lângă noi, în peluză, erau câțiva steliști a căror caterincă includea glume despre cum o să ne bată ei după meci. Jandarmii erau la semințe. Stewarzii se făceau că plouă. Gardul care avea menirea de a separa galeria Sportului de restul peluzei separa, de fapt, toată peluza de un sector mai pe colț în care n-a vrut să stea nimeni (și ar fi fost un pic jignitor ca galeria Sportului să fie trimisă acolo). Domnul Cristian Gheorghe își scria, probabil, următorul comunicat de presă despre cum noi plătim atât de mult pe bilete pentru a se crea condiții și confort.
Inevitabil, Gigi Becali nu mai tace din gură.
*
Iar duminica asta, după o nouă pauză, mergeam la meciul cu U Cluj cu oareșce speranțe. Eu nu cred că ei au o față europeană ultra-mega-evidentă, doar pompează un baștan bani în ei, pentru că s-a plictisit de Dinamo. Ar putea foarte bine să se plictisească și să treacă la cursele de cai, iar echipa ar cădea imediat înapoi în C. Bun, mai e și interesul profund electoral al autorităților locale, care va mai încetini puțin căderea spre C.
Bun, dacă ne uităm la scor, poate că ar trebui să-mi dau două peste gură, dar hai mă, oricine ne poate bate la scorul ăsta, mai ales dacă suntem fără atacanți, adică fără Curelea, suspendat. S-a terminat 2-4, Maxim deschizând și închizând scorul din faze fixe, mai întâi o lovitură liberă foarte frumoasă, iar în finalul meciului, un penalty.
Între, am văzut un roșu pentru Chețan, care a arătat ca o intrare de galben pe stadion, dar pe reluările TV e întrucâtva portocalie (un crampon sus, urât, dar fără reavoință). Asta a provocat o oarece cădere, lipsa de reacții în atac și forma fizică ușor superioară a adversarului sunt de vină pentru restul. În a doua repriză, l-am văzut pe teren ca vârf pe Truță, care a reușit să atingă mingea în minutul 89. Viitorul sună groaznic.
Oamenii de la tribuna 2, la fel, simpatici, grupul de clujeni stând lângă grupul de bucureșteni, fiecare îndrugând lucruri egale și de sens opus către arbitru în legea sa. Cetățeni, cum zic peiorativ băieții cu mentalitate. Îmi plac cetățenii. Nu aruncă scaune din iubire pentru culori.
Cea mai proastă meserie este la jandarmerie. Ca atare, înainte am fost rugat să-mi golesc buzunarele, ca să poată să mă percheziționeze cu buzunarele goale (WTF?). Total previzibil. Se întâmplă o nasoală la Ploiești și toate meciurile cu grad de risc minuscul sunt cuprinse de paranoia.
Stând la o mică coadă la intrare, am auzit ce-și șopteau duios forțele de ordine prin stații. Ei își șopteau așa:
Ăăă, deci, aveți grijă, să nu se mai ridice spectatorii cu gesturi din astea, cu hai băieții, că, ăăă, parcă nu este în ordine
Ceva mai încolo, un subordonat încerca să-i explice șefului lui că cei din Cluj au un mic steag și ar vrea să-l pună pe gard.
-Deci ideea e că e mic steagul, e foarte mic…
-Pune-l mă pe gard să-l văd!
De ce să folosim bunul simț când putem fi birocratici? Poate era un steag contondent și xenofob. De asemeni, “stewardul” de lângă mine tot amenința oamenii din tribună că dacă-și scot semințele din buzunar și încep să consume, îi dă afară din stadion.
Toți acești oameni sunt, teoretic, acolo ca să ne apere și să creeze condiții bune. Ei nu fac asta. Fac lucruri opuse. Ei sună exact ca parodiile milițienilor din orice emisiune de umor. Și ideile, dar cu totul remarcabilă e asemănarea din tonul vocii. Pentru că asta sunt. Niște oameni cărora li s-a dat legal dreptul să fie stăpâni peste o tarla, peste o bucățică de țară și să facă tot ce vor în ea. Și atunci fac.
Sportul merge relativ bine, în sensul că nu suntem ultimii dintre cei de la retrogradare, ci primii. Dar sunt niște blocaje psihice aici, nu putem câștiga acasă nici când dominăm, mai sunt niște salarii neplătite și ceva incompetență. Mult negru, cu pete de alb. Și un pic de șarm. Știți ce șarmantă e intrarea de la tribuna 2, pe scări săpate într-un deal verde? Cu panoramele străduțelor din jur pe care le ai din înaltul tribunei. Cu tabela acționată manual, de care sunt sigur că ar strânge mai mulți spectatori decât meciurile dacă ar fi bine pusă în valoare.
Haide Sportul!
Victoria Brănești – Sportul Studențesc 1-1
Din fericire, pe autobuzul de Chiajna scrie mare “PRIMĂRIA CHIAJNA” și e galben cu verde. O fi o strategie de branding sau poate brainwashing a primarului, care alege aceeași culoare pentru toate pet projecturile lui (vezi FC Concordia). Din păcate, prețul nu era trecut pe nicăieri, ceea ce găsesc întrucâtva dubios. Un leu jumate, mai puțin decât o să vrea RATB-ul după ce-mi va cere cu 40% mai mult pe fondul bla bla și pentru ca stimați călători etc etc.
Cică Brăneștiul s-a mutat aici pentru un teren mai bun. Cică a fost e-xe-cra-bil. Mie îmi place, cât de cât. Că-i cochet și modern, că intri în peluză pe o foarte simplă ușă și nu prin cine știe ce improvizații. Nici măcar prin turnicheți, dar am senzația că asta e ceva temporar. Pentru că e un stadion modern, în spirit britanic, cu tribune apropiate de gazon și acoperit integral. Aș fi zis și “puține garduri” dar am stat totuși după un gard de înălțimea peluzei. Pe mine m-ar tenta și finala europeanului U-19 de la vară, tot la Chiajna, ce ziceți?
Apropo, are și un buldozer într-un colț. Dotări de dotări! Vedeți că cișmeaua e proastă. Iar la intrare e un magazin care ne vinde cozonacii Concordia sau așa ceva (mă grăbeam, nu știu, OK?). Gata, destulă descriere, destule chestii.
Cum a fost jocul? El a fost slab, cam ca de liga a doua, dar chiar nițel mai fără ambiț. Brăneștoizii au apărut ușor dominatori prin faptul că au intervenit prompt în apărare, adesea către cel mai apropiat os, de câte ori încolțea vreo șansă de-a noastră. Iar ca strategie s-au remarcat prin rostogolirea artistică a portarului Stoicescu, după ce Tibi Bălan i-a dat acestuia un bobârnac. De asemeni, mai remarcăm din prima repriză faza în care o degajare din apărarea noastră a lovit geamul sălii Concordia (despre care înțeleg că și-aia e bună, primarul ăsta și-o fi asigurat realegerea pe 20 de ani?)
La pauză, m-am chinuit cu cișmeaua, iar copiii din localitate au primit lecții de tobă de la inimoasa noastră galerie (sau așa ceva). Viitorul era îmbâcsit, dar aveam senzația că mingea ar putea să intre și ea o dată și o dată după ce le mai obosesc crucișătoarele.
Au mai obosit, am mai avut ocazia să spun de câteva ori “n-a intrat acum, dar intră”, mai ales la o ocazie frumoasă a lui Nae, finalizată pe scurt și pe lângă. Da’ de unde? Băteam câmpii (poate nu e așa surprinzător). Dimpotrivă, a intrat dincolo, atunci când brăneștoidul Bogdan Oprea, aflat undeva pe la 25 de metri, a făcut singurul lucru pe care-l învață ei la antrenamente: a ridicat capul și a bubuit una spre poartă, iar cu largul concurs al brazdei de pe stadionul comunal și al mânuțelor alunecoase ale lui Viciu, a deschis scorul. După care ai noștri cam erau cu capul în pământ și mă temeam de o dezintegrare, dar s-a jucat la fel de molatic niște minute, până la o lovitură liberă.
Centrarea lui Ghinga s-a dus în gura porții, de unde Viorel Ferfelea, dând deja mai multe goluri în două meciuri decât în ultimele luni de fotbal, a reluat frumușel în plasă. După 1-1 au mai fost răbufniri timide și nenotabile.
Cred că viața ne-a dat pui, dar nu am făcut șaorma. Și tocmai de-asta o să picăm și o să avem probleme și cu baremul: echipa se mobilizează mai bine, e mai concentrată. Dar asta nu-i împiedică să fie fraieri. Brăneștiul a avut un joc închis și a făcut suficienți pași înapoi ca să scoatem ceva din asta, mai ales că îi cunoaștem. Noi ne-am coborât la nivelul ăla. Și spre nivelul ăla mergem repede.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Universitatea Craiova 3-0
Șoc și un pic de groază: la bilete era o coadă! Spre deosebire de meciul cu Rapid, coada era ordonată, se mișca bine, iar cașchetele de jandarm leneveau în soarele molatic de primăvară. Să fie craiovenii mai civilizați ca giuleștenii? Cât de mare este un ou mic?
Cât de mică poate fi o echipă “mare”? Câtă tradiție trebuie să invoci pentru a suplini faptul că nu joci nimic și patronul nu vrea să plătească niște sume pe care a semnat că le plătește? Întrebarea merge și pentru noi, la o scară mai mică. Dar, ciudat lucru, am fost întrecuți.
Jocul a fost cu desăvârșire fâsâit vreo juma de repriză, Sportul infiltrându-se tiptil și timid spre poartă. O apărare olteană care s-a așezat decent și a rezistat cât a rezistat, să-l remarcăm pe Zorro. L-ați remarcat? Gata.
Un asediu, două, și Ferfelea reia superb o centrare în plasă dintr-un fel de început de foarfecă laterală. Mai apoi, nu trece mult și avem un corner, la care Bălan o izbește din prima și se duce direct în poartă, dar arbitrul anulează pentru motive nebuloase. Cred că a fost un gol foarte frumos și foarte valabil. Dacă tot îl înjurăm pe central, să trecem și la tușierul cheliuță de pe partea dinspre tribuna 1, atât de neutru că e de fapt severinean. El stătea cu steagul pe sus în permanență, trăind o perpetuă stare de ofsaid. O fi vreo disfuncție de-aia de primăvară.
De la cabine am revenit cu un gol rapid (Curelea) și o echipă oaspete din ce în ce mai fracturată. Ne mai aruncăm de două-trei ori, hop, penalty. Surpriză, Bălan îl transformă. 3-0. Apropo, a venit Gigi Mulțescu. Observați vreo diferență?
Pe final, Craiova a mai fost lăsată să iasă la atac și să se facă de râs cu diverse pase în aut și alte semne de neputință. De remarcat o fază la care au cerut penalty pentru o ușoară împingere în careu iar eu, pardon de expresie, cred că a cam fost. Și mai ales, o ratare cu poarta goală de toată frumusețea, care rezumă toată lipsa de vlagă a unei echipe care se scufundă.
Am câștigat, alt antrenor, alt aer, alte speranțe. Dar și un adversar slab, demoralizat, incapabil. Eu cred că obiectivul numărul 1 rămâne baremul. Nu vă mai spun ce meci urmează, că a trecut, încerc să vă mai servesc cu două cronici azi.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Gaz Metan Mediaș 0-1
Opriți subminarea economiei naționale!
(o galerie tânără, dinamică și intelectuală)
Urarea din motto face referire la faptul că pe piepturile vânjoase ale medieșenilor tronează sigla Transgaz, firmă care e a mea. Și a ta. Și a lui. Dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă ne place, unde mai pui că profitul nu se întoarce la mine, sau măcar la Boc, să facă o autostradă. El e, inevitabil, al bravilor investitori care de-abia țin echipa.
Altfel, mi se pare o echipă relativ curată, relativ talentată, relativ devreme acasă și, la ora asta, relativ în Europa League. Care a făcut un meci prost rău, dar nici ai noștri nu s-au lăsat.
Mai întâi, să mă scuz că n-am zis nimic de la începutul returului. Am văzut meciul cu Dinamo din pat, tușind, răgușit ca proful de fizică (cine știe cunoaște) și energizat suplimentar de vestea că prețul biletelor tocmai se dublase. Din fericire, n-a fost ceva permanent, a fost super ofertă limitată. Impresia mea a fost aia trivială, că am făcut o primă repriză decentă urmată de-o cădere. Și că e un scor corect deși la cât de cenușii au fost ăștialalți mergea și 0-0. Apoi n-am jucat nimic la Bistrița. În ambele meciuri s-au putut găsi faze grosolan bulite de arbitri, ceea ce de la o vreme mi se pare doar un semn că ăștia-s arbitrii pe care îi merităm.
