Victoria Brănești – Sportul Studențesc 1-1
Din fericire, pe autobuzul de Chiajna scrie mare “PRIMĂRIA CHIAJNA” și e galben cu verde. O fi o strategie de branding sau poate brainwashing a primarului, care alege aceeași culoare pentru toate pet projecturile lui (vezi FC Concordia). Din păcate, prețul nu era trecut pe nicăieri, ceea ce găsesc întrucâtva dubios. Un leu jumate, mai puțin decât o să vrea RATB-ul după ce-mi va cere cu 40% mai mult pe fondul bla bla și pentru ca stimați călători etc etc.
Cică Brăneștiul s-a mutat aici pentru un teren mai bun. Cică a fost e-xe-cra-bil. Mie îmi place, cât de cât. Că-i cochet și modern, că intri în peluză pe o foarte simplă ușă și nu prin cine știe ce improvizații. Nici măcar prin turnicheți, dar am senzația că asta e ceva temporar. Pentru că e un stadion modern, în spirit britanic, cu tribune apropiate de gazon și acoperit integral. Aș fi zis și “puține garduri” dar am stat totuși după un gard de înălțimea peluzei. Pe mine m-ar tenta și finala europeanului U-19 de la vară, tot la Chiajna, ce ziceți?
Apropo, are și un buldozer într-un colț. Dotări de dotări! Vedeți că cișmeaua e proastă. Iar la intrare e un magazin care ne vinde cozonacii Concordia sau așa ceva (mă grăbeam, nu știu, OK?). Gata, destulă descriere, destule chestii.
Cum a fost jocul? El a fost slab, cam ca de liga a doua, dar chiar nițel mai fără ambiț. Brăneștoizii au apărut ușor dominatori prin faptul că au intervenit prompt în apărare, adesea către cel mai apropiat os, de câte ori încolțea vreo șansă de-a noastră. Iar ca strategie s-au remarcat prin rostogolirea artistică a portarului Stoicescu, după ce Tibi Bălan i-a dat acestuia un bobârnac. De asemeni, mai remarcăm din prima repriză faza în care o degajare din apărarea noastră a lovit geamul sălii Concordia (despre care înțeleg că și-aia e bună, primarul ăsta și-o fi asigurat realegerea pe 20 de ani?)
La pauză, m-am chinuit cu cișmeaua, iar copiii din localitate au primit lecții de tobă de la inimoasa noastră galerie (sau așa ceva). Viitorul era îmbâcsit, dar aveam senzația că mingea ar putea să intre și ea o dată și o dată după ce le mai obosesc crucișătoarele.
Au mai obosit, am mai avut ocazia să spun de câteva ori “n-a intrat acum, dar intră”, mai ales la o ocazie frumoasă a lui Nae, finalizată pe scurt și pe lângă. Da’ de unde? Băteam câmpii (poate nu e așa surprinzător). Dimpotrivă, a intrat dincolo, atunci când brăneștoidul Bogdan Oprea, aflat undeva pe la 25 de metri, a făcut singurul lucru pe care-l învață ei la antrenamente: a ridicat capul și a bubuit una spre poartă, iar cu largul concurs al brazdei de pe stadionul comunal și al mânuțelor alunecoase ale lui Viciu, a deschis scorul. După care ai noștri cam erau cu capul în pământ și mă temeam de o dezintegrare, dar s-a jucat la fel de molatic niște minute, până la o lovitură liberă.
Centrarea lui Ghinga s-a dus în gura porții, de unde Viorel Ferfelea, dând deja mai multe goluri în două meciuri decât în ultimele luni de fotbal, a reluat frumușel în plasă. După 1-1 au mai fost răbufniri timide și nenotabile.
Cred că viața ne-a dat pui, dar nu am făcut șaorma. Și tocmai de-asta o să picăm și o să avem probleme și cu baremul: echipa se mobilizează mai bine, e mai concentrată. Dar asta nu-i împiedică să fie fraieri. Brăneștiul a avut un joc închis și a făcut suficienți pași înapoi ca să scoatem ceva din asta, mai ales că îi cunoaștem. Noi ne-am coborât la nivelul ăla. Și spre nivelul ăla mergem repede.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Universitatea Craiova 3-0
Șoc și un pic de groază: la bilete era o coadă! Spre deosebire de meciul cu Rapid, coada era ordonată, se mișca bine, iar cașchetele de jandarm leneveau în soarele molatic de primăvară. Să fie craiovenii mai civilizați ca giuleștenii? Cât de mare este un ou mic?
Cât de mică poate fi o echipă “mare”? Câtă tradiție trebuie să invoci pentru a suplini faptul că nu joci nimic și patronul nu vrea să plătească niște sume pe care a semnat că le plătește? Întrebarea merge și pentru noi, la o scară mai mică. Dar, ciudat lucru, am fost întrecuți.
Jocul a fost cu desăvârșire fâsâit vreo juma de repriză, Sportul infiltrându-se tiptil și timid spre poartă. O apărare olteană care s-a așezat decent și a rezistat cât a rezistat, să-l remarcăm pe Zorro. L-ați remarcat? Gata.
Un asediu, două, și Ferfelea reia superb o centrare în plasă dintr-un fel de început de foarfecă laterală. Mai apoi, nu trece mult și avem un corner, la care Bălan o izbește din prima și se duce direct în poartă, dar arbitrul anulează pentru motive nebuloase. Cred că a fost un gol foarte frumos și foarte valabil. Dacă tot îl înjurăm pe central, să trecem și la tușierul cheliuță de pe partea dinspre tribuna 1, atât de neutru că e de fapt severinean. El stătea cu steagul pe sus în permanență, trăind o perpetuă stare de ofsaid. O fi vreo disfuncție de-aia de primăvară.
De la cabine am revenit cu un gol rapid (Curelea) și o echipă oaspete din ce în ce mai fracturată. Ne mai aruncăm de două-trei ori, hop, penalty. Surpriză, Bălan îl transformă. 3-0. Apropo, a venit Gigi Mulțescu. Observați vreo diferență?
Pe final, Craiova a mai fost lăsată să iasă la atac și să se facă de râs cu diverse pase în aut și alte semne de neputință. De remarcat o fază la care au cerut penalty pentru o ușoară împingere în careu iar eu, pardon de expresie, cred că a cam fost. Și mai ales, o ratare cu poarta goală de toată frumusețea, care rezumă toată lipsa de vlagă a unei echipe care se scufundă.
Am câștigat, alt antrenor, alt aer, alte speranțe. Dar și un adversar slab, demoralizat, incapabil. Eu cred că obiectivul numărul 1 rămâne baremul. Nu vă mai spun ce meci urmează, că a trecut, încerc să vă mai servesc cu două cronici azi.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Gaz Metan Mediaș 0-1
Opriți subminarea economiei naționale!
(o galerie tânără, dinamică și intelectuală)
Urarea din motto face referire la faptul că pe piepturile vânjoase ale medieșenilor tronează sigla Transgaz, firmă care e a mea. Și a ta. Și a lui. Dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă ne place, unde mai pui că profitul nu se întoarce la mine, sau măcar la Boc, să facă o autostradă. El e, inevitabil, al bravilor investitori care de-abia țin echipa.
Altfel, mi se pare o echipă relativ curată, relativ talentată, relativ devreme acasă și, la ora asta, relativ în Europa League. Care a făcut un meci prost rău, dar nici ai noștri nu s-au lăsat.
Mai întâi, să mă scuz că n-am zis nimic de la începutul returului. Am văzut meciul cu Dinamo din pat, tușind, răgușit ca proful de fizică (cine știe cunoaște) și energizat suplimentar de vestea că prețul biletelor tocmai se dublase. Din fericire, n-a fost ceva permanent, a fost super ofertă limitată. Impresia mea a fost aia trivială, că am făcut o primă repriză decentă urmată de-o cădere. Și că e un scor corect deși la cât de cenușii au fost ăștialalți mergea și 0-0. Apoi n-am jucat nimic la Bistrița. În ambele meciuri s-au putut găsi faze grosolan bulite de arbitri, ceea ce de la o vreme mi se pare doar un semn că ăștia-s arbitrii pe care îi merităm.
