Sportul Studenţesc – Steaua II 0-0

Mai frumos era să fie meciul la 13:15, că văd că doar la ora aia mai reuşesc să ajung şi eu la timp.  Şi întârzierea a avut poate un efect interesant în sensul în care am păşit în pâlcul nostru de suporteri din tribună şi am zis că sunt pe Maracana. Un meci cu mai mulţi spectatori, atât de-ai noştri dar şi neutri (de-ai lor n-au prea existat), strigând mai tare şi părând mai uniţi decât de obicei (parcă după ce am venit eu s-a mai dus din efectul ăsta). Soarele pe cer la un unghi perfect şi o vreme un pic călduţă. Pe jos, confetti, create din cotidianul de mare tiraj “Adevărul de seară”. Era o atmosferă cu adevărat frumoasă.

Nici jocul n-a pornit prea rău, cu o lovitură de cap bună a lui Curelea şi un şut al lui Cruceru respins de sub bară de portarul advers. După care s-a cam ofilit. Steliştii erau grupaţi în apărare într-un stil tipic stelist, iar ai noştri încercau mai mult cu mingi lungi, sărind peste jocul de pase. La început mi-am zis că ia uite, ce interesant, mai încercăm un pic de joc englezesc, mai direct, apoi m-au lămurit ceilalţi că lipsesc şi Ferfelea şi Postolache, cei mai tehnici jucători. Iar juniorul Păuna a fost titular în atac, în premieră.

Majoritatea meciului a constat în joc murdar la mijlocul terenului, ocazional cu câte un sprint mai răsărit, arareori cu ieşit în pase. Intrări dure şi de-o parte şi de alta, dar din partea lor mai multe. Arbitraj vizibil mai prietenos cu ei, dându-le toate mingile discutabile şi mai puţine cartonaşe decât meritau. Dar parcă mai multe cartonaşe decât de obicei. Iar arbitrii au fost senzaţional de toleranţi cu trasul de timp.

Să mai notăm meciul bun făcut de Cheţan şi în general devotamentul alor noştri, care au alergat cu poftă spre toate mingile şi au fost suficient de prudenţi ca să nu rişte primirea unui gol stupid şi nemeritat.  Stupid şi nemeritat pentru că oaspeţii au ajuns la poartă doar de vreo două ori, una pe care o s-o spun acum şi alta care intră la repriza a doua. Lovitură liberă, dreapta, 20-25 metri. Ochiroşii bate şi zguduie transversala cu un şut de-ăla pe care nici un portar nu-l poate prinde, apoi mingea sare în flancul stâng din care e trimisă, slavă Domnului, mult peste poartă.

Repriza a doua. Joc fleoşcăit ăn condiţiile în care temperatura bătea deja spre luna martie. De notat ar fi o fază în care dintr-o pasă de la mijlocul terenului, un sprint pe stânga şi o centrare, mingea e pusă pe capul unui mini-stelist care ratează din careul mic. Bine că nu ştiu nimic, că apărarea noastră a fost total falimentară la mingea aia. Momentul tradiţional de controversă, când o centrare din careu, din dreapta,  e scoasă în corner de un stelist şi toată lumea se opreşte pentru o clipă, ai noştri cerând henţ şi ai lor sperând că arbitrul n-aa văzut. Şi nu s-a dat. Un alt moment de controversă, când Ciupe îi ia mingea lui Ochiroşii şi din întoarcere îi mai arde şi un umăr peste faţă, mai mult sau mai puţin intenţionat. Urmează văicăreli ca la sfârşitul lumii, după care vine doctorul, Ochiroşii se ridică, bea nişte apică şi e ca proaspăt. Dragul de el.

Dacă tot am spus des Ochiroşii Ochiroşii Ochiroşii, să-i remarcăm sprinturile, dar să observăm că n-a fost nici pe departe suficient de activ cât să-l bage în seamă cineva de la echipa mare, iar şuturile, vai, şuturile au fost în plopi. Urme de talent s-au văzut şi la numerele 9 şi 6, oricine ar fi. Ultimele 10 minute au fost petrecute cu Sportul aruncând mingi în careu, sperând şi ratând ba din poziţii bune, ba din poziţii rele. Nici o fază nu a fost destul de clară ca să merite pomenită. În general, schema era: cineva aruncă o minge spre masa gelatinoasă albastră din careu, masa gelatinoasă respinge. În faţă, în aut, în univers. Pentru că sunt stelişti şi asta ştiu. În minutele 88-90, spre marele lor merit şi marea noastră frustrare, au mai ţinut puţin şi de minge. Apoi 3 minute de prelungiri, în care am revenit la presat până când un jucător advers a hotărât să cadă din senin la mijlocul terenului. Iar arbitrul, servil ca de obicei, a oprit jocul şi ni s-au dus dracului şansele la un ultim mare atac. Care probabil ar fi fost doar o ultimă  mare ratare. 0-0 în final.

Un meci nu urât, pentru că am văzut totuşi un pic de combativitate, ceea ce de multe alte ori a lipsit (la ambele echipe), dar urâţel, să zicem, cu un adversar care a jucat la mica ciupeală, închis, refuzând deschiderea, refuzând jocul, fricos şi împins puţin din spate de arbitru, care câştigă un punct deşi nu joacă nimic. Şi deşi nu-l ajută cu nimic. Dar sunt stelişti şi asta ştiu.

Rămânem pe 2, iar etapa viitoare avem un alt meci foarte important la Buzău. Voie bună!

LATER EDIT: Cronică şi poze.

Sportul Studenţesc – CSM Râmnicu Sărat 8-0

Uau, ce meci. Scuzaţi-mi scriitura întârziată, zi de naştere în familie. (Mă rog, dacă mă grăbeam acasă poate aveam o oră sau mai mult în care puteam întocmi acest raport, dar uite că nu m-am grăbit). În ştiri off-topic, mi-am băgat şi eu Google Chrome, să văd cum merge, şi merge decent. Nu e acea îmbunătăţire de viteză masivă şi uneori chiar se poticneşte bine de tot, deci nu-mi dau seama dacă e ceva de capul lui sau e doar faptul că e proaspăt instalat.