Așa, să trecem la Sportul – Gaz Metan. Meciul a coincis cu venirea primăverii, ura. Totuși, în Regie nici zăpada nu se topește:
Prima repriză a surprins o echipă a Sportului într-o oarecare vervă. Surprinsă, aceasta s-a rușinat, s-a ascuns repede și a dispărut de tot cu timpul. Dar până atunci Curelea a apucat să facă o fază de singur cu portarul și, surpriză, a tras în el. Au mai fost încercări, Maxim a fost jucat mai mult și din ce-mi dau seama încerca să fie un fel de playmaker, cu diferența că playmakerii mai și dau drumul la mingi, el se lungea aiurea. De partea cealaltă, niște contraatacuri. Meci aproape amical, duminical, fără stres, fâs și miză. Nu regie. Doar dezinteres. La capitolul “forță simbolică deosebită”, pe marginea terenului nu erau nici reclame, ceva ce nu-mi amintesc să fi văzut la un meci de A în sezonul ăsta.
În repriza a doua, jocul a înclinat mai mult către medieșeni, pe fondul faptului că gazdele au fost niște mămăligi. Simplul fapt de a înclina altfel n-a reușit să facă meciul interesant, deci hai să sărim direct la penalty-uri.
Eu cred (și aici peluza ar fi fost în stare să mă sfârtece) că al lor a relativ fost. La standardele care se practică. Adică Patriche a intrat să-l secere pe ăla. În careu. Ceea ce pur și simplu nu se face. Știți, ca să nu-i dai șansa să cadă și să obțină penalty etc. etc. Mai ales că era o fază cețoasă, cu toate șansele de a se fâsâi. Al doilea mare semnal de alarmă e că l-a și nimerit. Asta plus o cădere teatrală și o rană simulată fac rețeta clasică a unui 11 metri românesc. Pe care Eric îl transformă.
Apropo, a revenit Eric! După un popas scurt prin Ucraina și unul mai lung, după toate aparențele, pe Dealul Negru, degustând mici. În afară de faptul că a câștigat meciul aproape accidental, n-a făcut mare lucru, ipostază în care îl vom și reda aici:
Mai apoi, unșpe metriul nostru. Al lor a fost, da? Atunci și al nostru. După care, după cum probabil știți, Ferfelea și-a așezat mingea, și-a luat avânt și a executat ca Anelka. Adică indolent. Slab. Nesimțit. Pasă la portar. După care a ieșit și a pornit un lung conflict verbal între peluză și jucători, finalizat cu Cristian Irimia invitându-ne la sfârșitul meciului să intrăm noi pe teren. Acum, eu obișnuiam să joc în poartă și în apărare, dar ăștia sunt chiar decenți față de atac. Aș intra în atac. De unde-mi iau tricoul și ghetele?
Iată un rezumat:
De asemeni, pagina de rezumate e acum la zi, deci puteți vedea toată desfășurarea suferinței, sunt chestii noi în blogroll, Zdob și Zdub merg la Eurovision, a fost ziua Irlandei, Laszlo Borbely a purtat o cocardă și eu cred că cel mai talentat român este un câine. Dar despre toate astea, altă dată.
Mâine, la Cluj, o umilință sau poate o dezamăgire la limită. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – FC Vaslui 0-1
O după-amiază ușor cețoasă și surprinzător de non-câinoasă la venire. La plecare era unul în stradă care lătra la tot și la toate, din fericire nu eram singur și am mers cu turma, că altfel cred că acolo rămâneam. Regie, locul unde poliția poate bloca străzile înaintea meciului dar hingherii nu vor să scape de zecile de potăi.
Sportul a ajuns la poartă, pe bune, doar că acolo apărarea era ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, doar făcută cu mercenari de la Copacabana, pentru a încerca depășirea recordului de figuri de stil inutile, deținut acum de PRO TV. Iar prea puțini își asumau răspunderea finalizării. Dincoace, ăștia erau și ei periculoși și nu prea, în dulcele stil clasic, lălâu și balcâz (vezi Porumboiu după meci: că cică au jucat nașpa, dar la nivelul României nașpa-ul ăsta a fost super-spectacol).
Să vedem, cine a zvâcnit, cine a mai mișcat așa, ca fluturașii? Varga, mai rar dar mai bine. Dar n-a putut să-i dribleze chiar pe toți, nici chiar pe doi consecutiv, doar momente punctuale. Pătrașcu, pentru o lovitură liberă care măcar a prins poarta (dar a fost foarte foarte moale și foarte foarte pe centru). Dincolo, ăia negri. Mențiune specială pentru cei doi indivizi care au reușit să șuteze în aut de poartă (da, da), pentru individul care a reușit să rateze cu poarta goală (Gheorghiu) și, desigur, pentru Yero Bello, atacant bun care a dat golul.
Păcat că n-am rezistat pentru un 0-0 urât (da, am spus-o și nu sunt foarte mândru). Că nu cred că se supăra prea multă lume. Și așa e un rezultat echitabil. Și mai mare păcat că s-a rupt Niculescu, ocazie cu care l-am văzut 10 minute pe Viciu. S-a descurcat acceptabil. Notabile mai sunt cele 10 minute în care ceața a fost atât de deasă că părea că se va înnopta, ca și ceața la o oră de după meci, destul de absolut magnifică, îmi permit să spun (am așa preferințe dubioase). Felicitări lui Șerban, care a venit cu un banner dedicat lui Pancu (care nici n-a fost în lot, că s-a certat cu Hizo). Și, desigur, momentul a avut izul lui de minute stupide cu jandarmi (și oficiali, ah, ce bucurie) cretini, că doar de ce să te adaptezi la context când ai ordine și baston? Îmi permit să citez nițel, toată pozna aici:
n-am putut sa-l afisez decat 2 minute deoarece au intervenit stewarzii si probabil ofiterul de presa mai apoi deoarece din ce am inteles in prima faza de la acestia si din statiile acestora eram “2 vasluieni inconstienti care trebuiau sa fie scosi din peluza Sportului pentru a evita altercatiile cu baietii care sustin sportul “. Mai apoi cand le-am explicat ca suntem rapidisti si ca mesajul l-am facut pentru idolul nostru care joaca la Vaslui si ca este intr-o perioada dificila si ca este ca un mesaj de sustinere si de incurajare pentru acesta ,au inteles situatia si ne-au lasat in pace. Peste aproximativ 5 minute apare probabil ofiterul de presa sau cine o fi fost sa ne cheme sa ne dea afara din stadion pe motiv ca am introdus ilegal acest mesaj si sa ne interogheze despre modul in care am intordus mesajul in peluza .Mesajul l-am introdus la intrare cand stewarzii nici nu s-au sinchisit sa se deranjeze sa ma puna sa desfac mesajul care-l aveam in ghiozdan .
În ipoteza ușor idealistă a unei victorii la Urziceni (vineri, ora 18), vom fi adunat ceva mai mult de jumătate din punctele necesare pentru barem la jumătatea sezonului. Bonus sumbru la perspectivă sumbră, salariile sunt neplătite de atâta timp că jucătorii încep să ceară desfacerea contractelor. Primul, Marius Postolache, care a fost trimis, cu promptitudine și nesimțire, la echipa a doua. Irina Maxim mușcă în carne vie într-o cronică din Onlinesport și băieții de la Gazetă au ceva mai echilibrat și cu figuri de stil inutile. Video în diverse locuri, de pildă Digi Sport.
Încă ceva: de acum, s-ar putea să mă mai citiți ocazional (sau pe alții, că pe mine mă citiți deja) pe Sportibus.ro, care se vrea a fi o comunitate de oameni care scriu lucruri mișto pe teme sportive. Momentan ritmul postării e și nu e, dar hei, am încredere, e recomandat de Adrian Georgescu.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Universitatea Cluj 2-0
Să ne bucurăm pentru Viorel Moldovan, care a renunțat la postul de antrenor, că doar nu mai suporta să fie un loser! Probabil că nici jucătorii nu mai suportau și iată că acum e mai bine.
Voi incepe smiorcăindu-mă. Sâmbătă am fost să caut, între niște lipii de șaorma și un CD inexistent în România, bilet la meci. Adică să-mi iau din timp de acum, ca să nu mai rămân pe afară, nu? De la unica sau aproape unica încăpere de pe planetă unde se găsesc, casa de bilete de la stadion. Înăuntru erau două scaune și mult aer care mă priveau în ochi. Deși eram în interiorul programului normal (16:45 e între 14 și 18, nu?). La 2 case de stadion băjeții ascultau manele la maxim, trei cocalari sprijineau gardul, iar vreo 30 de câini erau pe lângă drumul meu de la Grozăvești la stadion. Și se lăsa înserarea. Cum mi-e frică de zombie și nici țigănia nu prea-mi place, nu am mai așteptat și am luat-o din loc. Mă întreb ce ar fi avut de spus domnul Cristi Gheorghe, marele organizator de la club, dar cum la meciul cu Rapid a fost văzut replicând peste gard “păi dacă n-ați venit și voi mai devreme, normal că ați prins coadă” (cu un sfert de oră înainte de lovitura de start), mă îndoiesc că va fi dorit să întrețină o relație de respect și seriozitate față de oamenii care încearcă, totuși, dacă binevoiește și el, să-i bage bani în buzunar.
Meciul în sine a fost un fel de picnic. Vreme călduță, oareșce lejeritate în tribune și în teren (acum am văzut lejeritate, probabil că dacă era scorul invers mi s-ar fi părut că e doar o tonă de tensiune) și un joc pe care, pardon de expresie, l-am dominat. Cu un mare of în momentul în care ei au primit penalty. Contrar restului peluzei, mie mi s-a părut corect acordat. O intrare imprudentă, un pic de contact, mingea era în altă parte. Independent de faptul că atacantul l-a căutat și a dramatizat, au fost toate elementele unui penalty. Acum toată lumea va arunca cu pietre în mine, iar ca să mă apăr mai spun că faza s-a întâmplat efectiv sub ochii mei. Din fericire Niculescu a scos-o foarte bine. Apoi a mai venit și penaltyul nostru la care am fost sensibil mai aproape de gol și să nu uităm de golul de 1-0, venit înainte de ploaia de la 11 metri ca o consecință directă a apărării aproximative a oaspeților. Mai punem bara lui Ferfelea și am terminat tabloul unei prime reprize pe care Sportul a început-o cu 4 oameni scandând timid și a terminat-o cu o peluză recâștigată de partea echipei.
În partea a doua jocul a continuat să curgă în aceeași direcție și în cele din urmă Ferfelea a mai scos un penalty (perfect valabil) și un roșu, iar Varga a transformat.
Alte faze notabile au mai fost faultul de matahală din colțul terenului, comis de Szilagyi de la Cluj, deduc, și lufturile și șuturile jenibil de departe de poartă ale unui negru, poate chiar Mendy.
Meci frumos. Gură de aer. Poate ne mișcăm și noi mai cu talent. Să învățăm numele Florin Tene, căci se pare că va mai fi antrenor cel puțin încă o etapă. Urmează la Brașov, sâmbătă seară, un meci netelevizat, pentru că cei de la GSP vor da un meci mare de rugby și n-au mai modificat programul etapei. Ușor suspect, sper să fie doar lipsa de interes a televiziunii și nu o schemă de-aia clasică în care gazdele spun că preferă să fie netelevizate decât reprogramate și apoi îl cumpără pe arbitru și pe fi-su. Nevermind, se pare că ai noștri au refuzat reprogramarea, o fi o strategie ca să atragă mai mulți spectatori la stadion 
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Rapid 0-2
Iată-ne aici, la o nouă șuetă întârziată cu două săptămâni.
Vă mai amintiți de Sportul-Rapid? A fost un stadion plin ochi, cu rapidiști, care înțeleg că pur și simplu au forțat porțile la un moment dat și a mers (de ce îi dau eu bani lui Șiman?), cei din peluză proferând lucruri și chestii și chiar amenințări la adresa galeriei noastre (de ce îi plătesc lui Șiman bani?), iar după meci, cum am deschis televizorul, l-am văzut pe Ovidiu certându-se cu Șiman, care tot nu vrea să recunoască că ar putea să facă niște mici lucruri și chestii pentru suporterii lui care îi bagă bani în buzunar cu regularitate. Ăsta a fost un mega-eufemism, expresia lui exactă fiind “Voi nu existați”.
Încă de dinaintea intrării am simțit că toată mizeria primei ligi la fotbal se abate, în sfârșit, în viteză maximă spre Regie, sub formă de aglomerație și, oh Doamne, pentru prima dată de când mă știu la stadionul ăsta, bișnițari. Băjeți dispuși să te ajute să-ți iei bilet la peluză pentru doar 15 lei. La casă mai aveau doar la tribuna a 2-a, așa că le-am dat 20 de lei ca să pot să văd o ambulanță în spatele căreia era careul Sportului. Mai târziu au mutat-o. Din fericire, am văzut meciul lângă un rapidist, deci am putut să-mi canalizez diversele frustrări (pe atmosferă și pe joc și pe faptul că în timp ce Șumudică nu-și mai amintește că a trecut și prin Regie, antrenorul nostru rememora cu tandrețe momentele din Giulești și anunța că speră să vadă mulți, mulți rapidiști) în tradiționalele tachinări infantile care mă fac să fiu fan al fotbalului și nu, de pildă, al popicelor.
