Sportul Studențesc – CFR Cluj 3-0
O nouă cronică foarte, foarte întârziată, cu mai bine de o săptămână.
Bun, mai puțin cronică, mai mult o listă de idei, așa.
Echipa a jucat frumos. Corect și demn. Pătrașcu a făcut un excelent meci și nici cu Tibi Bălan nu mi-e rușine. Îmi pare bine că a fost recuperat și făcut util echipei, având în vedere că nu de mult declara că el nu mai joacă niciodată la Sportul.
M-a surprins că ei aveau galerie. Ce-i drept, ultimul meci direct, cel la care singurul ardelean de pe stadion era în galeria noastră, a fost seara în mijlocul săptămânii, poate sunt toți experți în branding și nu pot lipsi de la servici. N-a fost cel mai reușit meci pentru Nuno Claro, strigat spre sfârșit “Nullo”.
În mod normal mă iau urât de tot de echipele care stau cu fundul în poartă un meci întreg. Ce voi zice după ce ai mei obțin o victorie prin tehnici…nu foarte expansive? Voi zice că a fost o victorie splendidă și absolut expansivă … în momentele în care aveam mingea. Pasele mergeau, erau precise și rapide, vezi și golul 3, mostră de contraatac. Și voi mai inventa scuze și lamentări, filozofice: există joc cu fundul în poartă și există fotbal de contraatac. Cel dintâi e creat de echipe disperate care se pun pe două linii și încearcă să împingă meciul cât mai departe, în ideea că la penalty-uri mai au o șansă. Sau că adversarul va obosi și le va face cadou o minge bună. Stilul nu e total dezagreabil, când o echipă folosește 11 oameni în ultimii săi 20 de metri pentru a scăpa de un adversar situat mai sus cu cinci ligi e cam tot ce poate face. Când o face tocmai campioana Europei hint hint wink wink e puțin scârbos. Mai apoi, e modul mai demn de a face contraatacul: îl lași pe adversar să se desfășoare, ținând mijlocul undeva nu foarte jos și fiind permanent pregătit pentru țâșniri. Îi lași mingea; va obosi mai mult și nu va face lucruri așa bune cu ea. Nu aperi poarta cu 10 oameni, mai trebuie ca cineva să dea și golurile. Linia e subțire.
Dar e acolo. Fix asta s-a întâmplat: campioana României etc. etc. n-a reușit să creeze o fază de atac convingătoare. Ca atare, își merită înfrângerea cu vârf și îndesat și faptul că ea a venit în stilul ăsta, gen joaca motanului cu șoricelul, o face nițel mai dulce.
Arbitrul a fost un idiot, dar probabil știți asta deja. Galeria noastră a fost grozavă, ne-am simțit bine împreună, juma de peluză, cântând, râzând și agitându-ne pe acolo. Cam asta ar trebui să însemne fotbalul, nu vorbe infinite despre mentalitate, legiuni, fumigene. Și mi-am inversat poziția oficială despre steaguri: acum mi se par mișto. Asta-i pentru că am reușit să flutur semi-decent unul pentru prima oară și mi s-a adresat cu ocazia asta și celebrul și mult iubitul salut “Băiatu, lasă steagul ăla mai jos, că nu văd”. M-am mutat mai jos, nu i-am snopit în bătaie (ce mai, n-am deloc mentalitate). Bine că era loc.
Frumoasă victorie. Frumos și că apărarea a rezistat. După care am brânzit-o la Craiova. Alb-negru, nu?
Haide Sportul!
Rezervarea destinului și piticii din grădină
Ohoo, o a doua tragere la sorți abunddentă pe sezonul ăsta! Să exprim niște cuvinte despre adversarii românașilor din Europa League și să bat recordul mondial (bine, personal) la chestii scrise despre fotbal, fotbal, fotbal și fotbal.
Ajax, Anderlecht, Zagreb, Timișoara. O grupă cu echipe care nu mai sunt ce-au fost. Și Ajax, și Anderlecht au ajuns cu mult în urma renumelui lor, dar asta nu mă împiedică să cred că Ajax poate să le dea un 3-0 timișorenilor. Anderlecht abordabilă, Zagreb periculoasă mai mult prin prisma tradiționalei atmosfere din spațiul iugoslav, pentru că fotbalistic nu mă aștept să aibă cine știe ce jucători. Totuși, e de notat că un jucător de care se poate să mai fi auzit, intitulat Eduardo, și-a petrecut foarte mulți ani la Dinamo Zagreb. Calificarea de pe locul 2 e posibilă.