Aşa, meci. La meci am ajuns la timp, chiar dacă n-aş fi crezut, în sensul că a început la aproximativ o secundă după ce mi-am luat poziţia în tribună. Nu am ajuns la timp, în sensul că prin minutul 2 mă chinuiam cu pusul unui steag pe gard (total antitalent, băi), iar în timpul ăsta Curelea ce mi-ţi făcea? Mi-ţi dădea gol. Mi s-a spus că a fost o centrare de pe stânga, de la ca de obicei excelentul Cheţan, din lovitură liberă, reluată cu capul. Oaspeţii s-au făcut remarcaţi din start, prin culorile originale de pe tricou, un fel de turcoaz. Altfel, mai toată seria joacă în alb-roşu sau alb-albastru, poate după simpatii. Băieţii ăştia sunt originali şi stylish. Să părăsim însă scurta noastră rubrică metrosexuală.

Mai apoi Irimia a deviat în aţe mingea venită dintr-o centrare de pe dreapta, la un corner. Curelea a mai dat o boabă şi se făcu 3-0. Frunze zburând pe lângă noi spre teren, pauză. Frumos. În repriza a doua omul de la tabelă a mai fost provocat de multiple ori, nu fără o perioadă de 15 minute de relativ echilibru, mai curând de negăsire a drumului din partea noastră suprapusă pe o tresărire de orgoliu a lor. Apoi Ferfelea din lovitură liberă, Ferfelea din nou, Curelea, Ferfelea după un frumos contraatac, Truţă. Truţă a mai ratat câteva, Curelea o tonă, 3 din 10 (hei, măcar acum avem un procentaj clar). O fază senzaţională a lui Costin Gheorghe cu 3 driblinguri şi o bară zdravănă. Merita şi el un gol.

Meciul ăsta e recordul de scor din istoria Sportului, pare-se. Ferfelea e golgeterul seriei. Sportul e pe 4. Iar pe mine m-a apucat fredonatul plecând de la meci. Semne bune, per ansamblu. Azi am auzit păreri de la “nu jucăm mare lucru” la “nu i-am mai văzut jucând aşa bine de mult timp”, ambele la 3-0. Cred că merge. Cred că suntem consecvenţi şi dacă ne ţine va fi bine. Uite, literalmente se scrie istorie. Sigur, tăvălindu-i pe jos pe unii, dar istorie. Un adversar în mare pare curat, cinstit, care încearcă (au avut şi ei o ocazie măricică şi o mână de izbucniri) şi nu se ascunde, nu îmbâcseşte jocul. Dar e necopt, lipseşte şi tehnica (nişte chifle amuzante am văzut azi) şi asta poate momentan. Îi doresc, fără nici o răutate, să poată mai multe pe viitor şi să revină în B mai puternic,  pentru că ţesătura morală pare foarte OK (minus o intrare cam ciobănească a unui negru, asta a fost rubrica rasistă).

Urmează deplasare la Breaza. Haide Sportul!

Sportul Studenţesc – Dunărea Galaţi 2-0

Ies din metrou fornăindu-mă şi văd că deasupra intersecţiei de la Grozăveşti se ridică o structură un pic spaţială şi grandomană, un pod cu arcuri peste podul de peste Dâmboviţa. (Spus despre pasajul Basarab, check.). Shuffle-ul îmi dă melodii adecvate, mereu ştie să facă asta, şi ajung la stadion destul de “montat”, nu înainte de a-l lămuri pe un om că intrarea liberă şi de a constata că sunt foarte puţini câini pe străzi şi foarte paşnici vizavi de ce aşteptam.

Pe stadion sunt vreo 125 oameni, pe număratelea. Vreme morocoănoasă şi friguroasă şi totuşi mie mi se pare că pe undeva condiţiile astea sunt reprezentative pentru fotbal, lupta cu noroiul şi sprinturile atât întru glorie dar făcute şi pur şi simplu pentru a nu degera. Şi frunzele galbene căzute într-un colţ de teren. E o imagine foarte frumoasă.

Ai noştri au început bine şi cam aşa au şi ţinut-o. Joc frumos, în pase. Ferfelea e activ, Cheţan face o treabă bunicică pe stânga, iar până şi Curelea poate fi văzut, surpriză, alergând (Luat de Curelea, check). Câteva desfaceri mai serioase ale apărării adverse există şi în cele din urmă obţinem un penalty, la o fază la care Ferfelea aleargă spre o minge înălţată pentru el şi i se pune piedică. Bate Ferfelea, un pic spre stânga, portarul se duce un pic spre dreapta, 1-0. La asta se adaugă voleul frumos al lui Lung, de la 25 de metri, după o respingere venită în urma unui corner, ajuns la limită de portar.

La pauză, un pic de soare. Avea să mai revină şi pe parcursul celei de-a doua reprize şi pe final.

A doua repriză marchează un mic pas înapoi, valorificat (cu greu) de oaspeţi. Ei ajung de câteva ori în faţa porţii, culminând cu o fază de singur cu portarul la care Viciu scoate bine. Dar pe final avem ultimul cuvânt. După intrarea lui Truţă, e destul de prezent, se joacă cu el destul de mult, dar e destul de dezamăgitor în ratangism. Cu toate astea, reuşeşte să dea un gol, la o fază la care portarul îi scapă şutul ca pe săpun şi îl lasă cu poarta goală, la jumătate de metru de linie. E golul care liniştişte apele. Truţă mai face câteva nefăcute, ratând o preluare când putea scăpa de la 30 metri cu nimic în faţă decât portarul, iar apoi luftând dintr-o poziţie foarte bună din careu. A fost o minge pusă pe tavă de Ferfelea, la capătul unei faze-fluviu cu 3 oameni driblaţi, iar mingea a ajuns în flanc la Curelea, care a tras în portar.

Meci bunicel, cu o frumuseţe aparte, tomnatică. Ne-a fost mai greu poate şi pentru că adversarii au avut mai multă rezistenţă fizică decât cei din meciurile trecute, dar s-a simţit parcă şi un pic de oboseală la ai noştri. Însă, în ciuda faptului că am mai avut şi faze fără nici un orizont (când ne-au lipsit?) nu a existat acea senzaţie de panică neputincioasă din alte meciuri. Ne-am făcut jocul de pase şi a mers. Urmează o deplasare grea, la Tulcea.