Așa, să trecem la Sportul – Gaz Metan. Meciul a coincis cu venirea primăverii, ura. Totuși, în Regie nici zăpada nu se topește:
Prima repriză a surprins o echipă a Sportului într-o oarecare vervă. Surprinsă, aceasta s-a rușinat, s-a ascuns repede și a dispărut de tot cu timpul. Dar până atunci Curelea a apucat să facă o fază de singur cu portarul și, surpriză, a tras în el. Au mai fost încercări, Maxim a fost jucat mai mult și din ce-mi dau seama încerca să fie un fel de playmaker, cu diferența că playmakerii mai și dau drumul la mingi, el se lungea aiurea. De partea cealaltă, niște contraatacuri. Meci aproape amical, duminical, fără stres, fâs și miză. Nu regie. Doar dezinteres. La capitolul “forță simbolică deosebită”, pe marginea terenului nu erau nici reclame, ceva ce nu-mi amintesc să fi văzut la un meci de A în sezonul ăsta.
În repriza a doua, jocul a înclinat mai mult către medieșeni, pe fondul faptului că gazdele au fost niște mămăligi. Simplul fapt de a înclina altfel n-a reușit să facă meciul interesant, deci hai să sărim direct la penalty-uri.
Eu cred (și aici peluza ar fi fost în stare să mă sfârtece) că al lor a relativ fost. La standardele care se practică. Adică Patriche a intrat să-l secere pe ăla. În careu. Ceea ce pur și simplu nu se face. Știți, ca să nu-i dai șansa să cadă și să obțină penalty etc. etc. Mai ales că era o fază cețoasă, cu toate șansele de a se fâsâi. Al doilea mare semnal de alarmă e că l-a și nimerit. Asta plus o cădere teatrală și o rană simulată fac rețeta clasică a unui 11 metri românesc. Pe care Eric îl transformă.
Apropo, a revenit Eric! După un popas scurt prin Ucraina și unul mai lung, după toate aparențele, pe Dealul Negru, degustând mici. În afară de faptul că a câștigat meciul aproape accidental, n-a făcut mare lucru, ipostază în care îl vom și reda aici:
Mai apoi, unșpe metriul nostru. Al lor a fost, da? Atunci și al nostru. După care, după cum probabil știți, Ferfelea și-a așezat mingea, și-a luat avânt și a executat ca Anelka. Adică indolent. Slab. Nesimțit. Pasă la portar. După care a ieșit și a pornit un lung conflict verbal între peluză și jucători, finalizat cu Cristian Irimia invitându-ne la sfârșitul meciului să intrăm noi pe teren. Acum, eu obișnuiam să joc în poartă și în apărare, dar ăștia sunt chiar decenți față de atac. Aș intra în atac. De unde-mi iau tricoul și ghetele?
Iată un rezumat:
De asemeni, pagina de rezumate e acum la zi, deci puteți vedea toată desfășurarea suferinței, sunt chestii noi în blogroll, Zdob și Zdub merg la Eurovision, a fost ziua Irlandei, Laszlo Borbely a purtat o cocardă și eu cred că cel mai talentat român este un câine. Dar despre toate astea, altă dată.
Mâine, la Cluj, o umilință sau poate o dezamăgire la limită. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – FC Vaslui 0-1
O după-amiază ușor cețoasă și surprinzător de non-câinoasă la venire. La plecare era unul în stradă care lătra la tot și la toate, din fericire nu eram singur și am mers cu turma, că altfel cred că acolo rămâneam. Regie, locul unde poliția poate bloca străzile înaintea meciului dar hingherii nu vor să scape de zecile de potăi.
Sportul a ajuns la poartă, pe bune, doar că acolo apărarea era ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, doar făcută cu mercenari de la Copacabana, pentru a încerca depășirea recordului de figuri de stil inutile, deținut acum de PRO TV. Iar prea puțini își asumau răspunderea finalizării. Dincoace, ăștia erau și ei periculoși și nu prea, în dulcele stil clasic, lălâu și balcâz (vezi Porumboiu după meci: că cică au jucat nașpa, dar la nivelul României nașpa-ul ăsta a fost super-spectacol).
Să vedem, cine a zvâcnit, cine a mai mișcat așa, ca fluturașii? Varga, mai rar dar mai bine. Dar n-a putut să-i dribleze chiar pe toți, nici chiar pe doi consecutiv, doar momente punctuale. Pătrașcu, pentru o lovitură liberă care măcar a prins poarta (dar a fost foarte foarte moale și foarte foarte pe centru). Dincolo, ăia negri. Mențiune specială pentru cei doi indivizi care au reușit să șuteze în aut de poartă (da, da), pentru individul care a reușit să rateze cu poarta goală (Gheorghiu) și, desigur, pentru Yero Bello, atacant bun care a dat golul.
Păcat că n-am rezistat pentru un 0-0 urât (da, am spus-o și nu sunt foarte mândru). Că nu cred că se supăra prea multă lume. Și așa e un rezultat echitabil. Și mai mare păcat că s-a rupt Niculescu, ocazie cu care l-am văzut 10 minute pe Viciu. S-a descurcat acceptabil. Notabile mai sunt cele 10 minute în care ceața a fost atât de deasă că părea că se va înnopta, ca și ceața la o oră de după meci, destul de absolut magnifică, îmi permit să spun (am așa preferințe dubioase). Felicitări lui Șerban, care a venit cu un banner dedicat lui Pancu (care nici n-a fost în lot, că s-a certat cu Hizo). Și, desigur, momentul a avut izul lui de minute stupide cu jandarmi (și oficiali, ah, ce bucurie) cretini, că doar de ce să te adaptezi la context când ai ordine și baston? Îmi permit să citez nițel, toată pozna aici:
n-am putut sa-l afisez decat 2 minute deoarece au intervenit stewarzii si probabil ofiterul de presa mai apoi deoarece din ce am inteles in prima faza de la acestia si din statiile acestora eram “2 vasluieni inconstienti care trebuiau sa fie scosi din peluza Sportului pentru a evita altercatiile cu baietii care sustin sportul “. Mai apoi cand le-am explicat ca suntem rapidisti si ca mesajul l-am facut pentru idolul nostru care joaca la Vaslui si ca este intr-o perioada dificila si ca este ca un mesaj de sustinere si de incurajare pentru acesta ,au inteles situatia si ne-au lasat in pace. Peste aproximativ 5 minute apare probabil ofiterul de presa sau cine o fi fost sa ne cheme sa ne dea afara din stadion pe motiv ca am introdus ilegal acest mesaj si sa ne interogheze despre modul in care am intordus mesajul in peluza .Mesajul l-am introdus la intrare cand stewarzii nici nu s-au sinchisit sa se deranjeze sa ma puna sa desfac mesajul care-l aveam in ghiozdan .
În ipoteza ușor idealistă a unei victorii la Urziceni (vineri, ora 18), vom fi adunat ceva mai mult de jumătate din punctele necesare pentru barem la jumătatea sezonului. Bonus sumbru la perspectivă sumbră, salariile sunt neplătite de atâta timp că jucătorii încep să ceară desfacerea contractelor. Primul, Marius Postolache, care a fost trimis, cu promptitudine și nesimțire, la echipa a doua. Irina Maxim mușcă în carne vie într-o cronică din Onlinesport și băieții de la Gazetă au ceva mai echilibrat și cu figuri de stil inutile. Video în diverse locuri, de pildă Digi Sport.
Încă ceva: de acum, s-ar putea să mă mai citiți ocazional (sau pe alții, că pe mine mă citiți deja) pe Sportibus.ro, care se vrea a fi o comunitate de oameni care scriu lucruri mișto pe teme sportive. Momentan ritmul postării e și nu e, dar hei, am încredere, e recomandat de Adrian Georgescu.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Universitatea Cluj 2-0
Să ne bucurăm pentru Viorel Moldovan, care a renunțat la postul de antrenor, că doar nu mai suporta să fie un loser! Probabil că nici jucătorii nu mai suportau și iată că acum e mai bine.
