Beijing 2008: recapitulare
(Cam târziu, dar să presupunem că e mai bine ca niciodată)
România a terminat Jocurile Olimpice de la Beijing pe locul 17, cu un total de opt medalii. Nu ştiu, mie unul îmi plac numerele astea, le joc şi la loto, deci nu mă pot pronunţa. Totuşi, se vede din avion că am scăzut. Nu se mai putea ca la infinit să avem rezultate mult peste condiţiile noastre. Înţeleg că sunt vreo două bazine de înot ca lumea în ţară, sala de la Lia Manolia unde se antrenau atleţii a cam explodat la un moment dat, campioana olimpică la maraton se antrenează şi trăieşte în state, iar cu toate astea pare că vor mai trece câteva ediţii ale Jocurilor după care canotoarele să ameninţe cu retragerea ca guvernul să se înduplece să facă o pistă pentru antrenament. Până atunci, la Snagov, pe lac, lângă bărcile cu motor ale baştanilor. În condiţiile astea, am putea şi să scădem mai mult.
Şi hai să ne luăm la rând rezultatele.
Alina Dumitru ne-a luat prin suprindere în prima zi cu o medalie de aur, la judo, 48 de kilograme, după o finală câştigată repejor. Alina a venit să ne arate, încă o dată, că habar n-avem să ne apreciem valorile. Aţi auzit de ea înainte de Beijing 2008? Ştiaţi că are cinci medalii de aur la campionatele europene? Vă e clar ce-i aia un ippon? Ştiaţi că preşedintele Federaţiei Mondiale de Judo e un orădean? În cazul subsemnatului, răspunsul la toate întrebările de mai sus e “nu”.
Echipa feminină de gimnastică a câştigat bronzul, terminând în faţa Rusiei. Un rezultat bun, având în vedere scăderea gimnasticii româneşti din ultima vreme.
Apoi Mihai Covaliu a câştigat bronzul la sabie. Una din dezamăgiri, având în vedere că Mihai se aştepta mai curând la aur.
Ana Maria Brânză a câştigat argintul la floretă, după o finală pierdută cu nemţoaica Britta Heidemann.
Sandra Izbaşa a luat aurul la sol, specialitatea ei.
Ziua de 17 august a fost cea mai bună, chiar dacă pronosticurile erau mai optimiste. Se aştepta un aur de la canotaj, la proba de 8+1, dar tensiunea ne-a ajuns din urmă şi cursa a fost câştigată de Statele Unite. România a pierdut şi argintul la mustaţă, luat de Olanda.
Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu au câştigat proba de canotaj, 2 rame fără cârmaci. Andrunache a ajuns la al cincilea aur olimpic, iar Susanu la al patrulea. Iar cele două spun că vor concura şi la Londra dacă se construieşte o pistă de dimensiuni olimpice pe care să se antreneze lotul naţional. Parcă asta spunea şi Elisabeta Lipă. Poate, poate, acum o merge?
Iar Constantina Diţă Tomescu a câştigat, în acea dimineaţă, proba de maraton feminină. La 38 de ani, a fost cea mai în vârstă atletă campioană olimpică, în cea mai lungă probă a atletismului feminin. S-a desprins undeva puţin după jumătatea cursei şi a continuat singură până la sfârşit.
Deci Michael Phelps a luat tot atâtea medalii cât România. Hai să fim veseli, pentru că se prea poate ca la Londra să fie mai rău. Voie bună!
Beijing 2008: Recapitularea primei zile
Proba de tir feminin a fost, ca de obicei, prima la care s-au dat medalii. A câştigat Katerina Emmons din Cehia.
Ceva mai încolo, naţionala de handbal a României a avut primul joc din grupe, împotriva Kazahstanului. Începutul a fost destul de scârţâit, la pauză aveam trei goluri avans şi începeam să-mi fac griji. Scuza era pregătită: cazacele câştigaseră cică un amical cu Ungaria, deci nu erau chiar desculţe. În repriza a doua am băgat viteză şi s-a terminat 31-19.
Samuel Sanchez din Spania a câştigat cursa de ciclism, după un final la sprint. Diestul de surprinzător.
Au început să cadă şi recordurile olimpice. E vorba de recordul la înot 400m mixt, doborât de Michael Phelps încă din calificări.
Şi ştirea zilei pentru români: avem primul aur, câştigat de Alina Dumitru la judo. Nu prea mă pricep la tehnicalităţi, dar tot aud cuvântul “ippon” de ceva ani şi la un moment dat mă apucasem şi să studiez care-i faza. În fine, nu vă voi îneca cu ignoranţa mea. Cică finala a fost câştigată destul de lejer, după o semifinală în care a bătut-o în sfârşit pe her nemesis, Ryoko Tani.
O dată cu chestia asta, a apărut un nou contrast ameţitor în sportul românesc, după Cristi Chivu-orice reporter: Alina Dumitru-Mihai Mironică. Alina Dumitru: calmă, senină, destinsă, afişând o bucurie simplă. Mihai Mironică: senzaţional, fabulos, lăudăros, războinic. Nu ştiu alţii cum or fi, dar pentru mine chipul Alinei Dumitru în timpul ceremoniei de premiere a vorbit cât un milion de cuvinte.
Voie bună!
