Ce s-a întâmplat în timpul Bacului
În timpul Bacului au avut loc următoarele chestii:
- Bacul, dar să trecem la lucruri mai importante
- Am mâncat Bonibon, fraaateeee! Asta trebuie să fie realizarea anului, din moment ce nu mai văzusem Bonibon de muuultăăă vreme. Dacă găsesc şi sucuri de-alea triunghiulare şi Tropicana (sau erau una şi aceeaşi?) nu-mi mai trebuie facultate, nici nimic, se cheamă că mi-am împlinit toate visele, la revedere.
- S-a terminat cu româna, for ever and ever. Phew. Acum pot să citesc liniştit.
- A murit George Carlin. Tip amuzant şi care te pune pe gânduri, îmi pare rău că l-am descoperit cu adevărat abia acum. Uite o bucată despre dezastre naturale:
- Un profesor s-a trezit că jumate din lucrările pe care le-a primit sunt la fel. Ori un acces brusc de ipocrizie, ori primul profesor corect din România. Sau dacă e să luăm o perspectivă mai naivă, poate e primul care s-a hotărât să vorbească despre cum stă treaba de fapt, dar normal că n-o să ajungă prea departe. Cică a cerut să-i dea lucrările ca să..(chiar, ca să ce?), şi bineînţeles nu le-a primit. Oricum, ei vor să copiezi şi tu vrei să copiezi, pur şi simplu aşa e construit totul. Introducerea spontaneităţii în învăţământul românesc ar fi un şoc total. Şi nici dom’profesor, adeptul viziunii “poezia spune asta pentru că EU zic că spune asta iar ce spui tu nu contează”, nu şi-o doreşte.
- La Pro TV au dat o ştire despre un copil de 13 ani care şi-a decapitat mama. Alea de pe OTV erau mai realiste.
- Mass-media a urmărit cu disperare cazul fetiţei de 10 ani care a rămas gravidă, fără pic de respect pentru o viaţă şi aşa distrusă.
- Senatorii au dat o lege cum că 50% din ştiri să fie pozitive şi 50% negative, fără a anexa sistemul filozofic care să definească ce e bun şi ce e rău. Probabil au pornit de la ideea foarte nobilă de a ne scuti de ştiri ca cele de mai sus şi au ajuns…la mama naibii. Nu merge. Nu cred că va merge cu legi şi nu ştiu cum va merge altfel, în condiţiile în care majoritatea ţării pune semnul egal între informaţie şi babe violate+ştiri despre Paris Hilton. Iar cei care dau ştiri ca cele de mai sus s-au lansat în atacuri virulente împotriva legii, probabil loviţi de acelaşi val de ipocrizie ca dom’profesor. Puţin echilibru, băieţi? Nişte informaţii relevante, ceva, mai daţi şi voi cândva? Că eu încă aştept să văd o ştire la ştiri.
- S-a terminat Euro, care a cam trecut pe lângă mine fără să văd prea mult, deci următoarea frază va fi un munte de generalizări pripite, dar corecte în spirit. Sunt OK cu victoria Spaniei, stilistic şi pentru spiritul jucăuş-artistic-de-alea, iar cei care au ţinut cu nemţii sunt rugaţi să-şi ia tancul şi să invadeze o ţară mică sau ce mai inspiră jocul ălora. There, asta ar fi trebuit să-mi pună în cap o treime de ţară.
- Sportul a jucat primul amical, cu Rapid. Am avut 2-0 la pauză, au bătut 3-2. Am jucat în albastru. Naşpa. Echipamentul de rezervă negru a fost printre primele chestii care mi-au plăcut la echipa asta. În continuare jucăm în albastru. Naşpa.
- S-a aproape dus şi Wimbledonul. Aceeaşi veche finală, Federer-Nadal, şi o mai veche aceeaşi veche finală, între surorile Williams. Deci nimic nou sub soare.
- S-au stabilit orele la care se joacă partidele din primele două etape, iar liga în continuare îi faultează dur pe cei de la Antenă. Trăim în România, şi asta ocupă tot timpul, spaţiul şi energia. Sunt meciuri care încep la jumătatea celei de-a doua reprize din alte meciuri, e FUBAR. Un fel de grilă italiană trecută prin blender şi aruncată din lift de la etajul zece, că tot făcu Mitică analogia. Între timp, ăia anunţă că sunt în negocieri cu 7 comentatori dar nu s-au înţeles cu nimeni, iar eu mă întreb dacă măcar mişcarea asta o să mai ducă lumea pe stadioane.