Voi incepe smiorcăindu-mă. Sâmbătă am fost să caut, între niște lipii de șaorma și un CD inexistent în România, bilet la meci. Adică să-mi iau din timp de acum, ca să nu mai rămân pe afară, nu? De la unica sau aproape unica încăpere de pe planetă unde se găsesc, casa de bilete de la stadion. Înăuntru erau două scaune și mult aer care mă priveau în ochi. Deși eram în interiorul programului normal (16:45 e între 14 și 18, nu?). La 2 case de stadion băjeții ascultau manele la maxim, trei cocalari sprijineau gardul, iar vreo 30 de câini erau pe lângă drumul meu de la Grozăvești la stadion. Și se lăsa înserarea. Cum mi-e frică de zombie și nici țigănia nu prea-mi place, nu am mai așteptat și am luat-o din loc. Mă întreb ce ar fi avut de spus domnul Cristi Gheorghe, marele organizator de la club, dar cum la meciul cu Rapid a fost văzut replicând peste gard “păi dacă n-ați venit și voi mai devreme, normal că ați prins coadă” (cu un sfert de oră înainte de lovitura de start), mă îndoiesc că va fi dorit să întrețină o relație de respect și seriozitate față de oamenii care încearcă, totuși, dacă binevoiește și el, să-i bage bani în buzunar.
Meciul în sine a fost un fel de picnic. Vreme călduță, oareșce lejeritate în tribune și în teren (acum am văzut lejeritate, probabil că dacă era scorul invers mi s-ar fi părut că e doar o tonă de tensiune) și un joc pe care, pardon de expresie, l-am dominat. Cu un mare of în momentul în care ei au primit penalty. Contrar restului peluzei, mie mi s-a părut corect acordat. O intrare imprudentă, un pic de contact, mingea era în altă parte. Independent de faptul că atacantul l-a căutat și a dramatizat, au fost toate elementele unui penalty. Acum toată lumea va arunca cu pietre în mine, iar ca să mă apăr mai spun că faza s-a întâmplat efectiv sub ochii mei. Din fericire Niculescu a scos-o foarte bine. Apoi a mai venit și penaltyul nostru la care am fost sensibil mai aproape de gol și să nu uităm de golul de 1-0, venit înainte de ploaia de la 11 metri ca o consecință directă a apărării aproximative a oaspeților. Mai punem bara lui Ferfelea și am terminat tabloul unei prime reprize pe care Sportul a început-o cu 4 oameni scandând timid și a terminat-o cu o peluză recâștigată de partea echipei.
În partea a doua jocul a continuat să curgă în aceeași direcție și în cele din urmă Ferfelea a mai scos un penalty (perfect valabil) și un roșu, iar Varga a transformat.
Alte faze notabile au mai fost faultul de matahală din colțul terenului, comis de Szilagyi de la Cluj, deduc, și lufturile și șuturile jenibil de departe de poartă ale unui negru, poate chiar Mendy.
Meci frumos. Gură de aer. Poate ne mișcăm și noi mai cu talent. Să învățăm numele Florin Tene, căci se pare că va mai fi antrenor cel puțin încă o etapă. Urmează la Brașov, sâmbătă seară, un meci netelevizat, pentru că cei de la GSP vor da un meci mare de rugby și n-au mai modificat programul etapei. Ușor suspect, sper să fie doar lipsa de interes a televiziunii și nu o schemă de-aia clasică în care gazdele spun că preferă să fie netelevizate decât reprogramate și apoi îl cumpără pe arbitru și pe fi-su. Nevermind, se pare că ai noștri au refuzat reprogramarea, o fi o strategie ca să atragă mai mulți spectatori la stadion 
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Rapid 0-2
Iată-ne aici, la o nouă șuetă întârziată cu două săptămâni.
Vă mai amintiți de Sportul-Rapid? A fost un stadion plin ochi, cu rapidiști, care înțeleg că pur și simplu au forțat porțile la un moment dat și a mers (de ce îi dau eu bani lui Șiman?), cei din peluză proferând lucruri și chestii și chiar amenințări la adresa galeriei noastre (de ce îi plătesc lui Șiman bani?), iar după meci, cum am deschis televizorul, l-am văzut pe Ovidiu certându-se cu Șiman, care tot nu vrea să recunoască că ar putea să facă niște mici lucruri și chestii pentru suporterii lui care îi bagă bani în buzunar cu regularitate. Ăsta a fost un mega-eufemism, expresia lui exactă fiind “Voi nu existați”.
Încă de dinaintea intrării am simțit că toată mizeria primei ligi la fotbal se abate, în sfârșit, în viteză maximă spre Regie, sub formă de aglomerație și, oh Doamne, pentru prima dată de când mă știu la stadionul ăsta, bișnițari. Băjeți dispuși să te ajute să-ți iei bilet la peluză pentru doar 15 lei. La casă mai aveau doar la tribuna a 2-a, așa că le-am dat 20 de lei ca să pot să văd o ambulanță în spatele căreia era careul Sportului. Mai târziu au mutat-o. Din fericire, am văzut meciul lângă un rapidist, deci am putut să-mi canalizez diversele frustrări (pe atmosferă și pe joc și pe faptul că în timp ce Șumudică nu-și mai amintește că a trecut și prin Regie, antrenorul nostru rememora cu tandrețe momentele din Giulești și anunța că speră să vadă mulți, mulți rapidiști) în tradiționalele tachinări infantile care mă fac să fiu fan al fotbalului și nu, de pildă, al popicelor.
Atmosfera în tribune a fost rapidistă, asta însemnând atât cântece frumoase și multă pasiune cât și șuturi cu cizma în scaun asortate cu înjurături la ratări, înjurături pentru Varga că îndrăznește să dribleze și convingerea pură că nici cramponul pe gleznă nu e fault dacă e un crampon vișiniu. Plus un mic “copilu, stai jos, să vedem meciul”. Ciclicitate. Primul meci pe care l-am văzut pe stadion a fost un Sportul-Rapid la care mi s-a făcut rugămintea asta. Atunci însă venea absolut penibil de la niște oameni situați într-un sector gol. Acum pe stadion nu puteai să arunci un ac, imagine interesantă indiferent de context. Mai apoi, e dragostea față de Moldovan, om care inevitabil nouă nu ne-a fost simpatic, pentru stilul de acum dar și pentru momentul 2006, când cu o lovitură bine executată a strivit cu crampoanele cariera lui Tibi Bălan. Cred că asta este esența elementelor rapidismului care mă enervează: mereu sunt alții de vină, mereu sunt unii care au murit pe teren cu tine și nu cu Avântul Ciorogârla, iar (asta e partea inadmisibilă) atunci ai dreptul să le rupi oasele mârlanilor. Pentru că Rapidul e o echipă al îngerilor, care niciodată n-a avut un meci cu Bistrița în care Gloria s-o fi lăsat mai moale, niciodată n-a fost ajutată de arbitri să câștige un meci (nici măcar săptămâna trecută, cu Pandurii), da, niciodată n-a purtat embleme comuniste pe tricouri ci a făcut o vajnică disidență sponsorizată de minister și niciodată n-a rupt intenționat pi…stai puțin.
Și a mai fost și un meci, dar cred că au mai scris și alții de asta. Victorie relativ corectă a oaspeților, vreau să revin și să le felicit galeria per ansamblu, e doar un mic trend care mă supără, dar care se impune. Au cerut un penalty pe care eu l-aș fi dat (s-a întâmplat practic în fața mea), ai noștri au deschis scorul dintr-un ofsaid care a fost sau n-a fost. Pare că a fost marginal, dar se ridică problema: asistentul a fost Superman sau doar a ridicat la nimereală? Mai e și reaua intenție, susținută de ideea că dacă nu vezi clar că atacantul în față atunci se cheamă că nu e, prevăzută explicit în regulament (adică: dacă arbitrii ar judeca așa într-adevăr atunci la faza aia trebuia să fie gol valabil, dar cum nu judecă așa încalcă voit un principiu al legilor jocului, ceea ce e suspect etc. etc.) Dar per ansamblu ai noștri nu s-au ridicat la nivelul Rapidului.