În final, vreau să semnalez apariţia unei cărţi a colegului nostru de tribună, domnul Gabriel Şeitan, despre Dan Petrescu (zice şi de Sportul). Cartea zice-se că se va găsi în curând în librării pe la vreo 15 lei. Poate mai revin cu detalii când le am.

Există câteva articole despre meciul ăsta şi pe liga2.ro, şi pe ligaB.ro, dar niciunul nu se încumetă la o cronică. Se încumetă însă la interviuri cu antrenorii şi elemente mai de culoare aşa (antrenorul Dunării urlând la un jucător de-al lui că simulează ca nesimţitul). O lectură suplimentară care vă poate interesa. Aici aveţi echipele şi câteva poze. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Dinamo II 2-0

Am ajuns la timp, cu bărbierit cu tot. Iată avantajul meciurilor jucate după masa, la dubioasa oră 13:15 aleasă de Sportklub. Am văzut iar că structurile metalice care vor fi Chestia Supraînălțată și Suprasupraterană Basarab sunt mai multe și mai apropiate de un tot unitar, dar tot harababură e. În schimb, câinii dinspre bulevardul Regiei par mai mulți și mai prosperi, din moment ce nu mai sunt deranjați de trafic. N-am avut altercații cu ei, dar păreau agitați. Insert glumă proastă cu câini roșii.

La meciul trecut, cu FC Botoșani, am avut o revelație. Cum atunci mă grăbeam să mă car din localitate, am zis să-i amân povestirea până acum. Eram în metrou, aveam căștile ipodului înfundate bine în urechi și ascultam melodia vocal-instrumentală “Rock you like a hurricane” a formației vocal-instrumentale Scorpions. Și atunci m-a izbit. Melodia asta nu are nici un sens. Absolut nici unul. E stupidă la un nivel galactic. La un nivel Moga. La un nivel Andre. Oh well, s-o adăugăm la “chestii stupide dar care îmi plac” și să trecem mai departe. Simt că mai am chestii de zis și scris pe care le-am amânat prea mult (nu v-am povestit de George Schwizgebel) și sper că voi recupera. Uite, cum termin chestia asta o să-mi fac câteva drafts cu ce mai datorez. Ceea ce nu va ajuta deloc. Știți câte drafts am cu cronici (recenzii?) de cărți? Hă?

Aseară am terminat Breakfast of champions. Azi am văzut reclame la copertilicenta.ro.

Am ajuns la stadion pe la unu și cinci, ocazie să număr oamenii de pe dânsul. Mi-au dat vreo 45 în tribuna 2 (prin numărătoare) și vreo 150 în total (prin ochiometrie). Până la fluierul de început s-au mai strâns. Am început binișor, chiar din primele minute Curelea a șters o minge, trimițând fix în portar, iar înaintea lui mai avusesem un atac închegat. Și asta aș zice că a fost prin minutul 5. Și am continuat să insistăm. Oaspeții au replicat, dar cam palid. Jocul nostru a fost neînchegat, până la frustrare pe alocuri. Cu toate astea amintesc câteva faze în care din poziție bună băjeții au dat peste, cam în rândul din mijloc al peluzei, deci mult prea peste ca să mai amintesc aceste faze. Și din partea dânșilor am văzut neînchegare și un șut chiar mult mai peste dintr-o poziție perfectă (6 metri, central, nemarcat). Autorul acestui rateu a fost unul din cei doi cetățeni de culoare, care aflu că erau Ze Diabate (numărul 2, unul mai înalt) și un oareșcare Attoukura (numărul 18, mai scund). Dânșii au alergat mai bine ca restul echipei, parcă. Alte momente artistice: când Curelea a luat o minge din aer făcând un unghi de 45 de grade cu pământul (și a dat bine) și câteva floricele (gen preluări ca la Fifa) ale lui Costin Gheorghe (și i-au ieșit). Curelea a fost pus o dată într-o situație impecabilă de gol, dar a tras în Curcă din câțiva metri. Apoi a venit golul. Gheorghe a făcut o preluare de-aia de Abracadabra pe dreapta, i-a mai amețit puțin pe fundași și a centrat pe scurt, de unde Nae a ratat din nou din 2 metri, dar mingea respinsă de Curcă a ajuns la Curelea, care (cu greu) dă gol în poarta deșartă (cuvântul “goală” e overrated). Încă o dată Costin aleargă încet și lovește prost mingea un meci întreg, dar are un moment decisiv pentru echipă ce conține într-însul și ceva noroc porcesc. 1-0 la pauză și m-am mai plimbat un pic, cât să mă uit la scheletul metalic ce se înalță lângă terenurile de antrenament. Zice-se că va fi un bazin de înot.

După pauză a mers mai bine cu ocaziile. Poate și cu jocul de echipă. Tradiționala cedare ușoară a adversarilor cu care ne-am obișnuit pe măsură ce îi presăm. În continuare ne câștigăm meciurile mai mult prin perseverență decât prin exuberanță, dar mă mulțumesc cu gândul că așa se începe. Mă amăgesc?

Golul de 2-0 a consfințit intrarea lui Curcă în memoria mea la categoria “Mari gafeuri” și nici măcar la categoria “Mari gafeuri care mi-s dragi” (vezi Barthez și Dudek, în continuare portarii mei preferați all-time). Centrarea a plecat de pe dreapta, dinspre Mandinga, Curelea a trecut pe lângă minge, iar ea venea liniștit spre brațele lui Curcă, o fază standard. Atât de liniștit venea că nu înțeleg prin ce procese cuantice s-a întâmplat că mingea a trecut de partea cealaltă a dânsului (adică, totuși, a trecut prin el? pe sub? peste? printr-o gaură de vierme?), ajungând la Ferfelea, care a împins-o, iar, în poarta goală. Cam pomanagii noi azi, dar am făcut-o invitați. A mai urmat o mică salată asortată de faze de poartă printre mulți timpi morți și îngropați. Curelea a întors un om pe la 20 de metri, apoi a tras pe lung de lângă următorul om, dar mingea s-a dus pe lângă. Ferfelea a prins un șut de la distanță, să zicem 25 de metri, de data asta de pe dreapta (sus-numita minge a lui Curelea a fost pe stânga), iar mingea, care altfel părea că se duce afară, a trecut la un degețel de poartă. Curcă a privit-o ca un om care a călcat pe platoul unde se filmează un film, care nu înțelege ce e cu toți oamenii ăștia în jur și ar vrea să se dea din drum, dar preferă să stea pe loc, nesigur pe cine încurcă dacă se mișcă. Spre final, au intrat Chețan, Truță și Postolache, revenit după accidentarea din meciul de la Constanța. Posto i-a făcut o minge bună lui Nae, care, văzându-l pe Curcă cum iese, a încercat să-l lobeze, dar a dat peste. Mai apoi, Nae a mai primit o minge similară și a reușit să rămână cu poarta goală, doar pentru a trage pe lângă. La un corner Patriche a prins o lovitură de cap foarte bună, care se ducea un pic sub bară și parcă suficient de departe de mâinile lui Curcă. Dar șutul a fost scos de pe linie de către … al nostru Vio Ferfelea.