Panathinaikos, Galata, Dinamo, Sturm. Aici iar aș zice aia cu “nu mai sunt ce-au fost”. Dinamo e înconjurată de trei echipe care au fost prin Champions League dar s-au lăsat de obiceiul ăsta. Un trio balcanic spectaculos și o echipă din Austria, care se știe că are un campionat inferior. Pronostic aiuristic #1: cel mai greu va fi cu Sturm. Cel mai ușor va fi cu Panathinaikos. Meciul de acasă, Dinamo o să-l câștige, asta o spun de acum. Există și un precedent al lui Rapid cu Panata și există o tradiție a împleticelii dinamoviste de ăia mai mici, că la ăia mari se pot concentra (măcar într-o manșă). Pronostic aiuristic #2: Locul 3, după o ultimă etapă de infarct.
Steaua, Fenerbahce, Twente, Sheriff: bulănoșii ăia au primit o grupă OK cu Fener, niște lalele și echipa mafioților din Transnistria, care se chinuie să ajungă în Liga Campionilor de când eram eu mic. Abordabil.
PSV, Copenhaga, Sparta Praga, CFR Cluj. Echipe … să le spunem alunecoase, în sensul că au o istorie a parcursurilor europene în care fac mai mult decât se așteaptă lumea. Dar așa are și CFR, cam la fel cu Copenhaga în parcursu-i din Champions. Vroiam să spun că o să depindă de meciurile cu Sparta, dar acum că mă uit mai bine … neah, se cam poate întâmpla orice. Genul de grupă din care să te califici cu 6 puncte făcute din 6 egaluri. Nu prezic nimic.
Voie bună!
It finally happened
Acum mulți ani, România avea patru echipe în turul preliminar al Cupei UEFA și toate erau eliminate. Acum ceva mai puțini ani (sezonul trecut), România avea cinci echipe în primul tur din Cupa UEFA, ultimul dinaintea grupelor. Și toate erau eliminate.
Azi au fost 4 echipe în ultimul tur dinaintea grupelor, dintre care trei s-au calificat. E o mică premieră. E un progres. E o depășire a câteva blocaje psihologice. Și a venit natural, fără tremurici sau perturbații exagerate pe parcurs, chiar dacă a inclus și o răsturnare de scor măricică.
Mai întâi, a fost CFR Cluj, care s-a impus la începutul jocului cu Sarajevo, a controlat treaba și a dat două goluri, plus o ratare la capătul unei faze splendide, când din trei pase s-a ajuns de la jumătatea terenului la poartă, evitând de fiecare dată ofsaidul la limită. Apoi, să observăm că tocmai am făcut o frază de Sorin Hobana. De partea cealaltă, oaspeții au o bară la o bâlbă măricică în apărare și un gol, creând un final destul de tensionat la 2-1. Tensionat, dar, să mai subliniem o dată, rezolvat cu un cap limpede. La CFR mai merge, că-s toți portughezi, dar uite și ăștialalți că le-a ieșit.
Mai apoi, Dinamo, care pentru prima dată pentru sine și fotbalul românesc, a revenit de la un scor nașpet la general (0-3). Cei de la Liberec n-au jucat absolut nimic, văzându-se cu sacii în căruță, ba chiar vreo două goluri au fost produse de portarul gazdelor. Și Dinamo a construit încet, a ținut mingea, a știut să lovească și să se salveze cum trebuie. Șocant de bun Matache măcelaru, un portar care de multe ori a fost văzut făcând gafă după gafă. Eu personal n-am văzut un meci în care să nu facă asta. Apoi penalty-uri, cu o ratare la limită pentru Zicu, apoi un șut peste al oaspeților, pentru ca, în cele din urmă, mult mai târziu, Matache să salveze decisiv, scăpându-se și de povara de a bate, în următorul rând de penaltyuri. Mai e și el într-un rol pozitiv o dată. Mai demult mi se părea că e lăsat deoparte cam ușor raportat la talentul arătat în perioada Otopeni, dar nici nu se ajuta singur. Și o victorie, pardon de cuvânt, mare. Respect.
Mai apoi a fost Steaua, care a fost condusă cu 1-0 și a început să joace în ultimele minute, terminând cu un gol cu poarta goală și 2-1.
A mai fost Vasluiul, care a cedat la Atena, 0-3, după ce la pauză fusese 0-0. Totuși, au rezistat foarte bine până la un punct.
Și a mai fost tragerea la sorți pentru Liga Campionilor, de unde Urziceni a aflat că o să joace cu Sevilla, Rangers și Stuttgart. O grupă mult mai bună ca altele, dar evident dificilă. Pe Rangers îi simt mai slabi. O să fiu extremal și o să prezic cinci puncte, că patru deja propuseseră ăia de la sport.ro mai devreme și n-aș fi original.