Haide Sportul!
Steaua – Sportul Studențesc 4-2
Să câștigăm măcar cu 0.5 la 0, ca la șah
Tactic, n-a părut că țintim un joc de șah, dar nici altceva. Am fost surclasați de o echipă mai bună, în condițiile în care apărarea a gâfâit, iar pe final Chihaia era încercat ca o soluție în atac… Nu prea mai poate, dar măcar a scos un 11 metri din care Varga a marcat pentru 2-4. Un meci onorabil pentru Dacian. Din impresia generală aș scade o fază la care după o cursă excelentă s-a izolat în flanc și a așteptat să vină cineva la centrare, pierzând mingea destul de ușor. Cam ca mine la FIFA, doar că la amateur îți mai merge faza aia.
Întâlnirea cu coceanul fotbalului românesc a fost marcată de ratarea primului gol și de faptul că eu, personal, am prins o singură fază la scorul de 1-0 pentru noi: faza golului de 1-1. Pe jumătate pentru că a trebuit să stăm 30 de minute ca să vină și niște băieți matoi care nu prea aveau buletine și bani de bilet (da, avem și noi), pe jumătate grație organizării impecabile. Bilete tipărite pe loc, chiar și pentru sectorul oaspeților, deși mă gândesc că aveam vreo 30 de locuri rezervate… Măcar m-am făcut cu un bon fiscal. Bonus: se pare că nu ai voie să stai pe locul tipărit pe bilet. De ce? Că nu vor mușchii domnilor de la jandarmerie, că dacă toată lumea stă cu 3 rânduri mai sus ești mai ușor de monitorizat.
Despre joc, puține de spus. Frig pătrunzător, Steaua zburdând din ce în ce mai clar, acompaniată de lufturi și lumânări studențești, mascota Stelolina ieșită la plimbare în pauză, Gabi Safta încercând cu îndârjire să transforme un câmp în templu. Ca galerie ne-am comportat acceptabil, cu precădere la începutul meciului și 15-20 de minute în repriza a doua, dar te cam reduce la tăcere când vezi că ăia fac jaloane din jucătorii tăi. Niculescu a scos câteva baloane, eu nu aș insista prea mult pe asta, alții ar face-o. 4-2 la final și ne uităm de jos la practic tot campionatul. S-ar mai putea câștiga un strop de onoare cu un rezultat bun în derbyul suferinței, ultimii versus penultimii, de la Târgu Jiu, de etapa viitoare. Și desigur, optimiștii pot spera într-o ușoară revigorare în pauza asta dată de meciul naționalei. Varga e nemulțumit că ceilalți nu se ridică la același nivel, Moldovan își dă și el seama că nu e un antrenor prea bun și îi cam vine să plece, e multă tensiune, iar restul sezonului va fi, se pare, presărat cu agonie și regrete. Asta neînsemnând că n-am putea face un 1-0, acolo, cu Rapid.
Deci, urmează un meci cu Pandurii, acolo, în jurul datei de 17. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Astra Ploiești 0-1
Înaintea partidei, damful de sânge din aer era puternic: Tibi Bălan declarase că Selymes a declarat niște declarații nașpa…și că de-asta trebuie neapărat să câștigăm.
Asta la nivel declarativ. În teren am văzut o nouă mostră de tolomăceală, combinată și cu nițel ghinion. Dar în primul și primul rând nu trebuia să luăm golul. Niculescu a strigat “Eeeeeu”, într-o situație în care mai bună ar fi fost o degajare simplă, oriunde, afară, a unui fundaș. Apoi n-a alergat destul de repede spre minge, dând ocazia unui gol facil, facil, mult prea facil. Eu aș da vina pe portar, pentru simplul fapt că a cerut o minge pe care nu trebuia s-o ceară, dar părerile în peluză erau împărțite.
Mai apoi Astra a stat comod cu fundul în poartă. N-a fost frumos, n-a fost admirabil, a fost ușor mizerabil. Dar simt că nici pe atacul nostru n-a fost o sincronizare suficient de bună între atac și mijloc, între oameni în general. Rețin faze cu timpi morți, în care Varga avea o poziție excelentă pentru centrare dar n-avea cui centra, iar până venea cineva, soseau și doi oameni să-i sculpteze gleznele lui Dacian. Mai rețin nițică agresivitate și apărare pe două linii din partea oaspeților, bara lui Maxim (ceva ce ne-a lipsit, într-un fel, nițel tupeu + ginirea unor culoare bune), ca și o bară a Astrei, pe contraatac, la care ne-au tremurat, pardon de expresie, chiloții.
0-1, final. După meciul ăsta ne-am scufundat în mocirlă și s-a clarificat că obiectivul e să ieșim din ea, dacă nu cumva să facem baremul. Păcat, e o echipă care dacă se aduna cu adevărat putea rupe norii. Acum, încep să se delimiteze zonele de clasament, plutoanele, grupulețele. Și n-am picat chiar unde trebuie.
Urmează cu Steaua duminică seara. Eu am prezis că-l dă afară pe Edi Iordănescu, dar nu că o să-l aducă așa repede pe Lăcătuș, care să mai prindă și un meci neconcediat. Oh well. Va fi greu.
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Victoria Brănești 2-2
Am o scuză. Pentru întârzierea la meci, pentru întârzierea articolului și pentru faptul că nu sunt ras nici până acum. Scuza este în poza de mai jos:
Între timp, placa mea video a ajuns la temperaturi sub punctul de fierbere al apei, pentru că a fost scoasă din calculator, aruncată în gunoi și înlocuită cu alta care deocamdată menține temperaturi sub cea la care fierbe apa.
Am ajuns prea târziu ca să prind primele două goluri.
Sper că jocul în acele 10 minute a fost drăguț, pentru că continuarea a fost nițel agonizantă. Nu în sensul că n-ar fi existat faze frumoase, combinative, a la Gașca Nebună: au fost, și au mai fost și contraatacuri fulger, și destule ocazii cât să ne enervăm. Culminând cu o bară din doi metri.
Dar. Le-am lăsat posesia, le-am lăsat inițiativa pentru minute bune. Aș zice că băjeții s-au retras un pic cam mult, siguri că meciul nu le mai scapă. Și atunci oaspeții au făcut un joc de posesie, au insistat cum știu ei, au dat cu cotul în stânga și-n dreapta, i-au dat un cico și arbitrului și … ceva a ieșit. E puțin ca un blestem, dar nu e întru totul neprevăzut.
Dacă golul doi, treacă, meargă, zicem că a fost OK din pedeve al regulamentului, penaltyul le-a cam fost acordat după un fault făcut de o fantomă. Și n-am văzut prea multe dezbateri, reluări, analize, vălvă pe chestia asta. Dacă GSP n-or fi chiar neutri, să fie măcar de la concurență (Prosport, Digi?). Poate nu m-am uitat eu unde trebuie.
Este senzațional de frustrant. Într-un fel, Sportul joacă mai bine atunci când trebuie să alerge după o victorie la limită decât când are de gestionat un avantaj cât de mic. Sau mai e varianta cu blestemul. Dar, în cele din urmă, n-ar fi cazul să ne ambalăm atât: Victoria Brănești e o altă echipă artificială care își va cumpăra destule faze fixe cât să reziste un sezon, două, apoi izvorul bogăției va seca și se va desființa. Că așa-s proiectele în România. Chiar dacă mă tem că la desființare vor fi în continuare neînvinși în fața noastră…
Noul antrenor e Vio Moldovan. El l-a accidentat urât de tot pe Tibi Bălan, în 2006, la un meci ce a reprezentat apogeul nesimțirii giuleștene (a mai fost ăla din ultima etapă, care nici nu s-a terminat de atâtea karate, dar tocmai de-asta e ăsta mai apogeu, că a ținut 90 de minute). Aș vrea să-i aud părerile publice despre acel moment (și să bată pe Real Madrid) înainte să investesc puțină încredere în el.
În cupă am picat cu CS Otopeni, la mijlocul săptămânii viitoare. Nu vreau să cobesc, dar parcă nici cu ăștia n-avem un palmares prea bun. Lăsând deoparte blestemele, un adversar abordabil.