Au fost și un pic de nervi pe final: unul l-a rupt destul de urât pe Nae, fază la care toată banca noastră și jumătate din jucători au sărit în sus cum n-am mai văzut vreodată. Cazan a stat și el un pic pe jos la un moment dat. Dar el s-a ridicat. Nae aflu acum că va lipsi o lună. Ouch.

Câștigăm cu mici momente de frumusețe, dar tot muncitorește. În continuare se simte că nu avem coerența, coeziunea, jocul de pase necesare și pe alocuri suferim și la capitolul comunicare pe teren (“Vezi că vine, vezi că vine!”, de-astea). Dar facem un lucru cu consecvență: câștigăm acasă. Cu deplasările mai vedem noi ce se întâmplă. Următorul meci e la Bacău, peste o săptămână. O cronică lacunară dar cu echipe complete și chestii se găsește pe ligab.ro (ăsta e altceva ca liga2.ro, e de la concurență). Haide Sportul!

Sportul Studențesc – FC Botoșani 4-0

Sunteți cea mai frumoasă galerie. Nu față de adversari, asta nu mă interesează, n-aveți decât să-i înjurați cât vreți, dar în relația cu noi. Sunt foarte mulțumit.

(șeful stewarzilor sau așa ceva. Spre deosebire de jandarmi, unde am mai dat și de idioți, stewarzii de pe stadionul nostru au foarte, foarte mult bun simț)

Pardon de întârziere, am făcut o vizită mării. Am găsit un loc în Constanța cu șaorma ieftină, lângă gară. Se merită să mai luați trenul într-acolo pentru o gustare.

Așa. Meci. Oamenii cu adevărat interesați de meci ar fi citit despre el pe liga2.ro sau pe forum până acum. Cum am văzut eu meciul, dincolo de acele înșiruiri de fapte? L-am văzut ușor plicticos, dar nu chiar. Și nu mi-a plăcut ce am văzut. În jocul nostru. Pase care nu se leagă, joc nearticulat. Pe undeva s-a simțit lipsa lui Postolache, un liant stil superglue. Popescu a mai bâjbâit și el mingi. Ce ne-a salvat a fost faptul că adversarii nu știau multe și n-au mai rezistat fizic. Altfel, de lăudat rezistența psihică a alor noștri, care pe vremuri n-ar mai fi insistat când jocul părea destul de hotărât să se îndrepte spre 0-0.

De remarcat câteva faze bunicele făcute de Chețan pe stânga. De altfel, un meci în care au putut fi văzuți destui juniori: Truță, Chețan, Dobre. Curelea s-a mișcat destul de slab până a scos penaltyul, deci se poate spune că a fost decisideși a făcut un meci șters. La fel cum i-am bătut cu scorul cu care i-am bătut deși aș spune (sper să nu fiu înjurat prea tare) că n-am jucat mare lucru. Din când în când mai am această senzație la câte un 4-0. Că e un 4-0 defensiv, la ciupeală, și total lipsit de farmec. Și oamenii se uită la mine de parcă am înnebunit. Mai remarc bara lui Cruceru, zdravănă și îndrăzneață, și mă opresc. Ah, și lovitura liberă a lui Nicola. Perfectă. Gata cu remarcile.

Poze de la meci se găsesc în articolul de pe liga2 mai-sus-linkat, aici și aici. Urmează o deplasare cruntă la Suceava. Haide Sportul!

Aș mai fi notat și câte ceva despre meciul cu Urziceni, dar e târziu și n-am ce nota. Ne-au citit, ne-au închis, ne-au ghicit. Nu mi se pare foarte clar că n-ar fi fost penalty sau prea relevantă discuția.

Sportul Studențesc – Săgeata Stejaru 2-0

Băi, numărul nouă, băi omule de Neanderthal! Băi pitecantropule! Băi australopitecule! Băi omul cavernelor!

Și aș fi vrut să sugerez “băi homo floresiensis“. Sportul Studențesc, o galerie cultă, la curent cu ultimele tendințe în știință. Dar era destul de târziu în meci momentul ăsta și se mai întâmplaseră destule.

Mai întâi, se întâmplase să-mi revin în rutină, îndeplinind vechiul obicei al bărbieritului dinainte să joace Sportul. Știți, la un moment dat m-am gândit că poate cei care citesc aici nu vor să afle despre când mă bărbieresc eu. Încă mai analizez dacă așa o fi sau nu. Mai apoi, se întâmplase să ajung la meci la timp (detaliu puțin mai important, dar ce naiba) și să nu fiu controlat deloc la intrare (detaliu vital pentru teroriști). Astăzi în tribuna 2 am fost aproximativ atâția oameni câte bannere.

Chiar s-a întâmplat ca meciul să înceapă, la un moment dat. Se mai întâmplă. Printre primele faze a fost un șut de la distanță, mult peste, al alor noștri, care au început măcar cu poftă de joc. Pofta de joc a continuat, dar de multe ori ne-am împiedicat de un adversar masat bine în apărare. Momente notabile: două lovituri libere din poziții bune pe care le-am trimis în zid și o fază un pic uriașă la care Postolache a primit mingea din prelungirea lui Curelea de după centrarea lui…Ghinga? și a tras plasat în portar, dintr-o poziție foarte bună (10 metri, nemarcat). Câteva alte cornere, o lovitură de cap a lui Curelea scoasă de sub transversală de portar, urmată de o finalizare a la FIFA (șut de pe linia porții dar mult din lateral și care, surpriză, nu intră).

