Beijing 2008: rezumatul zilei 5
A fost o zi productivă pentru românaşi, deşi n-am apucat să văd în direct momentele cele mai importante ale zilei, pentru că dormeam, ca tot omul. Am mai prins bucăţi pe la reluări.
La gimnastică a fost concursul pe echipe feminin. România a luat bronzul, terminând în faţa Rusiei, ceea ce cred că nu-i taman rău având în vedere că şi acolo suntem în scădere. Nu mai are nici un farmec cu sistemul ăsta de punctaj, care mă ameţeşte cumplit. Ce-i aia, bre, 14.560 puncte? Eu vreau o notă între 1 şi 10! E posibil ca schimbarea să nu fie chiar nouă, dar nu prea urmăresc şi acum m-a izbit.
În acelaşi timp, echipa de handbal bătea Franţa cu 34-26. Cuvinte frumoase de la adversare, joc convingător, scor care mă face puţin să cad pe spate. În ritmul ăsta, naţionala are mari şanse la medalii, dar pentru asta ar trebui să ne ferim de un eventual sfert cu Rusia (nu ştiu ce tre’ să facem pentru asta, că n-am prea studiat). Mai jucăm vineri cu Angola şi duminică în cel mai greu meci din grupă, cu Norvegia.
Ana Maria Brânză a câştigat argintul la floretă, a patra medalie olimpică a scrimei româneşti şi a doua la ediţia asta. Finala a fost pierdută cu 15-11 în faţa nemţoaicei Britta Heidemann.
Între timp, la înot cad recordurile pe capete. S-au văzut recorduri olimpice doborâte încă din calificări. Se obţin timpi atât de buni încât la un moment dat Ioan Gherghel a terminat pe locul 20 în calificări, deşi a stabilit un record naţional. Un nene din Coreea de Sud a făcut noul record al Asiei, dar asta nu l-a oprit de la a termina la o lungime în spatele lui Michael Phelps. Apropo de Phelps, azi a stabilit un nou record: 11 medalii olimpice de aur, mai mult decât oricine altcineva din istorie. A cincea medalie de la Beijing şi al cincilea record mondial, cu ştafeta de 4x200m, record mai bun cu aproape patru secunde decât fostul. De la noi, Camelia Potec a ieşit pe locul 5 la 200m, o altă cursă de record mondial, câştigată de Federica Pellegrini din Italia.
Echipa feminină de ping-pong a câştigat cu 3-0 meciul cu Germania, primul din grupe. Urmează partide cu Hong Kong şi Polonia. Se califică primele două din grupă.
Iar în ştiri pe scurt, TVR1 a selectat aşa bine ce transmite încât au reuşit să nimerească un blat în turneul de fotbal: Italia-Camerun 0-0. Echipele au pasat mingea în mod anemic de colo-colo toată repriza a doua, după care s-au calificat împreună. Talk about Olympic spirit.
Voie bună!
România – Italia 1-1
Hai că nu-i aşa rău. Poate că mergea şi mai mult, dar e scorul corect, judecând după joc. Dacă după Franţa mă lua somnul, ăsta a fost un meci mult mai văzubil şi suportabil, şi m-aş putea declara mulţumit de stilul şi atitudinea alor noştri. Sigur, în mare se joacă tot o sfeclă tactică, dar ce vroiaţi când e vorba de Italia? Cred că meciul cu Olanda o să ne mai dezgroape din punctul ăsta de vedere, dar trebuie să avem grijă să nu ne îngroape de tot. Avem şanse, doar că eu cred că vom avea o cu totul altă faţă, pentru că de data asta egalul nu mai e bun. Nu ştiu cum ar arăta echipa fără şapte fundaşi. De altfel, nu ştiu dacă se poate face o echipă a noastră fără şapte fundaşi, dar parcă reuşisem zilele astea.
Acum e acum. Dar indiferent ce s-ar întâmpla, naţionala e o echipă în care să ne putem simţi reprezentaţi şi de care să putem fi cu adevărat mândri. Şi se găsesc puţine astfel de lucruri în vremurile astea şi în ţara asta tulburată. Pe geamul meu răsună oamenii de pe la restaurantul de aproape şi în multe momente mă simt ca pe stadion. E un sentiment deosebit.
În plus, 1-0 pentru Olanda. Nu ştiu de ce se bucură ăştia ca disperaţii, pentru că mă îndoiesc că ne dau ei meciul. Şi nici n-avem nevoie de pomană.
Hai România!
Câteva vorbe despre EURO
-Până unde crezi că vom ajunge la EURO?
-Unde să ajungem? În Elveţia
(un interviu, un pic mai demult)
E un cor al optimiştilor. La nivel naţional, toată lumea face planuri şi pronosticuri despre cum o să fim cei mai tari, o să-i batem pe toţi în grupă, o să fim surpriza turneului, poate o să luăm campionatul ca grecii. Caz în care primeşti şi o reducere dacă-ţi iei o plasmă.
De cealaltă parte, pesimiştii incurabili, zişi şi realişti, ne cam anunţă că am fi norocoşi să scăpăm cu un punct şi că pentru rezultate îţi trebuie să pui osul, nu să joci meciuri de pregătire împotriva lui Vucinic şi să te joci pe tobogane în Antalya. Şi ne mai spun, pe bună dreptate, că tot valul de optimism e ilogic, având în vedere grupa aia.
E bine că e o atmosferă relaxată, hai mă, fie ce-o fi, ce naiba, şi ei au două picioare, hai să vedem ce-o ieşi. E bine să ai încredere, dar e fundamental rău ca în faţa finalistelor ultimei Cupe Mondiale să fii încrezut.
Se poate, şi grecii au putut, dar pe lângă încredere şi un kil de bulan au avut şi o organizare impecabilă. Nu ştiu, v-am zis sau poate nu v-am zis, nu le am cu tehnico-tacticile şi oricum n-am văzut meciul cu Muntenegru, dar tind să-i dau dreptate lui Vochin că dacă ai probleme cu ei n-o să te simţi prea bine în faţa lui Benzema şi alte nume mai cunoscute (n-am inspiraţie nici cât să duc la capăt fraze clişeistice). Dar Piţi are moaca riguroasă a lui Renhagel, dacă se poate.
As a sidenote, pronosticul meu era că îi batem pe frnaceji şi facem egal cu olandejii. Dar rezultatele de genul ăsta apăreau când n-avea nimeni încredere în ele, în afară de mine. Şi eventual un grup de rebeli care se ascund în munţi. Aşa, slabe şanse…
As another sidenote, campionatul ăsta o să mă dezamăgească, cel puţin din punctul de vedere al naţionalei: ori ne apărăm cu disperare şi scoatem ceva rezultate, caz în care o să am un gust amar pentru modul în care le-am scos, ori jucăm deschis dar cu multă naivitate pe linia de fund, luăm goluri pe toate părţile şi mă dau cu capul de pereţi (pentru că media m-a făcut să am aşteptări de la o grupă de la care n-ar trebui să am. Voi sunteţi de vină. Umflaţilor!)
E posibil. Totul e posibil, doar trebuie o perspectivă lucidă. Doar Piţi ştie ce-o ieşi.
PS: Am impresia că am spus mai multe clişee şi truisme decât un articol mediu al lui Ioaniţoaia. Was it that bad?
Hai România!