Cronici: Prosport. Onlinesport.Rezumat:
Urmează meciul de Cupă cu Otopenii în Regie. Haide Sportul!
Sportul Studențesc – CFR Cluj 3-0
O nouă cronică foarte, foarte întârziată, cu mai bine de o săptămână.
Bun, mai puțin cronică, mai mult o listă de idei, așa.
Echipa a jucat frumos. Corect și demn. Pătrașcu a făcut un excelent meci și nici cu Tibi Bălan nu mi-e rușine. Îmi pare bine că a fost recuperat și făcut util echipei, având în vedere că nu de mult declara că el nu mai joacă niciodată la Sportul.
M-a surprins că ei aveau galerie. Ce-i drept, ultimul meci direct, cel la care singurul ardelean de pe stadion era în galeria noastră, a fost seara în mijlocul săptămânii, poate sunt toți experți în branding și nu pot lipsi de la servici. N-a fost cel mai reușit meci pentru Nuno Claro, strigat spre sfârșit “Nullo”.
În mod normal mă iau urât de tot de echipele care stau cu fundul în poartă un meci întreg. Ce voi zice după ce ai mei obțin o victorie prin tehnici…nu foarte expansive? Voi zice că a fost o victorie splendidă și absolut expansivă … în momentele în care aveam mingea. Pasele mergeau, erau precise și rapide, vezi și golul 3, mostră de contraatac. Și voi mai inventa scuze și lamentări, filozofice: există joc cu fundul în poartă și există fotbal de contraatac. Cel dintâi e creat de echipe disperate care se pun pe două linii și încearcă să împingă meciul cât mai departe, în ideea că la penalty-uri mai au o șansă. Sau că adversarul va obosi și le va face cadou o minge bună. Stilul nu e total dezagreabil, când o echipă folosește 11 oameni în ultimii săi 20 de metri pentru a scăpa de un adversar situat mai sus cu cinci ligi e cam tot ce poate face. Când o face tocmai campioana Europei hint hint wink wink e puțin scârbos. Mai apoi, e modul mai demn de a face contraatacul: îl lași pe adversar să se desfășoare, ținând mijlocul undeva nu foarte jos și fiind permanent pregătit pentru țâșniri. Îi lași mingea; va obosi mai mult și nu va face lucruri așa bune cu ea. Nu aperi poarta cu 10 oameni, mai trebuie ca cineva să dea și golurile. Linia e subțire.
Dar e acolo. Fix asta s-a întâmplat: campioana României etc. etc. n-a reușit să creeze o fază de atac convingătoare. Ca atare, își merită înfrângerea cu vârf și îndesat și faptul că ea a venit în stilul ăsta, gen joaca motanului cu șoricelul, o face nițel mai dulce.
Arbitrul a fost un idiot, dar probabil știți asta deja. Galeria noastră a fost grozavă, ne-am simțit bine împreună, juma de peluză, cântând, râzând și agitându-ne pe acolo. Cam asta ar trebui să însemne fotbalul, nu vorbe infinite despre mentalitate, legiuni, fumigene. Și mi-am inversat poziția oficială despre steaguri: acum mi se par mișto. Asta-i pentru că am reușit să flutur semi-decent unul pentru prima oară și mi s-a adresat cu ocazia asta și celebrul și mult iubitul salut “Băiatu, lasă steagul ăla mai jos, că nu văd”. M-am mutat mai jos, nu i-am snopit în bătaie (ce mai, n-am deloc mentalitate). Bine că era loc.
Frumoasă victorie. Frumos și că apărarea a rezistat. După care am brânzit-o la Craiova. Alb-negru, nu?
Haide Sportul!
Sportul Studențesc – Gloria Bistrița 4-2
La Urziceni cu Zenit am plătit 5 lei la peluză
(o fată la coadă la bilete. Dacă aud câte o persoană spunând asta la fiecare meci o voi cita la fiecare meci până când Șiman însuși vine și ne împarte bilete ieftine)
Este foarte bine că am câștigat. Este foarte rău că scriu cronica cu întârziere, dar iată, acum am ajuns la zi și poate chiar mă voi autodepăși. Cumva.
Este foarte nasol ce se întâmplă în apărarea noastră, unde băieții nu ies bine la ofsaid, nici nu prea fac marcaj, nici nu aleargă după minge suficient. Mai e și micul detaliu că ăla negru e bun. Aici se încheie micul nostru paragraf rasist, redus la o frază (credeați că nu-l mai fac pentru că am scăpat de B?). Pe vremuri paragrafele rasiste erau mai largi pentru că echipele din Moldova sunt îndrăgostite de senegalezi ieftini și fără talent. Nu e cazul pentru Bruno Moraes, atacant rapid, decent tehnic, care iese puțin în evidență în formația Bistriței (aici ar interveni o observație și mai rasistă și și mai duh despre motivul pentru care iese în evidență).
Drept s-o spun, nu credeam că mai sunt foarte mari șanse după ce oaspeții au dat un gol foarte rapid . Am trecut la un “cum fac asta mereu?” resemnat și la gândul că s-ar putea ca, într-adevăr, sezonul ăsta echipa să se zbată cum n-am mai văzut-o zbătându-se. Noroc că între timp se zbăteau Varga și Curelea în față și a venit egalarea. Totuși, repriza a doua a fost destul de moale ca joc, din partea ambelor echipe, iar naivitățile din apărare le-au oferit prea multe ocazii. Moraes a făcut 2-1 la o fază la care tot stadionul a văzut ofsaid, iar nici comentatorul de la TV n-a fost prea sigur ce să spună, dar analiza mea de-a dreptul criminalistică de pe forum sugerează că e inexistent spre minimal și e perfect de înțeles de ce n-ai ridica fanionul la faza asta. Miezul analizei e în această imagine stil CSI Miami pe care am realizat-o cu Microsoft Paint:
Nu e ofsaid
După gol au dat-o pe tras de timp și alte metode neortodoxe, dar nici prea surprinzătoare de apărare a deosebitului avantaj de pe tabelă. O altă fază remarcabilă a reprizei a fost pauza de hidratare.
Repriza a doua a fost un moment al renașterii și răcoarei, ajutat de un front de aer rece care a intrat pe teren în minutul 70. Mi-a plăcut jocul, modalitatea de a pune cu botul pe labe un adversar care s-a văzut poate un pic prea repde cu sacii în căruță și a făcut totul pentru a nu încasa goluri. Mai întâi Bălan după o lovitură liberă din 25 de metri, mai apoi Curelea și iată o revenire, întreruptă doar de o răbufnire minimală a oaspeților și de jocul de pase din ce în ce mai așezat al studenților. Plus de o fază la care arbitrii se fac de cacao, acordând cartonaș galben pentru tragere de timp lui Varga. La 2-2. Pentru că nu a bătut lovitura liberă imediat după fluier. Hmpf.
După 3-2 a fost doar un mini-recital studențesc, punctat pe alocuri de gafe mari, dar care l-au prins și pe adversar obosit (exemplu: pasă înapoi de la mijlocul terenului care iese în corner). Rețin un șut frumos al lui Varga, din întoarcere, care avea să se dovedească o variantă în miniatură a ultimului gol, și o fază în care ai noștri au fost fundași mai eficienți ca ai lor foarte pe final. Și, desigur, golul lui Varga, venit după un contraatac frumos, în vreo 4 pase.
Lecții: apărarea este naivă. Forță ofensivă există destulă pentru o revenire, dar asta temporar și nu neapărat cu cei mai buni dintre adversari. Nu e de neconceput o clasare în prima jumătate, acum suntem pe 10 (și în fața Brăneștiului, sâc!) dar va fi o chestiune de anduranță, ritmul ăsta (17 goluri în 3 meciuri) e criminal.