Postolache s-a demarcat bine în multe rânduri, dar jocul era pe partea cealaltă. Urcări bune și îndrăznețe pentru Cazan. Jocul de pase a mers, dar a fost mai greu de desfăcut apărarea lor încăpățânată și la un moment dat părea că ne vom pierde răbdarea. Din partea oaspeților, s-a remarcat numărul 9, oricine ar fi el, un chelios vitezist, tehnic, dar și cu gura foarte mare și lipsa de fair-play obișnuită. Și s-a remarcat o ocazie uriașă, la o fază când Ghinga cu Viciu nu s-au înțeles în apărare, Ghinga i-a pasat, dar prea moale, și un … săgețean? stejărean? Mă rog, un de-ăla a prins un lob și mingea a căzut pe bară. Phew. Iar pe final de repriză au cedat, după ce o fază construită pe centru l-a adus pe Curelea în careu, el și-a făcut mingea un pic în față, a tras pe lung și a băgat-o în ațe. De notat că după asta s-a cam terminat, pentru că oaspeții veniseră chitiți la un egal. Dovada cea mai clară e că au început să tragă de timp la 0-0 în minutul 20.

După pauză, Ferfelea a dat gol pentru 2-0 după o fază mai prelungă prin careul lor, dintr-o poziție asemănătoare cu a lui Curelea de la primul gol. Apoi am lăsat-o un pic mai moale, a mai vorbit și apărarea, dar am mai plecat pe atac, găsind destule spații pe-acolo. Nimic cu adevărat galactic de semnalat. Oaspeții s-au mai zbătut, dar s-au zbătut degeaba, contribuind doar cu câteva faulturi mai urâțele și câteva plonjoane mai discutabile. Și cu faze absolut hilare, la care după ce rămân într-un ofsaid de 10 metri, cei doi atacanți se zborșesc la arbitru. A venit o perioadă în care s-a ajuns și la cuvintele din citatul zilei de azi și la puțină nervozitate, parțial din cauza acestor căzături cam ușoare care ne-au umplut de cartonașe. De exemplu, o fază la care Cruceru pune mâna pe adversar și îl împinge puțin, el cade ca ars și arbitrul îi dă galben. Amu, și căzătura ușoară, dar și faultul de la spate penalizabil. Dar și arbitrul ușor tendențios.

Și apoi s-a terminat cu bine. Am câștigat cu 2-0 și am văzut că nu-i bau-baul așa de mare. Urmează Farul sâmbătă, Urziceni miercurea următoare și apoi Botoșani, în Regie. Vremuri interesante, pentru o echipă care arată totuși calitate în joc și voință. Acum niște comentarii despre Urziceni. E o tragere așa și așa. Cum au zis alții mai deștepți înaintea mea, Urzicenii nu-și pot permite să joace cu prima echipă, cum mai au treabă și prin campionat și pe la d-alde Sevilla, și nici n-au un lot atât de “lat”, deci avem o șansă. Pe de altă parte, au 2 oameni care ne cunosc foarte bine în lot plus un antrenor care ne cunoaște bine. Ne putem aștepta la un meci foarte bine pregătit, în contrast cu indolența Stelei de sezonul trecut. Deci, ori le dăm un 2-1 pentru că joacă cu rezervele rezervelor, ori mai bagă și niște non-rezerve și atunci se joacă. Dar îi facem zob la penaltyuri. Mai e și o altă variantă, spre care indică un amical jucat înaintea sezonului, dar hai să nu ne gândim la asta…

Revenind la meciul cu Săgeata, vă mai trimit către un articol pe liga2.ro, care are și poze. Haide Sportul!

Cupă: Sportul Studențesc – Dinamo II 5-0

Bă, Chivulete, băi, aplici regulamentul ca bunică-mea!

Grozăvești, 16:20, coafura se uită la chestia supraterană supraetajată Basarab și în continuare se minunează că oamenii lucrează la chestie. La 16:30 e meciul. Coafura se târăște gâfâind ușor încolo și aude fluierul de început cam pe la intersecția cu strada Lt.Zalic (pentru amatori, la vreo două case și o întoarcere spre stânga de intrarea pe stadion). Obișnuitul control corporal, unde în premieră sunt întrebat ce e maldărul de chestii din buzunarul meu. Săptămâna trecută m-au pipăit puțin pe glezne, dar dacă aveam grenade în buzunar nu era o problemă. Cred că și azi s-a băgat un nene pentru mine și i-a zis colegului “N-are, bă, n-are nimica”. Teroriști, dacă aveți vreo treabă eu pot fi curierul. Cer salariu avantajos și bonuri de masă.

După ce mi-am mai rupt tricoul de vreo două în gardul din jurul terenului, am ajuns prin minutul 2-3 în tribuna 2, unde era și lumea. Am fost aproximativ 5, dar a fost frumos. Ai noștri încep meciul insistând, doar, doar, or sparge apărarea oaspeților. Postolache și Ferfelea au momente când pare că ar putea scăpa cu o bucată maaare de spațiu liber în față. Îi simțim fragili. Răspunsul lor e și nu prea e.

Postolache pune mâna și trage de la 20 de metri. Mingea se duce în bară, îl lovește în ceafă pe Curcă (da, omul ăla pe care galeria Farului îl trimitea la Steaua. Puțin ironic) și iese afară. Curcă pare anemic. Reumatic. Din plastilină. Mai merge încercat. O fază la care Cazan recuperează mingea lângă steagul la colț, centrează pe jos și un fundaș degajează în Univers din fața lui Curelea. Ceva mai încolo, un corner, cineva (liga2.ro spune că era Curelea) dă cu capul, Curcă respinge în față, ușor lateral…vine cineva, vine cineva? Din apărarea lor nu s-a grăbit nimeni, de la noi s-au grăbit vreo trei oameni și Cruceru a băgat-o în ațe. Ceva mai încolo, o pasă pe jos își croiește bine drumul spre Ferfelea, care îl driblează și pe portar și dă gol.

Ai noștri presează în continuare, fără ca din partea cealaltă să vină cine știe ce reacție. Postolache ajunge la o minge trimisă în față pe care o prinde înainte să ajungă acolo Curcă și doar o înțeapă subtil pentru o boltă și 3-0. După câteva minute, Ferfelea creează umilința supremă, trecând de vreo 3 fundași, doar cu mișcări mărunte din corp, apoi și de Curcă. La pauză e 4-0. O plimbare cu ochii la căminele din jur, niște house discutabil din difuzoare, o adiere răcoroasă. Aer de vacanță, cum s-ar zice.