Atmosfera în tribune a fost rapidistă, asta însemnând atât cântece frumoase și multă pasiune cât și șuturi cu cizma în scaun asortate cu înjurături la ratări, înjurături pentru Varga că îndrăznește să dribleze și convingerea pură că nici cramponul pe gleznă nu e fault dacă e un crampon vișiniu. Plus un mic “copilu, stai jos, să vedem meciul”. Ciclicitate. Primul meci pe care l-am văzut pe stadion a fost un Sportul-Rapid la care mi s-a făcut rugămintea asta. Atunci însă venea absolut penibil de la niște oameni situați într-un sector gol. Acum pe stadion nu puteai să arunci un ac, imagine interesantă indiferent de context. Mai apoi, e dragostea față de Moldovan, om care inevitabil nouă nu ne-a fost simpatic, pentru stilul de acum dar și pentru momentul 2006, când cu o lovitură bine executată a strivit cu crampoanele cariera lui Tibi Bălan. Cred că asta este esența elementelor rapidismului care mă enervează: mereu sunt alții de vină, mereu sunt unii care au murit pe teren cu tine și nu cu Avântul Ciorogârla, iar (asta e partea inadmisibilă) atunci ai dreptul să le rupi oasele mârlanilor. Pentru că Rapidul e o echipă al îngerilor, care niciodată n-a avut un meci cu Bistrița în care Gloria s-o fi lăsat mai moale, niciodată n-a fost ajutată de arbitri să câștige un meci (nici măcar săptămâna trecută, cu Pandurii), da, niciodată n-a purtat embleme comuniste pe tricouri ci a făcut o vajnică disidență sponsorizată de minister și niciodată n-a rupt intenționat pi…stai puțin.
Și a mai fost și un meci, dar cred că au mai scris și alții de asta. Victorie relativ corectă a oaspeților, vreau să revin și să le felicit galeria per ansamblu, e doar un mic trend care mă supără, dar care se impune. Au cerut un penalty pe care eu l-aș fi dat (s-a întâmplat practic în fața mea), ai noștri au deschis scorul dintr-un ofsaid care a fost sau n-a fost. Pare că a fost marginal, dar se ridică problema: asistentul a fost Superman sau doar a ridicat la nimereală? Mai e și reaua intenție, susținută de ideea că dacă nu vezi clar că atacantul în față atunci se cheamă că nu e, prevăzută explicit în regulament (adică: dacă arbitrii ar judeca așa într-adevăr atunci la faza aia trebuia să fie gol valabil, dar cum nu judecă așa încalcă voit un principiu al legilor jocului, ceea ce e suspect etc. etc.) Dar per ansamblu ai noștri nu s-au ridicat la nivelul Rapidului.
Haide Sportul!
Steaua – Sportul Studențesc 4-2
Să câștigăm măcar cu 0.5 la 0, ca la șah
Tactic, n-a părut că țintim un joc de șah, dar nici altceva. Am fost surclasați de o echipă mai bună, în condițiile în care apărarea a gâfâit, iar pe final Chihaia era încercat ca o soluție în atac… Nu prea mai poate, dar măcar a scos un 11 metri din care Varga a marcat pentru 2-4. Un meci onorabil pentru Dacian. Din impresia generală aș scade o fază la care după o cursă excelentă s-a izolat în flanc și a așteptat să vină cineva la centrare, pierzând mingea destul de ușor. Cam ca mine la FIFA, doar că la amateur îți mai merge faza aia.
Întâlnirea cu coceanul fotbalului românesc a fost marcată de ratarea primului gol și de faptul că eu, personal, am prins o singură fază la scorul de 1-0 pentru noi: faza golului de 1-1. Pe jumătate pentru că a trebuit să stăm 30 de minute ca să vină și niște băieți matoi care nu prea aveau buletine și bani de bilet (da, avem și noi), pe jumătate grație organizării impecabile. Bilete tipărite pe loc, chiar și pentru sectorul oaspeților, deși mă gândesc că aveam vreo 30 de locuri rezervate… Măcar m-am făcut cu un bon fiscal. Bonus: se pare că nu ai voie să stai pe locul tipărit pe bilet. De ce? Că nu vor mușchii domnilor de la jandarmerie, că dacă toată lumea stă cu 3 rânduri mai sus ești mai ușor de monitorizat.
Despre joc, puține de spus. Frig pătrunzător, Steaua zburdând din ce în ce mai clar, acompaniată de lufturi și lumânări studențești, mascota Stelolina ieșită la plimbare în pauză, Gabi Safta încercând cu îndârjire să transforme un câmp în templu. Ca galerie ne-am comportat acceptabil, cu precădere la începutul meciului și 15-20 de minute în repriza a doua, dar te cam reduce la tăcere când vezi că ăia fac jaloane din jucătorii tăi. Niculescu a scos câteva baloane, eu nu aș insista prea mult pe asta, alții ar face-o. 4-2 la final și ne uităm de jos la practic tot campionatul. S-ar mai putea câștiga un strop de onoare cu un rezultat bun în derbyul suferinței, ultimii versus penultimii, de la Târgu Jiu, de etapa viitoare. Și desigur, optimiștii pot spera într-o ușoară revigorare în pauza asta dată de meciul naționalei. Varga e nemulțumit că ceilalți nu se ridică la același nivel, Moldovan își dă și el seama că nu e un antrenor prea bun și îi cam vine să plece, e multă tensiune, iar restul sezonului va fi, se pare, presărat cu agonie și regrete. Asta neînsemnând că n-am putea face un 1-0, acolo, cu Rapid.
Deci, urmează un meci cu Pandurii, acolo, în jurul datei de 17. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Astra Ploiești 0-1
Înaintea partidei, damful de sânge din aer era puternic: Tibi Bălan declarase că Selymes a declarat niște declarații nașpa…și că de-asta trebuie neapărat să câștigăm.
Asta la nivel declarativ. În teren am văzut o nouă mostră de tolomăceală, combinată și cu nițel ghinion. Dar în primul și primul rând nu trebuia să luăm golul. Niculescu a strigat “Eeeeeu”, într-o situație în care mai bună ar fi fost o degajare simplă, oriunde, afară, a unui fundaș. Apoi n-a alergat destul de repede spre minge, dând ocazia unui gol facil, facil, mult prea facil. Eu aș da vina pe portar, pentru simplul fapt că a cerut o minge pe care nu trebuia s-o ceară, dar părerile în peluză erau împărțite.
Mai apoi Astra a stat comod cu fundul în poartă. N-a fost frumos, n-a fost admirabil, a fost ușor mizerabil. Dar simt că nici pe atacul nostru n-a fost o sincronizare suficient de bună între atac și mijloc, între oameni în general. Rețin faze cu timpi morți, în care Varga avea o poziție excelentă pentru centrare dar n-avea cui centra, iar până venea cineva, soseau și doi oameni să-i sculpteze gleznele lui Dacian. Mai rețin nițică agresivitate și apărare pe două linii din partea oaspeților, bara lui Maxim (ceva ce ne-a lipsit, într-un fel, nițel tupeu + ginirea unor culoare bune), ca și o bară a Astrei, pe contraatac, la care ne-au tremurat, pardon de expresie, chiloții.
0-1, final. După meciul ăsta ne-am scufundat în mocirlă și s-a clarificat că obiectivul e să ieșim din ea, dacă nu cumva să facem baremul. Păcat, e o echipă care dacă se aduna cu adevărat putea rupe norii. Acum, încep să se delimiteze zonele de clasament, plutoanele, grupulețele. Și n-am picat chiar unde trebuie.
Urmează cu Steaua duminică seara. Eu am prezis că-l dă afară pe Edi Iordănescu, dar nu că o să-l aducă așa repede pe Lăcătuș, care să mai prindă și un meci neconcediat. Oh well. Va fi greu.
Haide Sportul!
Cupă: Sportul Studențesc – CS Otopeni 3-1
Păi ăla m-a făcut bețiv. Ce, mă, beau pe banii tăi? E treaba mea dacă-s bețiv!
(individ etalând valori de dreapta, certându-se în metroul cu care am venit)
Am tremurat un pic la 1-1 dar în cele din urmă ai lor s-au dovedit a fi mai tolomaci decât ai noștri.
Vreau să remarc chestiile care se întâmplă cu Pasajul Basarab. Un sens de mers, pe sub pasaj, de la podul Grozăvești până la întâlnirea cu șoseaua Plevnei, este finalizat și funcțional, carosabil plus trotuar. Impresia mea e că au mai tăiaqt din parcarea Carrefour, haha, e un fel de răzbunare pentru măcelărirea trotuarelor de la mine din cartier.
Cum am luat-o pe acolo, am transformat o întârziere îngrijorătoare într-o întârziere absolut apocaliptică și am ratat din nou câte ceva. Și anume golul de 1-0, marcat de Costin Gheorghe. A fost un meci abordat și cu niscaiva rezerve, parțial pentru că Bălan și Varga sunt accidentați, parțial ca să se mai odihnească niște băjeți și pentru duminică, cred. Niculescu, Patriche, Pătrașcu și Curelea au fost cele mai importante prezențe dintre titulari și ne-au scos din groapă de câteva ori. Am avut ocazia să-i vedem mai în prim-plan pe Ferfelea și Postolache, băieți care au strălucit cândva în B, dar acum au o prestație destul de palidă. A fost o tactică mai câmpenească așa, să dăm cu un gol mai mult și să nu ne întrebuințăm prea tare, în fața unui stadion golaș. (Venind de la un fan Sportul vă dați seama ce înseamnă asta…)
După gol a venit o ușoară moleșire și poate vreo 15 minute de otopenism, la care am rezistat demn. Mai apoi jocul s-a echilibrat, am controlat cum trebuie (undeva pe aici a venit și pauza meciului), dar asta nu l-a împiedicat pe Patriche s-o facă lată cu un fault în careu. Penalty, gol, 1-1. Păcat mai mare de suspendare, că echipa revine…
Dar revine? Drept s-o spun, am avut emoții doar în sensul că m-am temut de prelungiri și de un meci târâit spre penaltyuri. Oaspeții n-au arătat nici valoare, nici inițiativă cât să câștige. Dovadă golurile care i-au îngropat, unul la care Curelea a primit practic o centrare de la un fundaș (care la rândul lui încerca să respingă o centrare, dar a făcut-o spre interiorul careului, paralel cu linia), iar celălalt, la care portarul a respins un șut fix în adidasul lui Posto.
Emoționant? Da, un pic. Îngrijorător, poate, în perspectiva tururilor următoare. Dar poate putem să privim problema și altfel: suntem echipă mare, jucăm în Cupă fără vedete și tot câștigăm. Și cum era aia? Echipele mari știu întotdeauna când să apese pe accelerație. Da, asta a fost (plus un pic de noroc).
Video. Un rezumat la TVR, spre finalul acelui reportaj, cu 4 goluri și un interviu în 40 de secunde. Sport.ro, televiziunea oficială a Cupei (și, gen, singurii care pot pune legal rezumate pe net) are doar 3 goluri în 15 secunde (uite de-asta e bună ilegalitatea). Niște declarații la Gazetă, că e mai greu cu cronicile. Următorul meci e foarte, foarte important: duminică, la 14:30 cu Astra lui Tibi Selymes. Cine pierde se scufundă spre retrogradare. Eu sunt optimist, cred că într-o zi bună ar trebui să-i rupem, tehnic și tactic și, da, psihologic. Acum e momentul ca toți jucătorii să fie apți fizic și concentrați.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Victoria Brănești 2-2
Am o scuză. Pentru întârzierea la meci, pentru întârzierea articolului și pentru faptul că nu sunt ras nici până acum. Scuza este în poza de mai jos:
Între timp, placa mea video a ajuns la temperaturi sub punctul de fierbere al apei, pentru că a fost scoasă din calculator, aruncată în gunoi și înlocuită cu alta care deocamdată menține temperaturi sub cea la care fierbe apa.
Am ajuns prea târziu ca să prind primele două goluri.
Sper că jocul în acele 10 minute a fost drăguț, pentru că continuarea a fost nițel agonizantă. Nu în sensul că n-ar fi existat faze frumoase, combinative, a la Gașca Nebună: au fost, și au mai fost și contraatacuri fulger, și destule ocazii cât să ne enervăm. Culminând cu o bară din doi metri.