Până m-am apucat să scriu clipurile linkate au încetat să mai fie vizibile pe gratis (și a început Turcia-România). Cum nimeni nu e nebun să dea doar 2.24 euro pentru a vedea cele 5 minute de clipuri de “calitate” (ca-n captura aia, calitate de nici nu se vede mingea) iată un rezumat (execrabil) găsit pe youtube:
Apropo, comentariul de la clipul ăla e de la un om nervos pe bună dreptate că a plătit 2 bilete integrale pentru el și copilul de 10 ani. Deci, să ne mai uităm o dată la numele clubului și să întrebăm: pe când o schemă decentă de reduceri, gen 50% pentru studenți și copii peste 14 ani, 75% pentru copii între 7 și 14 ani, 100% pentru copii sub 7 ani? (și obligativitatea ca minorii să fie însoțiți de majori, ca să nu fim invadați de puradei…deși deja suntem)
De asemeni, am făcut o pagină pe care să pun rezumate de la toate meciurile. Mă gândesc dacă să rămână ca un link acolo sus sau s-o pitesc într-un hățiș mai complicat de pagini despre Sportul.
Ca o ultimă întrebare: să zicem că ăla care ți-a furat mobilul vine la tine și zice “am auzit că ți-a furat mobilul”. Ești pe un stadion. Ce faci?
Cronici. Gazeta. Prosport. Nește declarații. Onlinesport. Următoarea deplasare va fi un meci interesant între echipe frumoase. Duminică la 18:00, cu Gaz Metan, pe GSPTV, la Sibiu (mi-am pus plecarea acolo într-un moment foarte nepotrivit, mda).
Haide Sportul! De asemeni, că s-a nimerit acum, hai România!
Sportul Studențesc – Oțelul Galați 0-1
Biletele sosesc în Regie
Uite ce e. Eu îmi desfășor existența cu precădere în sectorul 3, ăla al lu’ Liviu Negoiță. Iar oamenii îl iubesc pe Liviu Negoiță. Oamenii s-ar căsători cu Liviu Negoiță. Și cei din sector, și din afară. Oamenii sunt mândri că trăiesc în frumusețe, puritate și ordine, în această Lume Imaculată și îl votează pe Liviu Negoiță cu atâta îndârjire încât crezi că pâinea pe care o iau de la alimentară ar depinde de asta. Desigur, pe mine nu mă deranjează curățenia (mă seacă la culme apariția unei alei în mijlocul unei pajiști în care jucam fotbal și transformarea treptată a terenurilor gratuite cu iarbă gratuită și naturală în sintetice pe bani buni), mă deranjează că în imperiul lui Liviu Negoiță mai sunt zile, locuri, situații când împăratul e gol.
Mă deranjează, de pildă, faptul că orice măruntă bucată de iarbă (sau noroi, nu contează, domeniu public să fie și neasfaltat să fie) a fost împrejmuită cu un gard. Lumea era un loc infinit în care poți călca și iarba și noroaiele, dar știi și tu că ar fi mai bine să te limitezi la trotuarul de lângă. Lumea era a ta. Și a câinilor și a pietrelor și a gâzelor și a mușețelului. Post-garduri, lumea era un spațiu infinit și al tuturor cu excepția unui număr mare și finit de porțiuni în care nimeni nu are voie fără nici un motiv particular. Așa, că i-a gâdilat simțul estetic cuiva (care, probabil, avea și o firmă care face garduri). E nașpa să te vezi între garduri, chiar dacă ești în afara zonelor împrejmuite: e claustrant și dă glas celevrei strigături “ia uite, bă, și-a luat lumea stradă”: spațiul public e ciopârțit în bucățele private la care tu n-ai dreptul. De ce? D-aia. Cam asta reprezintă, într-o bâlbâială, arhitectura negoițiană bazată pe gard în viziunea mea.
Azi am avut ocazia să studiez cum au preluat acest stil arhitectural și l-au adaptat la stadionul Regie domnul Vasile Șiman și Jandarmeria Română. Garduri. Peste garduri. Bilete. Turnicheți. Securitate. Garduri. Umbrelele sunt ilegale. Steagurile sunt ilegale. Bannerele se controlează bucată cu bucată. Garduri. Între peluză și tribună, între tribună și cealaltă peluză, între cealaltă peluză și neant, între tribuna I și neanturile din stânga și dreapta. Între peluză și brazii din spatele peluzei. Serios. Ce naiba, vor să facă zoo în zona aia? Între peluză și parcare, pentru că doar n-ai vrea să umbli în mașină la pauză, nu?
Pentru asta am plătit 10 lei?
Astfel, stadionul pe care pauza însemna că poți să dai un mic ocol tribunelor, să te uiți ce mai fac terenurile de antrenament, eventual să rămâi în peluza cealaltă pentru repriza a doua, să intri cu umbrela și sucul, să mergi la WC într-un WC adevărat, racordat la canalizare, locul unde domneau normalitatea și liniștea, a devenit locul unde domnește jandarmeria. Desigur, umbrela este o armă mortală. Desigur, băuturile sunt interzise dintr-un motiv pe care sincer nu-l voi elucida niciodată. Mai puțin desigur, toaleta veche a fost făcută una cu pământul, parcarea extinsă puțin (direct peste iarbă, o bucată de iarbă care simt că avea într-adevăr nevoie de garduri) și au apărut unel mai eco, care probabil vor face orice utilizator să vomite peste câteva săptămâni. Cișmeaua e o construcție jalnică lipită de un gard și trebuie să te îneci în noroaie ca să ajungi la ea. O minune d-aia high-tech de la intrare s-a stricat și, bonus, bonus, unii nu au putut intra pentru că nu s-au tipărit destule bilete.
Pentru asta am plătit 10 lei?
Unele dintre lucrurile astea sunt inevitabile, unele sunt tâmpenii de 2 lei (dar nu vor dispărea prea curând, deși, pe bune, nimeni nu a agresat cu umbrela pe nimeni NICĂIERI dar e interzisă PESTE TOT), altele sunt reparabile fără a fi tâmpenii de 2 lei, dar senzația de ansamblu e că joaca s-a terminat, acum e o afacere. Bun, s-o privim ca pe o afacere. Ce primesc eu, plătitorul de bilete, de 10 lei? Condițiile infecte de mai sus nu prea se pun. Să ne uităm la calitatea spectacolului fotbalistic.
Care calitate? Pronosticurile mele s-au dezintegrat, dar mă voi preface că am nimerit-o măcar cu o parte: partea cu meciul anost care se termină 1-0. Ei au dat un gol repede, repede, în minutul 4, la o fază somnolentă în apărare, minge aruncată în față, șut sub bară, gol.
Apoi Oțelul a fost echipa deșteaptă și, dacă-mi permiteți, noi am fost când echipa somnolentă, când echipa precipitată (sunt cam pretențios, nu vreau nici așa, nici așa, sunt imposibil). Am avut niște ocazii, niște capete pe lângă în repriza întâi, niște șanse din acțiune în a doua, din care sunt de observat mingea scoasă la limită de portarul gălățean în minutul 79 și șutul slab din final al lui Nae, care era într-o poziție excelentă. Ei n-au avut senzațional de multe faze, dar cu niște deșteptăciune și o țâră de țărănie (simulări, trageri de timp, arsenalul obișnuit) s-au descurcat și adesea ne-au ținut departe de poartă. Bălan n-a fost nici pe bancă, pe el îl știam mai supărat. Varga a jucat, a și pus suflet, îndeosebi în prima repriză, dar a redescoperit (pentru a câta oară?) că dacă driblezi doi oameni s-ar putea ca al treilea să se ducă direct la picior. Nu că arbitrul s-ar simți obligat să dea fault. Sau să ne dea cornere și auturi când mingea iese din adversar (da, au fost inclusiv probleme de-astea). Per ansamblu, am văzut un stil de joc foarte similar celui pe care l-am practicat în B (unele faze trase la indigo), dar dacă și acolo erau meciuri în care nu mergea…
Pentru asta am plătit 10 lei?
Pentru final, o fază care va intra în istorie for all the wrong reasons, un interviu cu Curelea luat înaintea începerii sezonului dar publicat azi, niște declarații după meci și două cronici. A doua are și câteva poze plus casetă tehnică. Și două invitații. În primul rând, Șiman vine la Recurs, duminică la 22:45. Se pot pune întrebări în comentarii și dacă sunt bune ajung la el. Și e rost și de-un tricou cu Sportul pentru cea mai cea. Hai să-l întrebăm toți pentru ce am plătit 10 lei. Mai apoi, pe 1 august, la nouă seara, în Ștefan cel Mare, etapa 2.