În repriza a doua, ai noștri încep s-o lase mai moale și îi lasă și pe oaspeți să mai alerge și ei. E o presiune, suntem ținuți în careul nostru pentru minute bune, dar respingem bine. Și, după ce mai obosesc, ieșim înapoi la joc, chiar dacă repriza să zicem că a fost mai de contraatac. Postolache îi dă o minge lui Curelea la marginea careului, el o amețește un pic până când cei doi fundași de lângă el resping și mingea ajunge la Costin Gheorghe, care trage plasat pe colțul scurt, Curcă nu se poate întinde și Sportul ajunge la al doilea 5 în 5 zile. Se orientează spre goluri din recuperare Mandinga ăsta. Se mai schimbă liniile, îl mai vedem și pe juniorul Chețan care prinde și el tupeu și are câteva șuturi bune, îl mai vedem pe Ghinga băgând un cap bun la o minge crucială în apărare. Mai e o fază la care Postolache driblează un fundaș și trage din lateral, iar după ce ne holbăm pentru câteva secunde trecem peste iluzia optică și înțelegem că minge n-a intrat. Și să mai notăm jocul mult prea dur al oaspeților, care aveau intrări fără legătură cu mingea și la 0-4. Asta se intitulează prostie.

Cam atât deocamdată. Sâmbătă vine în Regie Săgeata Stejaru, echipa baștano-interlopilor tulceni (Brănești și Snagov fiind ale celor ilfoveni), care mi se tot spune că e periculoasă. Înțeleg că au avut un început moale, dar mai de curând au înviat din morți. O să fie interesant.

Iată, cei de la PRO TV au descoperit că Gheorghe e fratele Elenei Gheorghe. Să te ții. Also, am apărut la PRO TV, gata, am ajuns mai pe sticlă ca toți cei care citesc asta. Un reportaj de 40 de secunde ușor exasperant pentru lipsa de conținut, dar puteți vedea și 1/8 din golul lui Mandinga. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – FC Snagov 5-2

M-am trezit cu Horia Brenciu în cap. Nu Teleeurobingo (nu-mi mai amintesc prea multe din era aia), ci un cântec. Septembrie, luni… mi-am repetat în gând pentru primele 11 ore din ziua asta. Doar că nu știam ce vine după “luni”, așa că am tot spus “blue” sau “grmf” sau altceva, parțial influențat de un nene de la cerbul de aur de aseară. Acum îmi dau seama că am uitat complet de partea cu bărbieritul. Mă sclerozez. M-am urcat în metrou porcește de devreme, am navigat cu succes zona Grozăvești, constatând că s-a mai schimbat de acum două săptămâni și că, surpriză, se muncește! Și am ajuns pe stadion la 10:20. Cred că am rupt destul de bine șirul de întârzieri care ținea de jumătate de an. Iar la intrare, după situația jenibilă de anul trecut, a fost puțin invers (se simte când nu se întâmplă nimic gardastrofic pe stadionul Dinamo): doamna aia m-a întrebat dacă fumez și dacă am obiecte contondente și mi-a pipăit un pic glezna. Teroriști, nu țineți grenadele în șosete! Puneți-le în buzunar!

La prima fază, o centrare în careu a lui Nae, o respingere și Curelea e pe la 20 de metri pentru un voleu care se duce frumușel pe colț. 1-0, minutul 1. Deja așteptările mele erau puțin buimăcite (mergeam pe un X). Două ocazii pentru Snagov într-o repriză pe care am cam dominat-o la posesie: un șut în bară, cam din 20 de metri (o bubuise bine) și o lovitură de cap din 3 metri la un corner, care s-a dus binișor pe lângă, dar e îngrijorător că a apucat să dea de acolo. Din partea noastră, două-trei șuturi mai de departe prinse de Postolache și o muncă bunicică făcută de Nae pe stânga (și uneori pe dreapta), dar mai fără om la finalizare. O dată Curelea era fix pe centrare, dar un fundaș a bubuit mingea departe. Ferfelea are o lovitură liberă, bătută bine ca traiectorie, poate un pic prea jos, dar fără forță. Pe final de repriză, Ovidiu spune “să vezi că acum e gol” și Nae dă gol cu capul, găsindu-se, de data asta, la capătul unei centrări meseriașe.

După pauză intră Costin Gheorghe, care face 3-0 cu un șut în vinclu după o respingere. Șutul, care a fost de pe la 20-25 de metri, se lovește și nițel de un fundaș, dar își păstrează o aură de magie. După asta a urmat retragerea și era să ne prăjim. Apărarea a rezistat în mare, dar n-a rezistat în mic, iar de atac a fost vorba mai rar, preferându-se tehnica  mingii bubuite în față. Mai întâi, un șut în vinclu, din afara careului, pentru 1-3. Au. Mai apoi alte ocazii, printre care o fază nițel exasperantă la care, după bâlbă și bâlbă, Viciu însuși iese pe la 11 metri ca să respingă o minge și creează situația perfectă pentru un lob. Noroc că ăla dă peste. Intră Lungu, care ratează primele 3 intrări și în general e destul de puțin implicat. Andrei Stângă face un sprint de 50 de metri din peluză în tribuna 2 ca să ne amintească că “Scoate-l pe Lungu!” nu e o scandare cu care îți încurajezi echipa. Lungu își mai revine un pic și o dată blochează de două ori în aceeași fază. 2-3, gol cu capul din 3 metri la un corner. Sunt probleme acolo. După gol, băjeții ies la joc și controlează. Răsuflăm ușurați după două faze de driblat portarul: mai întâi Ferfelea, apoi Curelea, care calcă pe minge o dată dar rămâne la minge, calcă pe minge a doua oară dar îi rămâne, calcă pe minge a treia oară, vede cum mingea îi fuge, se întinde, o ciupește și GOOOOOOOL. 5-2, final.

Urmează Dinamo 2 în cupă miercuri și Săgeata Stejaru în campionat sâmbătă. Ar putea fi o serie frumoasă de 3 victorii acasă. Ar putea și să nu fie. Cronică pe liga2.ro . Sport.ro sunt mai zgârgiți cu videoul azi, dar au două goluri la o calitate la care nu se înțelege nimic. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Victoria Brănești 1-2

Destul de jenant. Să punctăm câteva lucruri.