Dar. Le-am lăsat posesia, le-am lăsat inițiativa pentru minute bune. Aș zice că băjeții s-au retras un pic cam mult, siguri că meciul nu le mai scapă. Și atunci oaspeții au făcut un joc de posesie, au insistat cum știu ei, au dat cu cotul în stânga și-n dreapta, i-au dat un cico și arbitrului și … ceva a ieșit. E puțin ca un blestem, dar nu e întru totul neprevăzut.
Dacă golul doi, treacă, meargă, zicem că a fost OK din pedeve al regulamentului, penaltyul le-a cam fost acordat după un fault făcut de o fantomă. Și n-am văzut prea multe dezbateri, reluări, analize, vălvă pe chestia asta. Dacă GSP n-or fi chiar neutri, să fie măcar de la concurență (Prosport, Digi?). Poate nu m-am uitat eu unde trebuie.
Este senzațional de frustrant. Într-un fel, Sportul joacă mai bine atunci când trebuie să alerge după o victorie la limită decât când are de gestionat un avantaj cât de mic. Sau mai e varianta cu blestemul. Dar, în cele din urmă, n-ar fi cazul să ne ambalăm atât: Victoria Brănești e o altă echipă artificială care își va cumpăra destule faze fixe cât să reziste un sezon, două, apoi izvorul bogăției va seca și se va desființa. Că așa-s proiectele în România. Chiar dacă mă tem că la desființare vor fi în continuare neînvinși în fața noastră…
Noul antrenor e Vio Moldovan. El l-a accidentat urât de tot pe Tibi Bălan, în 2006, la un meci ce a reprezentat apogeul nesimțirii giuleștene (a mai fost ăla din ultima etapă, care nici nu s-a terminat de atâtea karate, dar tocmai de-asta e ăsta mai apogeu, că a ținut 90 de minute). Aș vrea să-i aud părerile publice despre acel moment (și să bată pe Real Madrid) înainte să investesc puțină încredere în el.
În cupă am picat cu CS Otopeni, la mijlocul săptămânii viitoare. Nu vreau să cobesc, dar parcă nici cu ăștia n-avem un palmares prea bun. Lăsând deoparte blestemele, un adversar abordabil.
Cronici: Prosport. Onlinesport.Rezumat:
Urmează meciul de Cupă cu Otopenii în Regie. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – CFR Cluj 3-0
O nouă cronică foarte, foarte întârziată, cu mai bine de o săptămână.
Bun, mai puțin cronică, mai mult o listă de idei, așa.
Echipa a jucat frumos. Corect și demn. Pătrașcu a făcut un excelent meci și nici cu Tibi Bălan nu mi-e rușine. Îmi pare bine că a fost recuperat și făcut util echipei, având în vedere că nu de mult declara că el nu mai joacă niciodată la Sportul.
M-a surprins că ei aveau galerie. Ce-i drept, ultimul meci direct, cel la care singurul ardelean de pe stadion era în galeria noastră, a fost seara în mijlocul săptămânii, poate sunt toți experți în branding și nu pot lipsi de la servici. N-a fost cel mai reușit meci pentru Nuno Claro, strigat spre sfârșit “Nullo”.
În mod normal mă iau urât de tot de echipele care stau cu fundul în poartă un meci întreg. Ce voi zice după ce ai mei obțin o victorie prin tehnici…nu foarte expansive? Voi zice că a fost o victorie splendidă și absolut expansivă … în momentele în care aveam mingea. Pasele mergeau, erau precise și rapide, vezi și golul 3, mostră de contraatac. Și voi mai inventa scuze și lamentări, filozofice: există joc cu fundul în poartă și există fotbal de contraatac. Cel dintâi e creat de echipe disperate care se pun pe două linii și încearcă să împingă meciul cât mai departe, în ideea că la penalty-uri mai au o șansă. Sau că adversarul va obosi și le va face cadou o minge bună. Stilul nu e total dezagreabil, când o echipă folosește 11 oameni în ultimii săi 20 de metri pentru a scăpa de un adversar situat mai sus cu cinci ligi e cam tot ce poate face. Când o face tocmai campioana Europei hint hint wink wink e puțin scârbos. Mai apoi, e modul mai demn de a face contraatacul: îl lași pe adversar să se desfășoare, ținând mijlocul undeva nu foarte jos și fiind permanent pregătit pentru țâșniri. Îi lași mingea; va obosi mai mult și nu va face lucruri așa bune cu ea. Nu aperi poarta cu 10 oameni, mai trebuie ca cineva să dea și golurile. Linia e subțire.
Dar e acolo. Fix asta s-a întâmplat: campioana României etc. etc. n-a reușit să creeze o fază de atac convingătoare. Ca atare, își merită înfrângerea cu vârf și îndesat și faptul că ea a venit în stilul ăsta, gen joaca motanului cu șoricelul, o face nițel mai dulce.
Arbitrul a fost un idiot, dar probabil știți asta deja. Galeria noastră a fost grozavă, ne-am simțit bine împreună, juma de peluză, cântând, râzând și agitându-ne pe acolo. Cam asta ar trebui să însemne fotbalul, nu vorbe infinite despre mentalitate, legiuni, fumigene. Și mi-am inversat poziția oficială despre steaguri: acum mi se par mișto. Asta-i pentru că am reușit să flutur semi-decent unul pentru prima oară și mi s-a adresat cu ocazia asta și celebrul și mult iubitul salut “Băiatu, lasă steagul ăla mai jos, că nu văd”. M-am mutat mai jos, nu i-am snopit în bătaie (ce mai, n-am deloc mentalitate). Bine că era loc.
Frumoasă victorie. Frumos și că apărarea a rezistat. După care am brânzit-o la Craiova. Alb-negru, nu?
Haide Sportul!
Șapte cuvinte despre Turcia-România
Jucăm nașpa. Ce caută Florescu la națională?
Sportul Studențesc – Gloria Bistrița 4-2
La Urziceni cu Zenit am plătit 5 lei la peluză
(o fată la coadă la bilete. Dacă aud câte o persoană spunând asta la fiecare meci o voi cita la fiecare meci până când Șiman însuși vine și ne împarte bilete ieftine)
Este foarte bine că am câștigat. Este foarte rău că scriu cronica cu întârziere, dar iată, acum am ajuns la zi și poate chiar mă voi autodepăși. Cumva.
Este foarte nasol ce se întâmplă în apărarea noastră, unde băieții nu ies bine la ofsaid, nici nu prea fac marcaj, nici nu aleargă după minge suficient. Mai e și micul detaliu că ăla negru e bun. Aici se încheie micul nostru paragraf rasist, redus la o frază (credeați că nu-l mai fac pentru că am scăpat de B?). Pe vremuri paragrafele rasiste erau mai largi pentru că echipele din Moldova sunt îndrăgostite de senegalezi ieftini și fără talent. Nu e cazul pentru Bruno Moraes, atacant rapid, decent tehnic, care iese puțin în evidență în formația Bistriței (aici ar interveni o observație și mai rasistă și și mai duh despre motivul pentru care iese în evidență).
Drept s-o spun, nu credeam că mai sunt foarte mari șanse după ce oaspeții au dat un gol foarte rapid . Am trecut la un “cum fac asta mereu?” resemnat și la gândul că s-ar putea ca, într-adevăr, sezonul ăsta echipa să se zbată cum n-am mai văzut-o zbătându-se. Noroc că între timp se zbăteau Varga și Curelea în față și a venit egalarea. Totuși, repriza a doua a fost destul de moale ca joc, din partea ambelor echipe, iar naivitățile din apărare le-au oferit prea multe ocazii. Moraes a făcut 2-1 la o fază la care tot stadionul a văzut ofsaid, iar nici comentatorul de la TV n-a fost prea sigur ce să spună, dar analiza mea de-a dreptul criminalistică de pe forum sugerează că e inexistent spre minimal și e perfect de înțeles de ce n-ai ridica fanionul la faza asta. Miezul analizei e în această imagine stil CSI Miami pe care am realizat-o cu Microsoft Paint:
Nu e ofsaid
După gol au dat-o pe tras de timp și alte metode neortodoxe, dar nici prea surprinzătoare de apărare a deosebitului avantaj de pe tabelă. O altă fază remarcabilă a reprizei a fost pauza de hidratare.
Repriza a doua a fost un moment al renașterii și răcoarei, ajutat de un front de aer rece care a intrat pe teren în minutul 70. Mi-a plăcut jocul, modalitatea de a pune cu botul pe labe un adversar care s-a văzut poate un pic prea repde cu sacii în căruță și a făcut totul pentru a nu încasa goluri. Mai întâi Bălan după o lovitură liberă din 25 de metri, mai apoi Curelea și iată o revenire, întreruptă doar de o răbufnire minimală a oaspeților și de jocul de pase din ce în ce mai așezat al studenților. Plus de o fază la care arbitrii se fac de cacao, acordând cartonaș galben pentru tragere de timp lui Varga. La 2-2. Pentru că nu a bătut lovitura liberă imediat după fluier. Hmpf.
După 3-2 a fost doar un mini-recital studențesc, punctat pe alocuri de gafe mari, dar care l-au prins și pe adversar obosit (exemplu: pasă înapoi de la mijlocul terenului care iese în corner). Rețin un șut frumos al lui Varga, din întoarcere, care avea să se dovedească o variantă în miniatură a ultimului gol, și o fază în care ai noștri au fost fundași mai eficienți ca ai lor foarte pe final. Și, desigur, golul lui Varga, venit după un contraatac frumos, în vreo 4 pase.
Lecții: apărarea este naivă. Forță ofensivă există destulă pentru o revenire, dar asta temporar și nu neapărat cu cei mai buni dintre adversari. Nu e de neconceput o clasare în prima jumătate, acum suntem pe 10 (și în fața Brăneștiului, sâc!) dar va fi o chestiune de anduranță, ritmul ăsta (17 goluri în 3 meciuri) e criminal.
Până m-am apucat să scriu clipurile linkate au încetat să mai fie vizibile pe gratis (și a început Turcia-România). Cum nimeni nu e nebun să dea doar 2.24 euro pentru a vedea cele 5 minute de clipuri de “calitate” (ca-n captura aia, calitate de nici nu se vede mingea) iată un rezumat (execrabil) găsit pe youtube:
Apropo, comentariul de la clipul ăla e de la un om nervos pe bună dreptate că a plătit 2 bilete integrale pentru el și copilul de 10 ani. Deci, să ne mai uităm o dată la numele clubului și să întrebăm: pe când o schemă decentă de reduceri, gen 50% pentru studenți și copii peste 14 ani, 75% pentru copii între 7 și 14 ani, 100% pentru copii sub 7 ani? (și obligativitatea ca minorii să fie însoțiți de majori, ca să nu fim invadați de puradei…deși deja suntem)
De asemeni, am făcut o pagină pe care să pun rezumate de la toate meciurile. Mă gândesc dacă să rămână ca un link acolo sus sau s-o pitesc într-un hățiș mai complicat de pagini despre Sportul.
Ca o ultimă întrebare: să zicem că ăla care ți-a furat mobilul vine la tine și zice “am auzit că ți-a furat mobilul”. Ești pe un stadion. Ce faci?
Cronici. Gazeta. Prosport. Nește declarații. Onlinesport. Următoarea deplasare va fi un meci interesant între echipe frumoase. Duminică la 18:00, cu Gaz Metan, pe GSPTV, la Sibiu (mi-am pus plecarea acolo într-un moment foarte nepotrivit, mda).
Haide Sportul! De asemeni, că s-a nimerit acum, hai România!
Dinamo – Sportul Studentesc 5-3
A trecut o saptamana, nu prea e loc de o cronica de tehnici si fapte. Oricum cred ca ma voi indeparta si mai mult de asa ceva. Prosport, gsp, etc. o fac mai bine. Deci, cronica de atmosfera sa fie.
Vreau sa incep prin a multumi jandarmeriei romane, verificatoarea de bannere, notatoarea de buletine, confiscatoarea de goarne cat claxonul de bicicleta pe motiv ca astea sunt vuvuzele domle, montatoarea de tarcuri in jurul galeriei oaspete. 3 garduri ma separau de huliganii Cristea si Torje, creand o stare de totala siguranta.
Mai apoi, vreau sa rad de Dinamo pentru ca intre scaune cresc plante si pana la gazon sunt kilometri din peluza, de-ti trebuie binoclu. Si sa-i felicit pentru cismele, excelent plasate, si pentru devotamentul (nu cuvintele de 4 litere) PCH.
Apoi sa zic si de meci. Lor le-a declansat caderea, sper ca pe noi sa ne duca in sus. Simt ca baietii si-au mai dat drumul la joc si au vazut ca nu-i asa mare distanta pana la performanta. Practic in cateva minute am ajuns la 2-3 de la un joc dominat autoritar de gazde ce risca sa devina un cosmar. Cateva minute de indrazneala, atata trebuie in fotbal.