Şi cam asta e. Ca să vedeţi că s-au mai întâmplat şi lucruri interesante în timpul Bacului.
România – Italia 1-1
Hai că nu-i aşa rău. Poate că mergea şi mai mult, dar e scorul corect, judecând după joc. Dacă după Franţa mă lua somnul, ăsta a fost un meci mult mai văzubil şi suportabil, şi m-aş putea declara mulţumit de stilul şi atitudinea alor noştri. Sigur, în mare se joacă tot o sfeclă tactică, dar ce vroiaţi când e vorba de Italia? Cred că meciul cu Olanda o să ne mai dezgroape din punctul ăsta de vedere, dar trebuie să avem grijă să nu ne îngroape de tot. Avem şanse, doar că eu cred că vom avea o cu totul altă faţă, pentru că de data asta egalul nu mai e bun. Nu ştiu cum ar arăta echipa fără şapte fundaşi. De altfel, nu ştiu dacă se poate face o echipă a noastră fără şapte fundaşi, dar parcă reuşisem zilele astea.
Acum e acum. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, naţionala e o echipă în care să ne putem simţi reprezentaţi şi de care să putem fi cu adevărat mândri. Şi se găsesc puţine astfel de lucruri în vremurile astea şi în ţara asta tulburată. Pe geamul meu răsună oamenii de pe la restaurantul de aproape şi în multe momente mă simt ca pe stadion. E un sentiment deosebit.
În plus, 1-0 pentru Olanda. Nu ştiu de ce se bucură ăştia ca disperaţii, pentru că mă îndoiesc că ne dau ei meciul. Şi nici n-avem nevoie de pomană.
Hai România!
Câteva vorbe despre EURO
-Până unde crezi că vom ajunge la EURO?
-Unde să ajungem? În Elveţia
(un interviu, un pic mai demult)
E un cor al optimiştilor. La nivel naţional, toată lumea face planuri şi pronosticuri despre cum o să fim cei mai tari, o să-i batem pe toţi în grupă, o să fim surpriza turneului, poate o să luăm campionatul ca grecii. Caz în care primeşti şi o reducere dacă-ţi iei o plasmă.
De cealaltă parte, pesimiştii incurabili, zişi şi realişti, ne cam anunţă că am fi norocoşi să scăpăm cu un punct şi că pentru rezultate îţi trebuie să pui osul, nu să joci meciuri de pregătire împotriva lui Vucinic şi să te joci pe tobogane în Antalya. Şi ne mai spun, pe bună dreptate, că tot valul de optimism e ilogic, având în vedere grupa aia.
E bine că e o atmosferă relaxată, hai mă, fie ce-o fi, ce naiba, şi ei au două picioare, hai să vedem ce-o ieşi. E bine să ai încredere, dar e fundamental rău ca în faţa finalistelor ultimei Cupe Mondiale să fii încrezut.
Se poate, şi grecii au putut, dar pe lângă încredere şi un kil de bulan au avut şi o organizare impecabilă. Nu ştiu, v-am zis sau poate nu v-am zis, nu le am cu tehnico-tacticile şi oricum n-am văzut meciul cu Muntenegru, dar tind să-i dau dreptate lui Vochin că dacă ai probleme cu ei n-o să te simţi prea bine în faţa lui Benzema şi alte nume mai cunoscute (n-am inspiraţie nici cât să duc la capăt fraze clişeistice). Dar Piţi are moaca riguroasă a lui Renhagel, dacă se poate.
As a sidenote, pronosticul meu era că îi batem pe frnaceji şi facem egal cu olandejii. Dar rezultatele de genul ăsta apăreau când n-avea nimeni încredere în ele, în afară de mine. Şi eventual un grup de rebeli care se ascund în munţi. Aşa, slabe şanse…
As another sidenote, campionatul ăsta o să mă dezamăgească, cel puţin din punctul de vedere al naţionalei: ori ne apărăm cu disperare şi scoatem ceva rezultate, caz în care o să am un gust amar pentru modul în care le-am scos, ori jucăm deschis dar cu multă naivitate pe linia de fund, luăm goluri pe toate părţile şi mă dau cu capul de pereţi (pentru că media m-a făcut să am aşteptări de la o grupă de la care n-ar trebui să am. Voi sunteţi de vină. Umflaţilor!)
E posibil. Totul e posibil, doar trebuie o perspectivă lucidă. Doar Piţi ştie ce-o ieşi.
PS: Am impresia că am spus mai multe clişee şi truisme decât un articol mediu al lui Ioaniţoaia. Was it that bad?
Hai România!