Mă bărbieresc din ce în ce mai aproximativ. Plec din ce în ce mai devreme și ajung din ce în ce mai târziu.

Am ajuns, după un târâș aproximativ prin traumatizatul Grozăvești, la intrarea dinspre Crângași, unde am așteptat conștiincios ca Călin (salut, metre!) să-și termine sticla de apă și între timp am vrut să arunc o privire peste ditai poarta metalică. Organul de ordine o fi crezut că vreau să violez poarta sau ceva și mi-a adresat un strălucitor “Domnu’ cu numărul 17, ne tragem de șireturi? Ia ieșiți afară și nu mai intrați”. Ar trebui ca niciodată să nu mai spun lucruri pozitive sau neutre despre jandarmerie. Că uite, n-am de ce.

Un cartier mai încolo, după intrarea pe altă parte, am fost la vreun minut de a vedea primul gol al oaspeților. Mă duc prin peluză, mă uit la domnul … Gigi cred că se intitulează și îl întreb cum a fost. “Ăla de la ei, numărul 6, avea mingea aici în colț, a ținut de ea și la un moment dat a centrat, ei aveau un om în careu, noi patru, și Lung a băgat-o în poartă frumos”. Grmffff. Ciupe s-a hotărât că nu mai vrea în teren și a luat un roșu după un fault pe la mijloc. Apoi apărarea e jaloane și ai lor au timp să dea cu capul în bară și să sară și la ricoșeu. 2-0.

Ferfelea driblează câțiva oameni și trage pe scurt pentru 1-2. Apoi nu se mai întâmplă nimic toată repriza a doua. Apărarea tot jaloane. Atacul, tot cu șuturi în mârlani. Rețin o intervenție a lui Viciu, dar din repriza I. O voi pune aici, dacă o tot rețin și voi spune că a scos frumos de lângă vinclu, dar pentru că Ciupe dormea lângă omul lui. Adversarul poate, la corner, să dea de lângă omul lui. Așa s-a jucat.

Niște tras de timp, niște simulări. Un galben pentru portarul oaspeților. Aer de meci în deplasare. Expresul 503, București-Brănești (un maxi-taxi), parcat lângă stadion (nu glumesc). Tribuna 2 plină de inși gălăgioși apăruți din expresul 503. De nșpe ori mai mulți jandarmi ca de obicei. Pentru o măslină de meci.

Cam ăsta a fost parfumul vremurilor. Sâmbătă pierdem la Ploiești. Haide Sportul!

Concordia Chiajna – Sportul Studențesc 1-0

Suntem în grafic, cred. Asta nu înseamnă că o ducem bine, ci că o ducem exact cum mă așteptam. E leit jocul de sezonul trecut, iar retrogradarea pare o problemă mai importantă decât promovarea. Eh, să nu dramatizăm.

Trezit, bărbierit aproximativ și îmbarcat într-o epopee un pic mai lungă ca de obicei, în permanență cu senzația că sunt în întârziere. Pe la Eroilor, nu mai știam pe unde tre s-o iau spre Militari (la nauba, și învățasem! Și asta e o chestie greu de învățat!) și cum a apărut un metrou am alergat în sus și-n jos pe scări și m-am urcat în el. Nu înainte de a-l întreba pe un cetățean în vârstă unde merge, ca el să-mi răspundă parcă cu ultima suflare “Pre…ci…zi…ei”. După vreo stație, nu-mi arăta a Politehnica deloc. Ca tolomacul, am rămas în metrou deși mi-era clar că greșisem direcția. Și aud o voce suavă: “Urmează stația Piața Unirii”. Aaaaaaargh! Cobor la Unirii, la timp ca să iau metroul în partea opusă, înjurându-l pe moș și încercând să casc ochii. De la Lujerului am avut companie, deci n-am mai putut să fac lucruri jenibile legate de maxi-taxi-ul de Chiajna.

Am ajuns la stadion în secunda 9 a meciului. Nu e foarte rău, dar uite că tot întârziind încep, deși mi-am luat toate marjele din lume. Stadionul din Chiajna e fantastic, minunat, miraculos și e situat ultracentral, lângă biserică, parcul comunal Chiajna (care e cât un părculeț dintre blocuri de aici din cartier, dar cu mai puțină iarbă), gară, primărie, magazinul cu carne de pui (taicăăă ce cozi sunt la ăia) și restaurantul (bodegian-ish) “La Cherciu”. Pot părea răutăcios. Nu vreau. Serios, locul e un fel de Crângași mai micuț, mai curat și mai liniștit. Mi-a lăsat impresia că se poate trăi acolo și încă frumos. Și e mai asfaltat ca Bucureștiul.

Stadionul are o tabelă de-aia jmecheră, gazon impecabil, două peluze și o tribună acoperite. Iar tribuna se termină la un metru de linia unde se oprește terenul și nu există gard despărțitor. Ați mai văzut așa ceva? E măcar posibil pe 99% din stadioane fără ca atacantul vedetă al gazdelor să sară să-l omoare pe un spectator care l-a făcut gras? Iar ultima tribună se construiește, mai micuță, deasupra Sălii Sporturilor (despre care se spun, de asemenea, lucruri bune). Făcută frumos și cu cap toată chestia.

Revenind la lucruri mai îmbâcsite, a fost vorba și de un meci azi. Varga n-a jucat, iar Tibi Bălan a dus asta un pas mai departe, stând în tribună. Am auzit azi pe la tembelizor că gata, s-a rezolvat, Varga merge la Urziceni și Tibi la Timișoara (ceea ce nu-mi sună prea bine, parcă ultima lui ședere la Timișoara a constat în foarte mult stat pe bancă).

Început de meci tulbure, două echipe scurte, echilibru tactic, cuvinte de-astea. Și spaimă de câte ori Diniță ajungea la minge. Literalmente spaimă. Uite, asta ar fi fost o politică de transferuri bună: să-l luăm pe Diniță. Și atât. Așa, fostul nostru jucător, acum de 34 de ani, a zburdat ca la 20 și a mai aruncat o lopată cu noroi peste speranțele noastre și azi. O apărare cam visătoare, care știa că nu trebuie să-l lase să joace, dar avea probleme cu practica. Uneori veneau doi oameni și tot degeaba, uneori i se lăsa loc să se întoarcă spre poartă. De câteva ori fundașii îl pun pe noul portar Viciu în situații grele, cu lovituri de cap imprecise spre poartă urmărite, desigur, de Diniță. La o fază, apărarea e făcută ferfeniță din două pase, dar șutul trece pe lângă.