Ăsta a fost fotbalul de azi. Noapte bună!
Hărăzeala sorților și piticii din grădină
Cea de a doua expresie faimoasă, în caz de trageri la sorți și alte alea cu noroace, după aia cu zeița Fortuna, e aia cu “sorții au hărăzit nuștiuce”.
Așadar, să exasperăm cititorul și îndeosebi cititoarea care se mai aștepta la ceva nefotbalistic pe aici și să vedem ce le-au hărăzit sorții echipelor românești în tragerile la sorți desfășurate în această după-amiază în vederea playoff-urilor principalelor două competiții continentale, în neasemuitul edificiu ce adăpostește sediul Uniunii Europene de Fotbal – Asociație! De asemeni, pentru cine nu l-a auzit niciodată, în fraze de-astea vorbește Sorin Hobana, ar trebui să încercați o dată o chestie comentată de el, e o experiență unică.
FC Timișoara – VFB Stuttgart
Să începem cu începutul, cu Cempiăns Drink. Așa îi zice bunica. She might have a point. Se știa că Timișoara o să pice cu o echipă nașpetă și probabil că a picat cu penultima în topul nașpității din cele cinci posibile. Cu toate astea, e greu, e și prima manșă acasă, probabil va fi un meci abordat în același stil de echipă mică încercând să ciupească ceva și fără prea multă încredere că va ciupi. Și pe bună dreptate, pentru că la alte stiluri s-ar putea alege cu un 5-0 sau alte cele. Stuttgart a ieșit campioană acum două sezoane, când nu se aștepta nimeni, iar sezonul trecut a terminat pe 3. Wolfsburg a luat campionatul, în tradiția neașteptatului. Diseară la 21:30, Wolfsburg – Stuttgart e pe Eurosport 2, pentru cine vrea să arunce o privire. Și probabil va fi un meci foarte bun și pentru spectatorul neutru.
FK Sarajevo – CFR Cluj
Ne întoarcem la chestia cealaltă, numită de-a lungul timpului Liga Europa, European League, Liga Europeană și altele, în funcție de deruta celor care o numeau, și UEFA Europa League, oficial. Ziceți-i Cupa UEFA, dacă sunteți prea derutați. E și un nume jalnic. Clujul e singura echipă din tragerea de azi care joacă manșa a doua acasă, iar adversarul e destul de accesibil: FK Srajevo, locul 4 în Bosnia sezonul trecut. I-au scos pe Helsingborgs în turul trecut, deci nu-s chiar de colo. Mă rog, cam de mijlocul clasamentului, la noi. Acum 3 ani au jucat cu Rapid în preliminarii și au fost două meciuri destul de strânse și crâncene (inclusiv un 1-0 în Bosnia), dar Rapidul s-a calificat. Ceea ce pronostichez și pentru Cluj, o calificare nițel mai muncită, definitivată doar în retur, dar totuși destul de relaxată.
Dinamo – Slovan Liberec
Slovan Liberec e o echipă din Cehia de care n-am mai auzit mai nimic de acum multe sezoane, când erau pe culmile ultimelor faze din UEFA. Era vremea când echipele noastre n-aveau gânduri de-astea. Poate am rămas cu o impresie exagerat de pozitivă de atunci sau poate e faptul că Dinamo s-a împiedicat de buturugi mai mici, dar cred că o să fie un meci destul de greu. Ultimele două sezoane europene ale lui Liberec consemnează niște eliminări destul de jenibile cu unii din Kazahstan, respectiv cu Zilina. Un loc 3 în campionat sezonul trecut și un tur jucat deja anul ăsta, când au bătut pe campioana din Lichtensteincu 1-0 și 2-0. Cam slab pentru un meci cu campioana și singura echipă profesionistă din Lichtenstein. Deci da, probabil era doar o impresie pozitivă rezultată din amintirile mele de om bătrân.
FC Vaslui – AEK Atena
Vasluiul e singura echipă românească din Europa League care n-a fost cap de serie și i-a picat penultimul adversar ca nașpitate. AEK Atena, locul 3 în Grecia, calificată direct în play-off, un adversar puternic, dar care poate fi bătut cu un pic de încredere și o mare căruță de antijoc.
Steaua – St. Patrick’s
A, da, și ăia au avut noroc porcesc și au picat cu cel mai ușor adversar posibil, de nivelul lui sau chiar sub Motherwell.
Fie ca zeii fotbalului, Socrates, Catenaccio şi Gioconda din Titan, să vă călăuzească fiecare pas prin această lume crudă. Voie bună!