Haide Sportul!
S-a tras Liga 1
Apropo, am promovat. More on that later. Azi am aflat și programul. Debut acasă cu Oțelul, deplasare în etapa 2 la Dinamo. Deplasările din București sunt în tur (minus Rapid). Un prim meci bun, la îndemână, perfect pentru un start de campionat vinerea la ora 16, terminat cu un 1-0 anost și comentat de un Emil Grădinescu cu un plictis palpabil în voce. Și un început suficient de OK, cu echipe mai accesibile, cât să acumulăm încredere. OK, e și Dinamo acolo, dar ei vor juca 2 meciuri pe săptămână de la bun început, mizez pe un epsilon de oboseală în pus și pe (eterna) sămânță de scandal posibilă la ei. De exemplu, dacă fac un egal într-una din manșele preliminariilor, scor altfel irelevant în întreaga economie a calificării (prin fazele astea sunt adversari ușor de depășit, dar care mai țin de scor cu încăpățânare acasă). Și meciurile cu echipele “importante” tind să aibă ceva spațiu în ele, minus ultimele 3 etape, dificile: Brașov – Vaslui – Urziceni. Deci în etapele alea o să picăm de pe 1 pe 4. Altfel, program bun, eu sunt mulțumit. Mă sperie puțin previziunile ăstora (Marius Stan de exemplu) cum că echipe din prima ligă vor da faliment, păi chiar așa? Adică sigur, pe Brănești îi văd făcând asta, dar mafiotul local cică e mare PDL-ist, deci are ceva spate.
Programul complet:
Etapa I – 24 iulie;
Rapid – FC Vaslui
FCM Târgu Mures – FC Brasov
Universitatea Cluj – Steaua
Universitatea Craiova – CFR Cluj
FC Timisoara – Gloria Bistrita
Victoria Branesti – Gaz Metan Medias
Astra Ploiesti – Dinamo
Sportul Studentesc – Otelul Galati
International Curtea de Arges – Unirea Urziceni
Etapa a II-a – 31 iulie
FC Vaslui – FCM Târgu Mures
FC Brasov – Universitatea Cluj
Steaua – Universitatea Craiova
CFR Cluj – Victoria Branesti
Gloria Bistrita – Astra Ploiesti
Gaz Metan Medias – FC Timisoara
Dinamo – Sportul Studentesc
Otelul Galati – International Curtea de Arges
Unirea Urziceni – Rapid
Etapa a III-a – 7 august;
Rapid – Otelul Galati
FCM Târgu Mures – Unirea Urziceni
Universitatea Cluj – FC Vaslui
FC Timisoara – CFR Cluj
Victoria Branesti – Universitatea Craiova
Astra Ploiesti – Gaz Metan Medias
Sportul Studentesc – Gloria Bistrita
International Curtea de Arges – Dinamo
FC Brasov – Steaua
Etapa a IV-a – 14 august
Universitatea Craiova – FC Timisoara
FC Vaslui – FC Brasov
Steaua – Victoria Branesti
CFR Cluj – Astra Ploiesti
Gloria Bistrita – International Curtea de Arges
Gaz Metan Medias – Sportul Studentesc
Dinamo – Rapid
Otelul Galati – FCM Târgu Mures
Unirea Urziceni – Universitatea Cluj
Etapa a V-a – 21 august
Rapid – Gloria Bistrita
FCM Târgu Mures – Dinamo
Universitatea Cluj – Otelul Galati
FC Timisoara – Victoria Branesti
Astra Ploiesti – Universitatea Craiova
Sportul Studentesc – CFR Cluj
International Curtea de Arges – Gaz Metan Medias
FC Vaslui – Steaua
FC Brasov – Unirea Urziceni
Etapa a VI-a – 28 august
Universitatea Craiova – Sportul Studentesc
Victoria Branesti – Astra Ploiesti
Steaua – FC Timisoara
CFR Cluj – International Curtea de Arges
Gloria Bistrita – FCM Târgu Mures
Gaz Metan Medias – Rapid
Dinamo – Universitatea Cluj
Otelul Galati – FC Brasov
Unirea Urziceni – FC Vaslui
Etapa a VII-a – 11 septembrie
Rapid – CFR Cluj
FCM Târgu Mures – Gaz Metan Medias
Universitatea Cluj – Gloria Bistrita
Astra Ploiesti – FC Timisoara
Sportul Studentesc – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Universitatea Craiova
FC Vaslui – Otelul Galati
FC Brasov – Dinamo
Unirea Urziceni – Steaua
Etapa a VIII-a – 18 septembrie
Universitatea Craiova – Rapid
FC Timisoara – Sportul Studentesc
Victoria Branesti – International Curtea de Arges
Steaua – Astra Ploiesti
CFR Cluj – FCM Târgu Mures
Gloria Bistrita – FC Brasov
Gaz Metan Medias – Universitatea Cluj
Dinamo – FC Vaslui
Otelul Galati – Unirea Urziceni
Etapa a IX-a – 25 septembrie
Rapid – Victoria Branesti
FCM Târgu Mures – Universitatea Craiova
Universitatea Cluj – CFR Cluj
Sportul Studentesc – Astra Ploiesti
International Curtea de Arges – FC Timisoara
FC Vaslui – Gloria Bistrita
FC Brasov – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – Steaua
Unirea Urziceni – Dinamo
Etapa a X-a – 2 octombrie
Universitatea Craiova – Universitatea Cluj
FC Timisoara – Rapid
Victoria Branesti – FCM Târgu Mures
Astra Ploiesti – International Curtea de Arges
Steaua – Sportul Studentesc
CFR Cluj – FC Brasov
Gloria Bistrita – Unirea Urziceni
Gaz Metan Medias – FC Vaslui
Dinamo – Otelul Galati
Etapa a XI-a – 16 octombrie
Rapid – Astra Ploiesti
FCM Târgu Mures – FC Timisoara
Universitatea Cluj – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Sportul Studentesc
FC Vaslui – CFR Cluj
FC Brasov – Universitatea Craiova
Dinamo – Steaua
Otelul Galati – Gloria Bistrita
Unirea Urziceni – Gaz Metan Medias
Etapa a XII-a – 23 octombrie
Universitatea Craiova – FC Vaslui
FC Timisoara – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Brasov
Astra Ploiesti – FCM Târgu Mures
Sportul Studentesc – Rapid
Steaua – International Curtea de Arges
CFR Cluj – Unirea Urziceni
Gloria Bistrita – Dinamo
Gaz Metan Medias – Otelul Galati
Etapa a XIII-a – 30 octombrie
Rapid – International Curtea de Arges
FCM Târgu Mures – Sportul Studentesc
Universitatea Cluj – Astra Ploiesti
FC Vaslui – Victoria Branesti
FC Brasov – FC Timisoara
Gloria Bistrita – Steaua
Dinamo – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – CFR Cluj
Unirea Urziceni – Universitatea Craiova
Etapa a XIV-a – 6 noiembrie
Rapid – Steaua
Universitatea Craiova – Otelul Galati
FC Timisoara – FC Vaslui
Victoria Branesti – Unirea Urziceni
Astra Ploiesti – FC Brasov
Sportul Studentesc – Universitatea Cluj
International Curtea de Arges – FCM Târgu Mures
CFR Cluj – Dinamo
Gaz Metan Medias – Gloria Bistrita
Etapa a XV-a – 13 noiembrie
FCM Târgu Mures – Rapid
Universitatea Cluj – International Curtea de Arges
FC Vaslui – Astra Ploiesti
FC Brasov – Sportul Studentesc
Steaua – Gaz Metan Medias
Gloria Bistrita – CFR Cluj
Dinamo – Universitatea Craiova
Otelul Galati – Victoria Branesti