În final de repriză, Diniță urmărește o minge în adâncime, fundașii îl lasă pe Viciu să se descurce, iar el iese foarte bine și îl acroșează și pe Diniță după ce atinge mingea. Căpitanul gazdelor (Diniță, tot de el e vorba, dar să mai schimbăm termenii) e dus în afara terenului și pare că are probleme mari cu umărul, dar în cele din urmă intră la loc. Apropo, echipa medicală a fost condusă de o doamnă un pic cam durdulie, care prelungea suferința accidentatului deplasându-se foaaaarte încet. Și cum mai toate accidentările s-au întâmplat pe partea opusă băncilor … trebuie să fii durut. Iar crainicului stadionului nu-i dau mai mult de 14 ani și celor câteva voci care mai strigau câte un “Chiajna!” le dau vreo 10. Nu spun că-i rău, e … pitoresc, așa. Tânăra generație se apropie. Așa, reproșuri pentru Diniță: după accidentarea asta s-a lansat într-o serie spectaculoasă de plonjoane.

La poarta gazdelor, ajungeam rar. Și atacurile ne prindeau cu cam puțini oameni în față, la care mai adăugăm faptul că de multe ori oamenii ăia erau Curelea. Greu. Am reținut o lovitură liberă bătută de Ferfelea în stil de rugby și o fază mai cât casa. Kiki Irimia driblează bine și vede un culoar pe care îl lansează foarte bine pe Mandinga, care vine din flanc, e singur cu portarul, își măsoară pașii … și trage fix pe centru. Am avut multe șuturi pe portar azi și măcar dacă era cineva mai la pomană pe-acolo tot ieșea de-un gol. 0-0 la pauză, oarecum în grafic. Și ăla optimist (cu egal), și ăla al meu (fără așteptări).

Începe repriza a doua. Aflăm că portarul gazdelor se intitulează Niță și e un băiat din localitate, crescut de Concordia. VBA, cel mai tare portardin Divizia A, s-a retras și el, face chestii mai manageriale. Aflăm și ce știam deja, că Diniță e meseriaș. O centrare, Diniță bagă un cap pe colțul scurt, 1-0. Vreo doi fundași somnoroși prin partea aia de careu plus Viciu fără reflex (la naiba, și începuse bine). Au! Lung e scos instantaneu și intră tinerelul Dobre. Mai încolo a intrat și Nae, la un moment dat senzația era ca la acel România-Slovenia: 4 atacanți, dar 0 atac. După asta, parcă ne-au lăsat mai mult spațiu să ne desfășurăm, rezultatul fiind că atunci când se desfășurau ei aveau mult mai mult spațiu.

Oamenii care numără bine spun că am avut șase sau șapte ocazii mari. Probabil nu voi reuși să le enumăr. Să mai număr una și la prima repriză, Postolache. Și să trecem la ce s-a întâmplat prin a doua repriză. Ferfelea și-a mai reglat loviturile libere, o dată a fost la vreun metru de vinclu. Iar a doua oară a fost iar la vreun metru de vinclu, doar că se dorea a fi o centrare și mai era și pe final de meci. Frustrant. Câteva lansări pentru Curelea, care pierde prim planul și o lasă moartă. Câteva faze la care n-o lasă moartă dar nu reușește să treacă prin om și să ajungă la minge. O minge care sare accidental spre poarta lor, dar lui Mandinga nu-i vine să alerge. În tot acest timp, fiecare aut de poartă era din ce în ce mai dureros. La un moment dat, cu vreo 10 minute până la final, s-a dat și cartonașul galben pentru tragere de timp, acest obiect pe care portarii nu îl văd decât dacă se duc să mănânce în oraș înainte să bată autul de poartă.

Curelea dă undeva, dar nu pe cadrul porții. Mai spre sfârșit, un șut, mingea ricoșează în partea stângă a careului, cred că tot la Curelea, PRELUARE, DECI PRELUARE DIN 3 METRI CÂND AI POARTA GOALĂ, DUPĂ CARE TRAGI PE LÂNGĂ! PE LÂNGĂ, DE ACOLO! NENOROCITULE!

Așa, mă scuzați. O centrare din partea stângă care ocolește frumos apărarea gazdelor, dar nici unul din cei 3 oameni care se aruncă spre minge n-o poate atinge. Dobre a fost literalmente la un vârf de gheată de gol. Niță bâlbâie o minge foarte molatică de la 20 de metri. Hopa, deci nu e deloc Superman.

Între timp, spre poarta noastră s-au întâmplat lucruri abominabile și un nou gol, anulat (ofsaid). Dar când scăpau aveau la timp și spațiu de te durea capul și dădeau pase printre ai noștri … de te dureau capul. La 20 de metri de poartă, aveau timp să-și facă preluarea, să se întoarcă, să se uite în jur, să se gândească o secundă – două și să paseze. Și în acest răstimp nu-i deranja nimeni. Viciu ne-a mai scos o dată sau de două ori. Să adăugăm și tradiționala ratare de la final, un șut de la distanță la care, dacă o scăpa Niță (cum a scăpat mingi mai slabe de atât), aveam pomanagiul acolo și golul pe tabelă. Nu s-a întâmplat. Final 1-0.

Ar fi nedrept să spun că ei stau într-un singur om, dar cred că fără Diniță n-ar fi putut să dea vreun gol. Vreodată. Noi am avut și puțin ghinion, dar mai mult am fost fraieri, cu șuturi în portar și preluări la 3 metri. Încep clișeele, “Stadionul ăsta e blestemat pentru noi” etc. Ca și Cotroceniul. De ce numai stadioanele mișto sunt alea blestemate pentru noi?

La întoarcerea spre București, am constatat că există o stradă Gabriela Szabo, una din primele ulițe noroioase cum intri în oraș. Sâmbătă avem în Regie cu Victoria Brănești și am un presentiment că va fi interesant. Ia uite câte prostii am scris! Adios. Haide Sportul!