Cealalta lectie era aia stiuta, ca suntem foarte aerieni in aparare. Plus neinspiratia lui Popescu plus un adversar destul de viclean, vezi penaltyul, adevarata lectie de cum sa cazi. Poate era bine sa cumparam 2 fundasi, dar…
In final, vreau sa intreb de ce naibii o fi asa utopic sa mearga transportul in comun pana la 00:00 inclusiv.
A fost o partida frumoasa intr-o seara frumoasa. Echipele nu au castigat prea mult, noi am castigat
-
- photo0123
-
- photo0125
-
- photo0124
Sportul Studențesc – Oțelul Galați 0-1
Biletele sosesc în Regie
Uite ce e. Eu îmi desfășor existența cu precădere în sectorul 3, ăla al lu’ Liviu Negoiță. Iar oamenii îl iubesc pe Liviu Negoiță. Oamenii s-ar căsători cu Liviu Negoiță. Și cei din sector, și din afară. Oamenii sunt mândri că trăiesc în frumusețe, puritate și ordine, în această Lume Imaculată și îl votează pe Liviu Negoiță cu atâta îndârjire încât crezi că pâinea pe care o iau de la alimentară ar depinde de asta. Desigur, pe mine nu mă deranjează curățenia (mă seacă la culme apariția unei alei în mijlocul unei pajiști în care jucam fotbal și transformarea treptată a terenurilor gratuite cu iarbă gratuită și naturală în sintetice pe bani buni), mă deranjează că în imperiul lui Liviu Negoiță mai sunt zile, locuri, situații când împăratul e gol.
Mă deranjează, de pildă, faptul că orice măruntă bucată de iarbă (sau noroi, nu contează, domeniu public să fie și neasfaltat să fie) a fost împrejmuită cu un gard. Lumea era un loc infinit în care poți călca și iarba și noroaiele, dar știi și tu că ar fi mai bine să te limitezi la trotuarul de lângă. Lumea era a ta. Și a câinilor și a pietrelor și a gâzelor și a mușețelului. Post-garduri, lumea era un spațiu infinit și al tuturor cu excepția unui număr mare și finit de porțiuni în care nimeni nu are voie fără nici un motiv particular. Așa, că i-a gâdilat simțul estetic cuiva (care, probabil, avea și o firmă care face garduri). E nașpa să te vezi între garduri, chiar dacă ești în afara zonelor împrejmuite: e claustrant și dă glas celevrei strigături “ia uite, bă, și-a luat lumea stradă”: spațiul public e ciopârțit în bucățele private la care tu n-ai dreptul. De ce? D-aia. Cam asta reprezintă, într-o bâlbâială, arhitectura negoițiană bazată pe gard în viziunea mea.
Azi am avut ocazia să studiez cum au preluat acest stil arhitectural și l-au adaptat la stadionul Regie domnul Vasile Șiman și Jandarmeria Română. Garduri. Peste garduri. Bilete. Turnicheți. Securitate. Garduri. Umbrelele sunt ilegale. Steagurile sunt ilegale. Bannerele se controlează bucată cu bucată. Garduri. Între peluză și tribună, între tribună și cealaltă peluză, între cealaltă peluză și neant, între tribuna I și neanturile din stânga și dreapta. Între peluză și brazii din spatele peluzei. Serios. Ce naiba, vor să facă zoo în zona aia? Între peluză și parcare, pentru că doar n-ai vrea să umbli în mașină la pauză, nu?
Pentru asta am plătit 10 lei?
Astfel, stadionul pe care pauza însemna că poți să dai un mic ocol tribunelor, să te uiți ce mai fac terenurile de antrenament, eventual să rămâi în peluza cealaltă pentru repriza a doua, să intri cu umbrela și sucul, să mergi la WC într-un WC adevărat, racordat la canalizare, locul unde domneau normalitatea și liniștea, a devenit locul unde domnește jandarmeria. Desigur, umbrela este o armă mortală. Desigur, băuturile sunt interzise dintr-un motiv pe care sincer nu-l voi elucida niciodată. Mai puțin desigur, toaleta veche a fost făcută una cu pământul, parcarea extinsă puțin (direct peste iarbă, o bucată de iarbă care simt că avea într-adevăr nevoie de garduri) și au apărut unel mai eco, care probabil vor face orice utilizator să vomite peste câteva săptămâni. Cișmeaua e o construcție jalnică lipită de un gard și trebuie să te îneci în noroaie ca să ajungi la ea. O minune d-aia high-tech de la intrare s-a stricat și, bonus, bonus, unii nu au putut intra pentru că nu s-au tipărit destule bilete.
Pentru asta am plătit 10 lei?
Unele dintre lucrurile astea sunt inevitabile, unele sunt tâmpenii de 2 lei (dar nu vor dispărea prea curând, deși, pe bune, nimeni nu a agresat cu umbrela pe nimeni NICĂIERI dar e interzisă PESTE TOT), altele sunt reparabile fără a fi tâmpenii de 2 lei, dar senzația de ansamblu e că joaca s-a terminat, acum e o afacere. Bun, s-o privim ca pe o afacere. Ce primesc eu, plătitorul de bilete, de 10 lei? Condițiile infecte de mai sus nu prea se pun. Să ne uităm la calitatea spectacolului fotbalistic.
Care calitate? Pronosticurile mele s-au dezintegrat, dar mă voi preface că am nimerit-o măcar cu o parte: partea cu meciul anost care se termină 1-0. Ei au dat un gol repede, repede, în minutul 4, la o fază somnolentă în apărare, minge aruncată în față, șut sub bară, gol.
Apoi Oțelul a fost echipa deșteaptă și, dacă-mi permiteți, noi am fost când echipa somnolentă, când echipa precipitată (sunt cam pretențios, nu vreau nici așa, nici așa, sunt imposibil). Am avut niște ocazii, niște capete pe lângă în repriza întâi, niște șanse din acțiune în a doua, din care sunt de observat mingea scoasă la limită de portarul gălățean în minutul 79 și șutul slab din final al lui Nae, care era într-o poziție excelentă. Ei n-au avut senzațional de multe faze, dar cu niște deșteptăciune și o țâră de țărănie (simulări, trageri de timp, arsenalul obișnuit) s-au descurcat și adesea ne-au ținut departe de poartă. Bălan n-a fost nici pe bancă, pe el îl știam mai supărat. Varga a jucat, a și pus suflet, îndeosebi în prima repriză, dar a redescoperit (pentru a câta oară?) că dacă driblezi doi oameni s-ar putea ca al treilea să se ducă direct la picior. Nu că arbitrul s-ar simți obligat să dea fault. Sau să ne dea cornere și auturi când mingea iese din adversar (da, au fost inclusiv probleme de-astea). Per ansamblu, am văzut un stil de joc foarte similar celui pe care l-am practicat în B (unele faze trase la indigo), dar dacă și acolo erau meciuri în care nu mergea…
Pentru asta am plătit 10 lei?
Pentru final, o fază care va intra în istorie for all the wrong reasons, un interviu cu Curelea luat înaintea începerii sezonului dar publicat azi, niște declarații după meci și două cronici. A doua are și câteva poze plus casetă tehnică. Și două invitații. În primul rând, Șiman vine la Recurs, duminică la 22:45. Se pot pune întrebări în comentarii și dacă sunt bune ajung la el. Și e rost și de-un tricou cu Sportul pentru cea mai cea. Hai să-l întrebăm toți pentru ce am plătit 10 lei. Mai apoi, pe 1 august, la nouă seara, în Ștefan cel Mare, etapa 2.
Haide Sportul!
Šampion, Šampion, Šampon
Pe vremuri jucam amicale cu Hertha. Acum o să jucăm doar oficiale cu Steaua. Am decăzut rău.
E una din cele mai scurte vacanțe pe care le-au prins jucătorii Sportului Studențesc, din moment ce B-ul s-a terminat destul de devreme, iar A-ul va începe devreme. Nu-i prea rău pentru spectatorul mediu, adică eu: fotbalul în vacanță, până să te aglomerezi e mișto, și poate te prinde finalul de sezon înaintea sesiunii. Deși acest final va fi foarte, foarte tricky, licență and all that. Oh well.
Înapoi la jucători, care au avut o vacanță minimală: o săptămână liberă. Apoi, toată lumea, cu cățel, cu purcel, a venit la reuniunea din Regie de unde au plecat în șir indian (sper, totuși, că Șiman a plătit un autocar și nu i-a pus să meargă pe jos) la Sovata. A fost un stagiu fără amicale, cu vreo 20 de antrenamente, un masaj și-o saună pe zi, momente de acumulare fizică și “reacomodare la condițiile de joc”. Au revenit (surpriză, surpriză) Varga și Bălan, deci iar va fi un sezon de-ăla când echipa din antrenamente e substanțial mai puternică decât aia din timpul sezonului. Plus că mai e și Stelian Stancu, în lot, liber de contract, între două echipe. Desgur, nu s-a gândit nimeni să-l ia, pentru că politica de transferuri mizează pe “omogenitatea lotului care a obţinut promovarea”. AKA zgârcenie și o îmbogățire rapidă pe seama cuplului Varga-Bălan, bani care vor fi prompt reinvestiți în șaorma. Pffft. Mă rog, rămân la a mea, TREBUIE să câștigăm primele 4 meciuri și atunci poate ieși un sezon mișto. Altfel, mi-e frică…
După Sovata a venit o săptămână mai laissez-faire la București, antrenamente intercalate cu zile libere și, cred, o vizită medicală mică. Și apoi, perioada în care suntem acum, cantonamentul din Slovenia, din localitatea Zreče. Cică există un program de amicale complet cu 8 jocuri, contra unor echipe probabil neglijabile din Slovenia, Bulgaria, Croația, Austria. Deși se știe programul el nu a reușit să răzbată până la noi, pentru că e foarte ușor să faci un articol with no research at all și apoi să te smiorcăi că presa scrisă moare în detrimentul blogurilor. Primul meci s-a și jucat, contra unei echipe care are atâtea nume cât un prinț spaniol: NK Simer Šampion Celje. 6-1, deci ăia erau destul de varză. Un lot ne-rulat complet, de exemplu, nu a jucat deloc Varga (foarte bine, să nu ne bizuim pe el) dar nici portarul obișnuit, Adrian Viciu. Nu știu cât e de relevant, dar măcar dă impresia că jucătorii sunt în formă.
Lotul pentru Slovenia:
Portari: Adrian Viciu, Vladimir Niculescu, Andrei Popescu, Octavian Ormenişan
Fundaşi: Dean Beţa, Lucian Cazan, Codruţ Cioranu, Raul Ciupe, Răzvan Farmache, Sebastian Ghinga, Daniel Lung, Răzvan Patriche, Stelian Stancu
Mijlocaşi: Tiberiu Bălan, Lucian Cheţan, Florentin Cruceru, Costin Gheorghe, Cristian Irimia, Andrei Lungu, Marius Nae, Marius Postolache, Nicola Vasile, Dacian Varga
Atacanţi: Octavian Chihaia, Costin Curelea, Leonard Dobre, Viorel Ferfelea, Cristian Truţă
Deci nici o surpriză acolo, cel mai exotic e portarul Ormenișan, bănuiesc că de la tineret (că la transferuri suntem la 0 plecări, 0 veniri).
Lotul din primul amical, de duminică:
Prima repriză: Niculescu – Ciupe, Cioranu, Ghinga, Cazan – Costin Gheorghe, Nicola, Cruceru, Nae – Ferfelea, Chihaia.
Repriza secundă: Ormenişan – Farmache, Patriche, Lung, Cheţan – Stancu, Bălan, Lungu, Postolache – Dobre, Curelea.
Sâmbătă, 24 iulie (dată provizorie), Sportul Studențesc – Oțelul Galați. Fii acolo!
Informațiile le-am ciordit cu bestialitate din două articole Prosport. Also, cotidianul quality Adevărul ne arată prin acest articol jenibil că nu există presă quality.
Haide Sportul!
S-a tras Liga 1
Apropo, am promovat. More on that later. Azi am aflat și programul. Debut acasă cu Oțelul, deplasare în etapa 2 la Dinamo. Deplasările din București sunt în tur (minus Rapid). Un prim meci bun, la îndemână, perfect pentru un start de campionat vinerea la ora 16, terminat cu un 1-0 anost și comentat de un Emil Grădinescu cu un plictis palpabil în voce. Și un început suficient de OK, cu echipe mai accesibile, cât să acumulăm încredere. OK, e și Dinamo acolo, dar ei vor juca 2 meciuri pe săptămână de la bun început, mizez pe un epsilon de oboseală în pus și pe (eterna) sămânță de scandal posibilă la ei. De exemplu, dacă fac un egal într-una din manșele preliminariilor, scor altfel irelevant în întreaga economie a calificării (prin fazele astea sunt adversari ușor de depășit, dar care mai țin de scor cu încăpățânare acasă). Și meciurile cu echipele “importante” tind să aibă ceva spațiu în ele, minus ultimele 3 etape, dificile: Brașov – Vaslui – Urziceni. Deci în etapele alea o să picăm de pe 1 pe 4. Altfel, program bun, eu sunt mulțumit. Mă sperie puțin previziunile ăstora (Marius Stan de exemplu) cum că echipe din prima ligă vor da faliment, păi chiar așa? Adică sigur, pe Brănești îi văd făcând asta, dar mafiotul local cică e mare PDL-ist, deci are ceva spate.
