Beijing 2008: rezumatul zilei 5
A fost o zi productivă pentru românaşi, deşi n-am apucat să văd în direct momentele cele mai importante ale zilei, pentru că dormeam, ca tot omul. Am mai prins bucăţi pe la reluări.
La gimnastică a fost concursul pe echipe feminin. România a luat bronzul, terminând în faţa Rusiei, ceea ce cred că nu-i taman rău având în vedere că şi acolo suntem în scădere. Nu mai are nici un farmec cu sistemul ăsta de punctaj, care mă ameţeşte cumplit. Ce-i aia, bre, 14.560 puncte? Eu vreau o notă între 1 şi 10! E posibil ca schimbarea să nu fie chiar nouă, dar nu prea urmăresc şi acum m-a izbit.
În acelaşi timp, echipa de handbal bătea Franţa cu 34-26. Cuvinte frumoase de la adversare, joc convingător, scor care mă face puţin să cad pe spate. În ritmul ăsta, naţionala are mari şanse la medalii, dar pentru asta ar trebui să ne ferim de un eventual sfert cu Rusia (nu ştiu ce tre’ să facem pentru asta, că n-am prea studiat). Mai jucăm vineri cu Angola şi duminică în cel mai greu meci din grupă, cu Norvegia.
Ana Maria Brânză a câştigat argintul la floretă, a patra medalie olimpică a scrimei româneşti şi a doua la ediţia asta. Finala a fost pierdută cu 15-11 în faţa nemţoaicei Britta Heidemann.
Între timp, la înot cad recordurile pe capete. S-au văzut recorduri olimpice doborâte încă din calificări. Se obţin timpi atât de buni încât la un moment dat Ioan Gherghel a terminat pe locul 20 în calificări, deşi a stabilit un record naţional. Un nene din Coreea de Sud a făcut noul record al Asiei, dar asta nu l-a oprit de la a termina la o lungime în spatele lui Michael Phelps. Apropo de Phelps, azi a stabilit un nou record: 11 medalii olimpice de aur, mai mult decât oricine altcineva din istorie. A cincea medalie de la Beijing şi al cincilea record mondial, cu ştafeta de 4x200m, record mai bun cu aproape patru secunde decât fostul. De la noi, Camelia Potec a ieşit pe locul 5 la 200m, o altă cursă de record mondial, câştigată de Federica Pellegrini din Italia.
Echipa feminină de ping-pong a câştigat cu 3-0 meciul cu Germania, primul din grupe. Urmează partide cu Hong Kong şi Polonia. Se califică primele două din grupă.
Iar în ştiri pe scurt, TVR1 a selectat aşa bine ce transmite încât au reuşit să nimerească un blat în turneul de fotbal: Italia-Camerun 0-0. Echipele au pasat mingea în mod anemic de colo-colo toată repriza a doua, după care s-au calificat împreună. Talk about Olympic spirit.
Voie bună!
Beijing 2008: Recapitularea primei zile
Proba de tir feminin a fost, ca de obicei, prima la care s-au dat medalii. A câştigat Katerina Emmons din Cehia.
Ceva mai încolo, naţionala de handbal a României a avut primul joc din grupe, împotriva Kazahstanului. Începutul a fost destul de scârţâit, la pauză aveam trei goluri avans şi începeam să-mi fac griji. Scuza era pregătită: cazacele câştigaseră cică un amical cu Ungaria, deci nu erau chiar desculţe. În repriza a doua am băgat viteză şi s-a terminat 31-19.
Samuel Sanchez din Spania a câştigat cursa de ciclism, după un final la sprint. Diestul de surprinzător.
Au început să cadă şi recordurile olimpice. E vorba de recordul la înot 400m mixt, doborât de Michael Phelps încă din calificări.
Şi ştirea zilei pentru români: avem primul aur, câştigat de Alina Dumitru la judo. Nu prea mă pricep la tehnicalităţi, dar tot aud cuvântul “ippon” de ceva ani şi la un moment dat mă apucasem şi să studiez care-i faza. În fine, nu vă voi îneca cu ignoranţa mea. Cică finala a fost câştigată destul de lejer, după o semifinală în care a bătut-o în sfârşit pe her nemesis, Ryoko Tani.
O dată cu chestia asta, a apărut un nou contrast ameţitor în sportul românesc, după Cristi Chivu-orice reporter: Alina Dumitru-Mihai Mironică. Alina Dumitru: calmă, senină, destinsă, afişând o bucurie simplă. Mihai Mironică: senzaţional, fabulos, lăudăros, războinic. Nu ştiu alţii cum or fi, dar pentru mine chipul Alinei Dumitru în timpul ceremoniei de premiere a vorbit cât un milion de cuvinte.
Voie bună!