Programul complet:
Etapa I – 24 iulie;
Rapid – FC Vaslui
FCM Târgu Mures – FC Brasov
Universitatea Cluj – Steaua
Universitatea Craiova – CFR Cluj
FC Timisoara – Gloria Bistrita
Victoria Branesti – Gaz Metan Medias
Astra Ploiesti – Dinamo
Sportul Studentesc – Otelul Galati
International Curtea de Arges – Unirea Urziceni
Etapa a II-a – 31 iulie
FC Vaslui – FCM Târgu Mures
FC Brasov – Universitatea Cluj
Steaua – Universitatea Craiova
CFR Cluj – Victoria Branesti
Gloria Bistrita – Astra Ploiesti
Gaz Metan Medias – FC Timisoara
Dinamo – Sportul Studentesc
Otelul Galati – International Curtea de Arges
Unirea Urziceni – Rapid
Etapa a III-a – 7 august;
Rapid – Otelul Galati
FCM Târgu Mures – Unirea Urziceni
Universitatea Cluj – FC Vaslui
FC Timisoara – CFR Cluj
Victoria Branesti – Universitatea Craiova
Astra Ploiesti – Gaz Metan Medias
Sportul Studentesc – Gloria Bistrita
International Curtea de Arges – Dinamo
FC Brasov – Steaua
Etapa a IV-a – 14 august
Universitatea Craiova – FC Timisoara
FC Vaslui – FC Brasov
Steaua – Victoria Branesti
CFR Cluj – Astra Ploiesti
Gloria Bistrita – International Curtea de Arges
Gaz Metan Medias – Sportul Studentesc
Dinamo – Rapid
Otelul Galati – FCM Târgu Mures
Unirea Urziceni – Universitatea Cluj
Etapa a V-a – 21 august
Rapid – Gloria Bistrita
FCM Târgu Mures – Dinamo
Universitatea Cluj – Otelul Galati
FC Timisoara – Victoria Branesti
Astra Ploiesti – Universitatea Craiova
Sportul Studentesc – CFR Cluj
International Curtea de Arges – Gaz Metan Medias
FC Vaslui – Steaua
FC Brasov – Unirea Urziceni
Etapa a VI-a – 28 august
Universitatea Craiova – Sportul Studentesc
Victoria Branesti – Astra Ploiesti
Steaua – FC Timisoara
CFR Cluj – International Curtea de Arges
Gloria Bistrita – FCM Târgu Mures
Gaz Metan Medias – Rapid
Dinamo – Universitatea Cluj
Otelul Galati – FC Brasov
Unirea Urziceni – FC Vaslui
Etapa a VII-a – 11 septembrie
Rapid – CFR Cluj
FCM Târgu Mures – Gaz Metan Medias
Universitatea Cluj – Gloria Bistrita
Astra Ploiesti – FC Timisoara
Sportul Studentesc – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Universitatea Craiova
FC Vaslui – Otelul Galati
FC Brasov – Dinamo
Unirea Urziceni – Steaua
Etapa a VIII-a – 18 septembrie
Universitatea Craiova – Rapid
FC Timisoara – Sportul Studentesc
Victoria Branesti – International Curtea de Arges
Steaua – Astra Ploiesti
CFR Cluj – FCM Târgu Mures
Gloria Bistrita – FC Brasov
Gaz Metan Medias – Universitatea Cluj
Dinamo – FC Vaslui
Otelul Galati – Unirea Urziceni
Etapa a IX-a – 25 septembrie
Rapid – Victoria Branesti
FCM Târgu Mures – Universitatea Craiova
Universitatea Cluj – CFR Cluj
Sportul Studentesc – Astra Ploiesti
International Curtea de Arges – FC Timisoara
FC Vaslui – Gloria Bistrita
FC Brasov – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – Steaua
Unirea Urziceni – Dinamo
Etapa a X-a – 2 octombrie
Universitatea Craiova – Universitatea Cluj
FC Timisoara – Rapid
Victoria Branesti – FCM Târgu Mures
Astra Ploiesti – International Curtea de Arges
Steaua – Sportul Studentesc
CFR Cluj – FC Brasov
Gloria Bistrita – Unirea Urziceni
Gaz Metan Medias – FC Vaslui
Dinamo – Otelul Galati
Etapa a XI-a – 16 octombrie
Rapid – Astra Ploiesti
FCM Târgu Mures – FC Timisoara
Universitatea Cluj – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Sportul Studentesc
FC Vaslui – CFR Cluj
FC Brasov – Universitatea Craiova
Dinamo – Steaua
Otelul Galati – Gloria Bistrita
Unirea Urziceni – Gaz Metan Medias
Etapa a XII-a – 23 octombrie
Universitatea Craiova – FC Vaslui
FC Timisoara – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Brasov
Astra Ploiesti – FCM Târgu Mures
Sportul Studentesc – Rapid
Steaua – International Curtea de Arges
CFR Cluj – Unirea Urziceni
Gloria Bistrita – Dinamo
Gaz Metan Medias – Otelul Galati
Etapa a XIII-a – 30 octombrie
Rapid – International Curtea de Arges
FCM Târgu Mures – Sportul Studentesc
Universitatea Cluj – Astra Ploiesti
FC Vaslui – Victoria Branesti
FC Brasov – FC Timisoara
Gloria Bistrita – Steaua
Dinamo – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – CFR Cluj
Unirea Urziceni – Universitatea Craiova
Etapa a XIV-a – 6 noiembrie
Rapid – Steaua
Universitatea Craiova – Otelul Galati
FC Timisoara – FC Vaslui
Victoria Branesti – Unirea Urziceni
Astra Ploiesti – FC Brasov
Sportul Studentesc – Universitatea Cluj
International Curtea de Arges – FCM Târgu Mures
CFR Cluj – Dinamo
Gaz Metan Medias – Gloria Bistrita
Etapa a XV-a – 13 noiembrie
FCM Târgu Mures – Rapid
Universitatea Cluj – International Curtea de Arges
FC Vaslui – Astra Ploiesti
FC Brasov – Sportul Studentesc
Steaua – Gaz Metan Medias
Gloria Bistrita – CFR Cluj
Dinamo – Universitatea Craiova
Otelul Galati – Victoria Branesti
Unirea Urziceni – FC Timisoara
Etapa a XVI-a – 20 noiembrie
Rapid – Universitatea Cluj
FCM Târgu Mures – Steaua
Universitatea Craiova – Gloria Bistrita
FC Timisoara – Otelul Galati
Victoria Branesti – Dinamo
Astra Ploiesti – Unirea Urziceni
Sportul Studentesc – FC Vaslui
International Curtea de Arges – FC Brasov
CFR Cluj – Gaz Metan Medias
Etapa a XVII-a – 27 noiembrie
Universitatea Cluj – FCM Târgu Mures
FC Vaslui – International Curtea de Arges
FC Brasov – Rapid
Steaua – CFR Cluj
Gloria Bistrita – Victoria Branesti
Gaz Metan Medias – Universitatea Craiova
Dinamo – FC Timisoara
Otelul Galati – Astra Ploiesti
Unirea Urziceni – Sportul Studentesc
Etapa a XVIII-a – 4 decembrie
FC Vaslui – Rapid
FC Brasov – FCM Targu Mures
Steaua – Universitatea Cluj
CFR Cluj – Universitatea Craiova
Gloria Bistrita – FC Timisoara
Gaz Metan Medias – Victoria Branesti
Dinamo – Astra Ploiesti
Otelul Galati – Sportul Studentesc
Unirea Urziceni – International Curtea de Arges
Etapa a XIX-a – 11 decembrie
FCM Targu Mures – FC Vaslui
Universitatea Cluj – FC Brasov
Universitatea Craiova – Steaua
Victoria Branesti – CFR Cluj
Astra Ploiesti – Gloria Bistrita
FC Timisoara – Gaz Metan Medias
Sportul Studentesc – Dinamo
International Curtea de Arges – Otelul Galati
Rapid – Unirea Urziceni
Etapa a XX-a – 18 februarie 2011
Otelul Galati – Rapid
Unirea Urziceni – FCM Targu Mures
FC Vaslui – Universitatea Cluj
CFR Cluj – FC Timisoara
Universitatea Craiova – Victoria Branesti
Gaz Metan Medias – Astra Ploiesti
Gloria Bistrita – Spotrul Studentesc
Dinamo – International Curtea de Arges
Steaua – FC Brasov
Etapa a XXI-a – 26 februarie 2011
FC Timisoara – Universitatea Craiova
FC Brasov – FC Vaslui
Victoria Branesti – Steaua
Astra Ploiesti – CFR Cluj
International Curtea de Arges – Gloria Bistrita
Sportul Studentesc – Gaz Metan Medias
Rapid – Dinamo
FCM Targu Mures – Otelul Galati
Universitatea Cluj – Unirea Urziceni
Etapa a XXII-a – 5 martie 2011
Gloria Bistrita – Rapid
Dinamo – FCM Targu Mures
Otelul Galati – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Timisoara
Universitatea Craiova – Astra Ploiesti
CFR Cluj – Sportul Studentesc
Gaz Metan Medias – International Curtea de Arges
Steaua – FC Vaslui
Unirea Urziceni – FC Brasov
Etapa a XXIII-a – 12 martie 2011
Sportul Studentesc – Universitatea Craiova
Astra Ploiesti – Victoria Branesti
FC Timisoara – Steaua
International Curtea de Arges – CFR Cluj
FCM Targu Mures – Gloria Bistrita
Rapid – Gaz Metan Medias
Universitatea Cluj – Dinamo
FC Brasov – Otelul Galati
FC Vaslui – Unirea Urziceni
Etapa a XXIV-a – 19 martie 2011
CFR Cluj – Rapid
Gaz Metan Medias – FCM Targu Mures
Gloria Bistrita – Universitatea Cluj
FC Timisoara – Astra Ploiesti
Victoria Branesti – Sportul Studentesc
Universitatea Craiova – International Curtea de Arges
Otelul Galati – FC Vaslui
Dinamo – FC Brasov
Steaua – Unirea Urziceni
Etapa a XXV-a – 2 aprilie 2011
Rapid – Universitatea Craiova
Sportul Studentesc – FC Timisoara
International Curtea de Arges – Victoria Branesti
Astra Ploiesti – Steaua
FCM Targu Mures – CFR Cluj
FC Brasov – Gloria Bistrita
Universitatea Cluj – Gaz Metan Medias
FC Vaslui – Dinamo
Unirea Urziceni – Otelul Galati
Etapa a XXVI-a – 6 aprilie 2011
Victoria Branesti – Rapid
Universitatea Craiova – FCM Targu Mures
CFR Cluj – Universitatea Cluj
Astra Ploiesti – Sportul Studentesc
FC Timisoara – International Curtea de Arges
Gloria Bistrita – FC Vaslui
Gaz Metan Medias – FC Brasov
Steaua – Otelul Galati
Dinamo – Unirea Urziceni
Etapa a XXVII-a – 9 aprilie 2011
Universitatea Cluj – Universitatea Craiova
Rapid – FC Timisoara
FCM Targu Mures – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Astra Ploiesti
Sportul Studentesc – Steaua
FC Brasov – CFR Cluj
Unirea Urziceni – Gloria Bistrita
FC Vaslui – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – Dinamo
Etapa a XXVIII-a – 16 aprilie 2011
Astra Ploiesti – Rapid
FC Timisoara – FCM Targu Mures – FC Timisoara
Victoria Branesti – Universitatea Cluj
Sportul Studentesc – International Curtea de Arges
CFR Cluj – FC Vaslui
Universitatea Craiova – FC Brasov
Steaua – Dinamo
Gloria Bistrita – Otelul Galati
Gaz Metan Medias – Unirea Urziceni
Etapa a XXIX-a – 23 aprilie 2011
FC Vaslui – Universitatea Craiova
Universitatea Cluj – FC Timisoara
FC Brasov – Victoria Branesti
FCM Targu Mures – Astra Ploiesti
Rapid – Sportul Studentesc
International Curtea de Arges – Steaua
Unirea Urziceni – CFR Cluj
Dinamo – Gloria Bistrita
Otelul Galati – Gaz Metan Medias
Etapa a XXX-a – 30 aprilie 2011
International Curtea de Arges – Rapid
Sportul Studentesc – FCM Targu Mures
Astra Ploiesti – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Vaslui
FC Timisoara – FC Brasov
Steaua – Gloria Bistrita
Gaz Metan Medias – Dinamo
CFR Cluj – Otelul Galati
Universitatea Craiova – Unirea Urziceni
Etapa a XXXI-a – 4 mai 2011
Steaua – Rapid
Otelul Galati – Universitatea Craiova
FC Vaslui – FC Timisoara
Unirea Urziceni – Victoria Branesti
FC Brasov – Astra Ploiesti
Universitatea Cluj – Sportul Studentesc
FCM Targu Mures – International Curtea de Arges
Dinamo – CFR Cluj
Gloria Bistrita – Gaz Metan Medias
Etapa a XXXII-a – 7 mai 2011
Rapid – FCM Targu Mures
International Curtea de Arges – Universitatea Cluj
Astra Ploiesti – FC Vaslui
Sportul Studentesc – FC Brasov
Gaz Metan Medias – Steaua
CFR Cluj – Gloria Bistrita
Universitatea Craiova – Dinamo
Victoria Branesti – Otelul Galati
FC Timisoara – Unirea Urziceni
Etapa a XXXIII-a – 14 mai 2011
Universitatea Cluj – Rapid
Steaua – FCM Targu Mures
Gloria Bistrita – Universitatea Craiova
Otelul Galati – FC Timisoara
Dinamo – Victoria Branesti
Unirea Urziceni – Astra Ploiesti
FC Vaslui – Sportul Studentesc
FC Brasov – International Curtea de Arges
Gaz Metan Medias – CFR Cluj
Etapa a XXXIV-a – 21 mai 2011
FCM Targu Mures – Universitatea Cluj
International Curtea de Arges – FC Vaslui
Rapid – FC Brasov
CFR Cluj – Steaua
Victoria Branesti – Gloria Bistrita
Universitatea Craiova – Gaz Metan Medias
FC Timisoara – Dinamo
Astra Ploiesti – Otelul Galati
Sportul Studentesc – Unirea Urziceni
Unde vedem mondialul. Preferabil, gratis.
V-am mai zis că asta mi-e singura activitate acum. Am avut ocazia de curând de a înfăptui un ciudat ritual al alegerii unei terase funcție de dacă are meciuri sau ba. Cam toate au, așa că ritualul a trecut repede la criterii mai pământene. Mi se pare haios că sunt în locuri în centrul vechi unde poți să stai la doi milimetri de o masă și să te uiți înspre meci, dar să nu fii la masă, ci un umil trecător, pe stradă. Mă întreb, dacă te oprești acolo și stai vreme de o repriză, poți să-i dai în judecată când încearcă să te dea afară cu forța? Pe de altă parte, e puțin dezolant să vezi prostul obicei al urmăririi programelor 4:3 lăbărțate pe un ecran 16:9 extins la cum era în majoritatea locurilor dat meciul, o imagine 4:3 de pe TVR obținută punând dungi negre în jurul unei imagini 16:9 lăbărțată de televizorul 16:9 pentru a obține în final o imagine 16:9 violată cu două dungi deasupra. Serios, tre să existe o soluție pe telecomanda aia, nu? Până acum nu am întâlnit persoană fizică sau juridică ce a ajuns la partea aia din manual, ceea ce poate e cea mai bună dovadă că există prea multe plășmi. Plus că mi se pare că nu prea multe locuri s-au interesat de cum fac să pună TVR HD pe plășmile alea pe care scrie full mega HD, să aibă și boboru’ “condiții excepționale de sunet și imagine”.
Am zis gratis. Deci să ne mutăm spre domiciliu. Puteți alege calea tembelizorului, pe TVR1. S-ar putea să vă enerveze comentatorii, care mie încă mi se par prea groaznici ca să fie comentatori la fața locului. Adică, atunci când zici “Ăăă…ofsaid, sau poate…henț sau…nu, mingea este la echipa cealaltă” mai înțeleg dacă te uiți la reluare ca mine și nu te prinzi și ești într-un studio insalubru din Dorobanți, dar dacă ești acolo cu vuvuzela-n creier?
Plus. E ultima etapă. Jumate din meciuri nu le veți găsi în direct pe TVR2. Pe undeva firesc, în logica faptului că o televiziune publică ar trebui să aibă măcar pe un canal informații de interes pentru bobor din sfera socialului, politicului, economicului și emisiunilor în limba lui Gulyas cât timp pe dincolo e un Paraguay – Uruguay. Puteau fi pe TVR3, așa face și BBC, dar televiziunea publică fiind și comercială, au mai făcut și ei un ban. Și le-au dat la Telesport. Pe care, dacă ești ca mine, nu-l prinzi.
Aici ajungem la partea de informație din acest post, oricât de improbabilă ar fi ea. Site-ul Eurovision Sports e mișto. L-am mai întrebuințat puțin și în timpul Olimpiadei de la Vancouver și încă mai găsiți acolo înregistrări și rezumate ample din acel moment. Și e prezent și la Cupa Mondială, dă fiecare meci în direct și rezumate de vreo 3 minute la cele jucate. Inclusiv alea de la Telesport. Inclusiv Nigeria-Coreea, în chiar clipa aceasta. Și e legal. E un schepsis al EBU, asociația televiziunilor publice de pe continentul nostru, care au cumpărat la comun drepturile pentru Mondial pentru o bună bucată de Europă, inclusiv România. Noroc cu ăștia, că altfel îl vedeam pe Messi la OTV. Și calitatea e mai bună decât la transmisiunile ilegale, probabil. Și decât la TVR, desigur. Noroc cu ăștia, altfel rămâneam la un Messi format din patru pixeli, jumatea dreaptă a unuia fiind mingea. Ce mai, ăștia sunt un fel de UE: hipercentralizați, corupți, ne înghit toți banii, da mai și fac ceva, nu ca ai noștri.
PLUS: Transmisii HD. Inclusiv la Argentina-Grecia, acum. Și încă 4 meciuri în următoarele 3 zile. Imagine bună, probabil că se mai poate strâmba din nas la ea, dar deja ar fi chestie de finețe (iată o smiorcăială tehnică despre de ce TOT hd-ul de pe site-uri video și din streamuri online e nașpa).
Deci serios, e tare siteul ăsta. HD, no Sorin Hobana, no cry, poți să te uiți la meci în loc să muncești și să scrii pe blog în loc să te uiți la meci, e minunat. Și în pauză vezi statistici în loc de reclame.
La pauză, Grecia – Argentina 0-0 și Nigeria – Coreea 1-1. Voie bună!
Sportul Studențesc – Petrolul Ploiești 1-1
Cu această ocazie anunț că mi-a fost furat telefonul pentru că sunt un bou care atunci când puradeii de la meci zic “dă să fac și eu o poză” pune botul, că doar sunt puradei de la Sportul Studențesc, trebuie să fie altfel. Sunt un bou. Sunt un cretin. Sunt un gibon. Sunt un neorocit. Deci n-am chef de chestia asta.
Bref, meci strâns, de câștigat cu puțină concentrare, dar n-am avut-o. Goluri Curelea cu capul, respectiv un nene, Cataramă, la o fază pornită de la un henț la mijlocul terenului și continuată cu specularea somnolenței apărării. Galerie destul de frumoasă, păcat că dacă îmi fac eu o echipă mâine și îi spun Petrolul vor spune că echipa aia e Petrolul și o vor susține frenetic. Niște cretini s-au bătut, nu erau ai noștri cu ai lor, cum zic cretinii de la sport.ro, ci niște rapidiști cu ai lor, că așa-s bătăile la noi la meciuri, total off-topic. Și nu s-au bătut, pentru că există jandarmi. Pierderile din galeria noastră (avem și rapidiști) se rezumă la un băț de steag.
Moarte ciorditorilor!
Sportul Studențesc – Concordia Chiajna 1-0
Faceți loc, faceți loc, Sportul e pe primul loc
Stăteam în metrou și cugetam iar la eterna diferență între practică și teorie și aplicațiile ei în școala românească. Îmi pare rău că cuget mai bine la chestia asta în scris sau singur sau în orice altă situație decât discuții față în față pe tema asta. Voiam să notez aici poate principiu-mi călăuzitor, pe care nu l-am spus tuturor: E drăguț să descoperi ceva la nivel de teoremă, dar e de-a dreptul fascinant să construiești un sistem care folosește acel ceva și aduce o îmbunătățire reală. Și nu e complet dacă nu faci și partea a doua. Profesorii noștri au, în opinia mea de generalizator, o repulsie dubioasă față de partea a doua și o consideră murdară și urâtă, ascunzându-se după faptul că sunt teoreticieni. Ceea ce nu creează o imagine prea bună teoreticienilor. Like, Andrew Tanenbaum a făcut puțin mai mult decât să scrie despre sisteme de operare…
După care am revenit în atmosfera duioasă a dimineților de dinainte de meci, când mă gândesc că nici nu m-am bărbierit ca lumea și mai și întârzii și iar o să scriu pe blog o chestie cu detalii puține și vagi și cu mult offtopic cu bărbierit și întârziat. Și ascultam “Be yourself”. To be yourself is all that you can do… Iar azi, to be myself înseamnă din nou Sportul Studențesc.
Lume mai multă ca de obicei în tribună, răcoare și cer senin, mulți oameni de la Chiajna. Un gazon slab rău, noroios și peticit, cam ca Ghencea joi (serios, se cere ocazional câte o comparație absolut adevărată ca să înțeleagă și lumea că diferențele valorice care sunt în fotbalul românesc nu sunt). Un joc care în nici un caz nu este un fluviu de pase cu o finalizare delicată. Mingi pe sus, dat la gioale, centrări, șuturi cu capul, mingi care cad în noroi și se opresc, mingi care, în principiu, îmbunătățesc calitatea jocului. Ce, altfel ăla spre care venea era în stare să pună stop? Unde te crezi, băiatu’, în Războiul Stelelor?
Acu, poate ați mai auzit asta, dar eu am plecat cu impresia că Sportul e echipa care a insistat mai mult. Și pe un așa teren, poate că asta e cam tot ce contează. O astfel de insistență e faza golului, desigur, în care Curelea a marcat dintr-o foarte frumoasă foarfecă. Chiajna a fost periculoasă mai mult de la distanță, echipa noastră stând destul de bine în apărare în prima repriză. Dar și când a atins bara un șut de la 25 de metri… În arsenalul de penibil al reprizei să notăm cartonașul galben pentru tragere de timp dat de tânărul Chivulete lui Viciu prin minutul 30. N-a fost cazul, deși, mai încolo în meci, am avut momentele noastre de tragere de timp puțin urâțele (voi furniza un alibi când ajungem la repriza a doua). Un jucător de-al oaspeților, Stativă, e accidentat destul de urât de Curelea.
La pauză, 1-0, aflăm că Brăneștiul a pierdut la Snagov și că, surpriză, surpriză, suntem pe primul loc. Mai aflăm și că microbuzele spre Brănești pleacă la Cora Pantelimon și mă întreb ce e cu bucata mare de tablă (cât vreo 3 scaune) care odihnește în tribună. Doi jandarmi o iau și o duc să odihnească în mașină.
După pauză, aceeași mâncare de pește. Mingi lungi, fundașii noștri în general se bagă și se bagă bine. Joc amețit. Intră Chihaia, care a părut a avea mai puțin rezistență ca mine. După vreo 20 de minute era roșu, gâfâia și nu mai era capabil de sprinturi, dar, dar, a vrut și s-a văzut. N-a ocolit și nu s-a lăsat ocolit (prea tare) de joc. OK ca spirit, cam nasol ca burtă. Patriche ia roșu după un moment destul de criminal pe la mijlocul terenului. Căzături de-o parte și de alta, mai mult sau mai puțin realiste. După ce rămânem în 10, ne concentrăm pe o apărare disciplinată. Chiajna cere un penalty (la care aș înclina să cred că a cam fost, dar aștept o reluare sau ceva), mai are câteva faze, insistă și scoate niște intervenții mai neinspirate de la Viciu, care respinge în față, dar se găsește câte un fundaș care să scoată mingea din zona periculoasă. Și nici nu ne baricadăm cu fundul în față: avem câteva contraatacuri frumoase, cum ar fi o fază finalizată cu călcâiul de Chihaia din șase metri în bară sau o bară a lui Ferfelea, care primește mingea singur cu portarul la 30 de metri, îl driblează, își face pașii, ține mingea mult, creează suspans ca într-un film de Oscar, iar apoi trage … în bară, după care toată lumea se repliază și n-are nici o șansă la o recuperare. Am impresia că o face intenționat, ca să ajungă 10 secunde la Pro TV, cum a ajuns și cu bara aia de la Constanța. Iată un om care știe cum să ajungă faimos. Acum, râdem, glumim, dar tipul e golgeterul B-ului.
Finalul e interesant prin tensiune, nu atât prin calitate. Mingea circulă repede între porți, miza e mare. Chiajna are o lovitură liberă de la 20-25 metri, ceea ce pare că va fi ultima fază, doar că apărarea noastră se organizează bine și nu iese nimic periculos, după care trebuie să mai așteptăm un minut ca să se termine și să fie oficial.
Am câștigat. Am bătut Chiajna pentru prima oară și i-am dat gol pentru prima oară. Și suntem lideri. O consecință atât a faptului că jucătorii par să-și dorească tare mult promovarea cât și a micului detaliu că la Chiajna n-a jucat Diniță. L-am văzut după meci, a ținut să ne reamintească că și ei ne-au nimicit în trecut și că a fost penalty. Așa o fi.
Ca să răspund întrebărilor celor care au googleuit mai devreme, Tibi Bălan nu a jucat, dar a fost p-acolo. Se pare că a declarat că știe Șiman o portiță și că o să ajungă el în A în următoarele două săptămâni. Apropo, sunteți familiari cu declarația lui cum că dacă cineva îl pune să joace în B se dă accidentat? Mda.
O cronică pe liga2.ro . Video pe sport.ro, sunt mai multe, am pus linkuri la fiecare fază prin text. Sâmbătă, la ora 11, jucăm un meci tare important la Brănești, după cum o arată și clasamentul: locul 1 cu locul 2. Vă așteptăm în expresul 308. Haide Sportul!
Unirea Urziceni – Liverpool 1-3
Sunt la Crângași, am ieșit de la metrou și mă încolonez în marea masă ce așteaptă să intre în tramvaiul 41, a cărui primă ușă e la 10 metri mai încolo. “Băi, la cum se mișcă, nu cred că-l prindem nici pe ăla de după următorul”. Aglomerație mare și până la meci mai sunt vreo două ore. Dar coada se mișcă de o manieră mai ordonată, parcă e mai departe de îmbulzeala tradițională. Nu cumva o avea și niște adevăr teza cum că meciurile Urziceniului atrag spectatorul neutru, care, departe de exuberanța celui partizan unei echipe, lasă loc și pentru niște civilizație? Tramvaiele vin în șuvoi, unul după altul, și ne urcăm în al treilea. Am văzut aglomerații mai rele ca asta în RATB.
În față, câțiva englezi încep să cânte. “Javier Mascherano, Javier Mascheranoo” (pe melodia de la “Seven Nation Army”, pare-mi-se). Gazdele și oaspeții merg împreună la meci și nu se lasă cu probleme, ba chiar e o stare lejeră, o veselie îmbibată de berea ieftină pe care o avem noi aici, în România. “And what is your team? Who do you support? Steaua? Ah, Steaua has one European Cup. We have five. Steaua 1, Liverpool 5″. Apoi începe un dialog între grupul mic de englezi din centru (poate de un om) și cel din față, pe o melodie ale cărei cuvinte sunt prea îmbibate de berea românească pentru a le putea distinge.
Ajungem la capătul lui 41 și, poate, al lumii. Noroaie peste noroaie, băltoace și, pentru contrast, un teren sintetic cu o nocturnă pe care se joacă niște juniori. Ce fac ăștia, nu-i ia antrenorul să le arate ce pot fi când vor fi mari? Poate o să-i ducă la meci, mai e o oră. Puțină derută la intrare. “Nu vă supărați, pe aici se intră pentru peluza 1?” îl întreb pe un alt om de la coadă. Mă privește ușor derutat, după care observ un fular roșu plasat destul de subtil și mă scuz în engleză. Îl întreb pe nenea jandarmul care mă ia cu “What? Can you repeat that?”. În concluzie, cred că par un străin pentru toată lumea.
Nenea stewardul face câteva urcări și coborâri pe scări, rugându-ne să ne ocupăm niște poziții în tribună. E complicat, ca de obicei locul de pe bilet fiind ceva aproximativ, dar chiar reperăm două locuri goale destul de aproape de unde trebuia să fim. Scaunele și așa nu sunt numerotate, iar unele rânduri întregi nu prea mai sunt fixate de structura de beton și e greu să te bizui pe ele. Cam slab pentru un pom lăudat, dar oricum e mai frumos să stai în picioare. Nici restul stadionului nu strălucește în întuneric, deși tribuna acoperită e drăguță. Instalația de sonorizare scârțâie neconvingător imnul Europa League și ne pregătim de un început.
Urziceniul surprinde din nou: de unde Ronny Levy practic a avertizat că nu vom vedea mare lucru pe lângă autobaza din poartă, ei încep curajos. Și stadionul iese din neutralitatea călduță pe care o acuză cârcotașii și încearcă să împingă echipa în față. Golul vine la un corner, prin lovitura de cap a lui Fernandez, și pare că vom avea o seară interesantă. La un moment dat va trebui să petrec mai mult timp urmărind meciul și mai puțin filmând chestii.
Galamaz se accidentează destul de urât, imediat după gol. Sunt momente de tensiune, când arbitrul dă senzația că vrea să-i ajute subtil pe cormorani. Iar ei joacă puțin mai dur decât mi-ar place.
Interesul piere, când Mascherano face 1-1, după care Babbel pune oaspeții în avantaj. Nu au jucat fantastic, nu au avut multe faze, iar lumea din jur acuză și un henț al lui Ngog la gol. Dar când ești bun, ești bun și o scoți la capăt cumva. Totuși, Unirea are de fiecare dată dorința de a reveni, ies și îi împing puțin pe oaspeți prin insistența lor. Ceea ce nu e, totuși, puțin. Și e, pe undeva, o premieră.
Repriza a doua. O ploaie deasă în prima parte, începută înainte de pauză, frumoasă și uniformă în lumina nocturnei. Momente mai puțin reușite, meci pe care Liverpool reușește să-l închidă. Românii mai obosesc, dar Arlauskis scoate multe mingi periculoase. Gerrard e un jucător cu un stil aparte. Ar putea fi identificat și de pe lună bazat pe mimică, pe limbajul trupului. O dată se găsește la capătul unei faze frumoase, în pase, care are ca finalitate golul de 3-1. Mai apoi, trage și pune în pericol poarta dintr-un unghi senzațional de mic. Ni s-a dat ocazia să vedem și niște jucători fantastici și un mare spectacol. Să ne bucurăm.
La final, aplauze. Nu e clar dacă pentru gazde sau oaspeți. Și nu e clar dacă, în fond, contează. A fost o seară frumoasă. Echipa campioană a arătat că poate face față, că are inclusiv dorința puternică și nebunească de a reveni, că își joacă șansele cu demnitate. Și e abia la un început de drum. Păcat că mulți vor numi asta un simplu antijoc și vor râde de populația mică a Urziceniului sau alte prostioare irelevante. Iar publicul a arătat că poate fi influențat, mișcat și însuflețit și de fotbalul real, nu numai de fanatisme de fațadă, stil “voi ține cu echipa Ț pentru că câștigă multe meciuri și o să pot să râd de prietenii mei dinamoviști”. Nu, oamenii mai sunt dispuși și să țină cu unii care muncesc și vor, chiar dacă poate natura i-a ajutat mai puțin, și atunci le mai și iese. Păcat că mulți vor spune “haha coae urziceniul nu are ultrasi cum plm sa te sustina un stadion intreg de cetateni haha lol”. Bleah.
Pe final, în mulțimea care se deplasa spre stația de tramvai, un copilaș avea pelerină cu Sportul Studențesc. Nu suntem așa puțini și nu dispărem nicăieri. Și niciodată nu vom merge singuri. Asta e senzația cu care pleacă de la meci un om care simpatizează și cu Liverpool, și cu Urziceni, dar pentru care cel mai important meci de săptămâna asta e Sportul – Concordia Chiajna, duminică, la 13, în Regie.
Noapte bună!
Sportul Studenţesc – Steaua II 0-0
Mai frumos era să fie meciul la 13:15, că văd că doar la ora aia mai reuşesc să ajung şi eu la timp. Şi întârzierea a avut poate un efect interesant în sensul în care am păşit în pâlcul nostru de suporteri din tribună şi am zis că sunt pe Maracana. Un meci cu mai mulţi spectatori, atât de-ai noştri dar şi neutri (de-ai lor n-au prea existat), strigând mai tare şi părând mai uniţi decât de obicei (parcă după ce am venit eu s-a mai dus din efectul ăsta). Soarele pe cer la un unghi perfect şi o vreme un pic călduţă. Pe jos, confetti, create din cotidianul de mare tiraj “Adevărul de seară”. Era o atmosferă cu adevărat frumoasă.
Nici jocul n-a pornit prea rău, cu o lovitură de cap bună a lui Curelea şi un şut al lui Cruceru respins de sub bară de portarul advers. După care s-a cam ofilit. Steliştii erau grupaţi în apărare într-un stil tipic stelist, iar ai noştri încercau mai mult cu mingi lungi, sărind peste jocul de pase. La început mi-am zis că ia uite, ce interesant, mai încercăm un pic de joc englezesc, mai direct, apoi m-au lămurit ceilalţi că lipsesc şi Ferfelea şi Postolache, cei mai tehnici jucători. Iar juniorul Păuna a fost titular în atac, în premieră.
Majoritatea meciului a constat în joc murdar la mijlocul terenului, ocazional cu câte un sprint mai răsărit, arareori cu ieşit în pase. Intrări dure şi de-o parte şi de alta, dar din partea lor mai multe. Arbitraj vizibil mai prietenos cu ei, dându-le toate mingile discutabile şi mai puţine cartonaşe decât meritau. Dar parcă mai multe cartonaşe decât de obicei. Iar arbitrii au fost senzaţional de toleranţi cu trasul de timp.
Să mai notăm meciul bun făcut de Cheţan şi în general devotamentul alor noştri, care au alergat cu poftă spre toate mingile şi au fost suficient de prudenţi ca să nu rişte primirea unui gol stupid şi nemeritat. Stupid şi nemeritat pentru că oaspeţii au ajuns la poartă doar de vreo două ori, una pe care o s-o spun acum şi alta care intră la repriza a doua. Lovitură liberă, dreapta, 20-25 metri. Ochiroşii bate şi zguduie transversala cu un şut de-ăla pe care nici un portar nu-l poate prinde, apoi mingea sare în flancul stâng din care e trimisă, slavă Domnului, mult peste poartă.
Repriza a doua. Joc fleoşcăit ăn condiţiile în care temperatura bătea deja spre luna martie. De notat ar fi o fază în care dintr-o pasă de la mijlocul terenului, un sprint pe stânga şi o centrare, mingea e pusă pe capul unui mini-stelist care ratează din careul mic. Bine că nu ştiu nimic, că apărarea noastră a fost total falimentară la mingea aia. Momentul tradiţional de controversă, când o centrare din careu, din dreapta, e scoasă în corner de un stelist şi toată lumea se opreşte pentru o clipă, ai noştri cerând henţ şi ai lor sperând că arbitrul n-aa văzut. Şi nu s-a dat. Un alt moment de controversă, când Ciupe îi ia mingea lui Ochiroşii şi din întoarcere îi mai arde şi un umăr peste faţă, mai mult sau mai puţin intenţionat. Urmează văicăreli ca la sfârşitul lumii, după care vine doctorul, Ochiroşii se ridică, bea nişte apică şi e ca proaspăt. Dragul de el.
Dacă tot am spus des Ochiroşii Ochiroşii Ochiroşii, să-i remarcăm sprinturile, dar să observăm că n-a fost nici pe departe suficient de activ cât să-l bage în seamă cineva de la echipa mare, iar şuturile, vai, şuturile au fost în plopi. Urme de talent s-au văzut şi la numerele 9 şi 6, oricine ar fi. Ultimele 10 minute au fost petrecute cu Sportul aruncând mingi în careu, sperând şi ratând ba din poziţii bune, ba din poziţii rele. Nici o fază nu a fost destul de clară ca să merite pomenită. În general, schema era: cineva aruncă o minge spre masa gelatinoasă albastră din careu, masa gelatinoasă respinge. În faţă, în aut, în univers. Pentru că sunt stelişti şi asta ştiu. În minutele 88-90, spre marele lor merit şi marea noastră frustrare, au mai ţinut puţin şi de minge. Apoi 3 minute de prelungiri, în care am revenit la presat până când un jucător advers a hotărât să cadă din senin la mijlocul terenului. Iar arbitrul, servil ca de obicei, a oprit jocul şi ni s-au dus dracului şansele la un ultim mare atac. Care probabil ar fi fost doar o ultimă mare ratare. 0-0 în final.
Un meci nu urât, pentru că am văzut totuşi un pic de combativitate, ceea ce de multe alte ori a lipsit (la ambele echipe), dar urâţel, să zicem, cu un adversar care a jucat la mica ciupeală, închis, refuzând deschiderea, refuzând jocul, fricos şi împins puţin din spate de arbitru, care câştigă un punct deşi nu joacă nimic. Şi deşi nu-l ajută cu nimic. Dar sunt stelişti şi asta ştiu.
Rămânem pe 2, iar etapa viitoare avem un alt meci foarte important la Buzău. Voie bună!