Unirea Urziceni – FC Timisoara
Etapa a XVI-a – 20 noiembrie
Rapid – Universitatea Cluj
FCM Târgu Mures – Steaua
Universitatea Craiova – Gloria Bistrita
FC Timisoara – Otelul Galati
Victoria Branesti – Dinamo
Astra Ploiesti – Unirea Urziceni
Sportul Studentesc – FC Vaslui
International Curtea de Arges – FC Brasov
CFR Cluj – Gaz Metan Medias
Etapa a XVII-a – 27 noiembrie
Universitatea Cluj – FCM Târgu Mures
FC Vaslui – International Curtea de Arges
FC Brasov – Rapid
Steaua – CFR Cluj
Gloria Bistrita – Victoria Branesti
Gaz Metan Medias – Universitatea Craiova
Dinamo – FC Timisoara
Otelul Galati – Astra Ploiesti
Unirea Urziceni – Sportul Studentesc
Etapa a XVIII-a – 4 decembrie
FC Vaslui – Rapid
FC Brasov – FCM Targu Mures
Steaua – Universitatea Cluj
CFR Cluj – Universitatea Craiova
Gloria Bistrita – FC Timisoara
Gaz Metan Medias – Victoria Branesti
Dinamo – Astra Ploiesti
Otelul Galati – Sportul Studentesc
Unirea Urziceni – International Curtea de Arges
Etapa a XIX-a – 11 decembrie
FCM Targu Mures – FC Vaslui
Universitatea Cluj – FC Brasov
Universitatea Craiova – Steaua
Victoria Branesti – CFR Cluj
Astra Ploiesti – Gloria Bistrita
FC Timisoara – Gaz Metan Medias
Sportul Studentesc – Dinamo
International Curtea de Arges – Otelul Galati
Rapid – Unirea Urziceni
Etapa a XX-a – 18 februarie 2011
Otelul Galati – Rapid
Unirea Urziceni – FCM Targu Mures
FC Vaslui – Universitatea Cluj
CFR Cluj – FC Timisoara
Universitatea Craiova – Victoria Branesti
Gaz Metan Medias – Astra Ploiesti
Gloria Bistrita – Spotrul Studentesc
Dinamo – International Curtea de Arges
Steaua – FC Brasov
Etapa a XXI-a – 26 februarie 2011
FC Timisoara – Universitatea Craiova
FC Brasov – FC Vaslui
Victoria Branesti – Steaua
Astra Ploiesti – CFR Cluj
International Curtea de Arges – Gloria Bistrita
Sportul Studentesc – Gaz Metan Medias
Rapid – Dinamo
FCM Targu Mures – Otelul Galati
Universitatea Cluj – Unirea Urziceni
Etapa a XXII-a – 5 martie 2011
Gloria Bistrita – Rapid
Dinamo – FCM Targu Mures
Otelul Galati – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Timisoara
Universitatea Craiova – Astra Ploiesti
CFR Cluj – Sportul Studentesc
Gaz Metan Medias – International Curtea de Arges
Steaua – FC Vaslui
Unirea Urziceni – FC Brasov
Etapa a XXIII-a – 12 martie 2011
Sportul Studentesc – Universitatea Craiova
Astra Ploiesti – Victoria Branesti
FC Timisoara – Steaua
International Curtea de Arges – CFR Cluj
FCM Targu Mures – Gloria Bistrita
Rapid – Gaz Metan Medias
Universitatea Cluj – Dinamo
FC Brasov – Otelul Galati
FC Vaslui – Unirea Urziceni
Etapa a XXIV-a – 19 martie 2011
CFR Cluj – Rapid
Gaz Metan Medias – FCM Targu Mures
Gloria Bistrita – Universitatea Cluj
FC Timisoara – Astra Ploiesti
Victoria Branesti – Sportul Studentesc
Universitatea Craiova – International Curtea de Arges
Otelul Galati – FC Vaslui
Dinamo – FC Brasov
Steaua – Unirea Urziceni
Etapa a XXV-a – 2 aprilie 2011
Rapid – Universitatea Craiova
Sportul Studentesc – FC Timisoara
International Curtea de Arges – Victoria Branesti
Astra Ploiesti – Steaua
FCM Targu Mures – CFR Cluj
FC Brasov – Gloria Bistrita
Universitatea Cluj – Gaz Metan Medias
FC Vaslui – Dinamo
Unirea Urziceni – Otelul Galati
Etapa a XXVI-a – 6 aprilie 2011
Victoria Branesti – Rapid
Universitatea Craiova – FCM Targu Mures
CFR Cluj – Universitatea Cluj
Astra Ploiesti – Sportul Studentesc
FC Timisoara – International Curtea de Arges
Gloria Bistrita – FC Vaslui
Gaz Metan Medias – FC Brasov
Steaua – Otelul Galati
Dinamo – Unirea Urziceni
Etapa a XXVII-a – 9 aprilie 2011
Universitatea Cluj – Universitatea Craiova
Rapid – FC Timisoara
FCM Targu Mures – Victoria Branesti
International Curtea de Arges – Astra Ploiesti
Sportul Studentesc – Steaua
FC Brasov – CFR Cluj
Unirea Urziceni – Gloria Bistrita
FC Vaslui – Gaz Metan Medias
Otelul Galati – Dinamo
Etapa a XXVIII-a – 16 aprilie 2011
Astra Ploiesti – Rapid
FC Timisoara – FCM Targu Mures – FC Timisoara
Victoria Branesti – Universitatea Cluj
Sportul Studentesc – International Curtea de Arges
CFR Cluj – FC Vaslui
Universitatea Craiova – FC Brasov
Steaua – Dinamo
Gloria Bistrita – Otelul Galati
Gaz Metan Medias – Unirea Urziceni
Etapa a XXIX-a – 23 aprilie 2011
FC Vaslui – Universitatea Craiova
Universitatea Cluj – FC Timisoara
FC Brasov – Victoria Branesti
FCM Targu Mures – Astra Ploiesti
Rapid – Sportul Studentesc
International Curtea de Arges – Steaua
Unirea Urziceni – CFR Cluj
Dinamo – Gloria Bistrita
Otelul Galati – Gaz Metan Medias
Etapa a XXX-a – 30 aprilie 2011
International Curtea de Arges – Rapid
Sportul Studentesc – FCM Targu Mures
Astra Ploiesti – Universitatea Cluj
Victoria Branesti – FC Vaslui
FC Timisoara – FC Brasov
Steaua – Gloria Bistrita
Gaz Metan Medias – Dinamo
CFR Cluj – Otelul Galati
Universitatea Craiova – Unirea Urziceni
Etapa a XXXI-a – 4 mai 2011
Steaua – Rapid
Otelul Galati – Universitatea Craiova
FC Vaslui – FC Timisoara
Unirea Urziceni – Victoria Branesti
FC Brasov – Astra Ploiesti
Universitatea Cluj – Sportul Studentesc
FCM Targu Mures – International Curtea de Arges
Dinamo – CFR Cluj
Gloria Bistrita – Gaz Metan Medias
Etapa a XXXII-a – 7 mai 2011
Rapid – FCM Targu Mures
International Curtea de Arges – Universitatea Cluj
Astra Ploiesti – FC Vaslui
Sportul Studentesc – FC Brasov
Gaz Metan Medias – Steaua
CFR Cluj – Gloria Bistrita
Universitatea Craiova – Dinamo
Victoria Branesti – Otelul Galati
FC Timisoara – Unirea Urziceni
Etapa a XXXIII-a – 14 mai 2011
Universitatea Cluj – Rapid
Steaua – FCM Targu Mures
Gloria Bistrita – Universitatea Craiova
Otelul Galati – FC Timisoara
Dinamo – Victoria Branesti
Unirea Urziceni – Astra Ploiesti
FC Vaslui – Sportul Studentesc
FC Brasov – International Curtea de Arges
Gaz Metan Medias – CFR Cluj
Etapa a XXXIV-a – 21 mai 2011
FCM Targu Mures – Universitatea Cluj
International Curtea de Arges – FC Vaslui
Rapid – FC Brasov
CFR Cluj – Steaua
Victoria Branesti – Gloria Bistrita
Universitatea Craiova – Gaz Metan Medias
FC Timisoara – Dinamo
Astra Ploiesti – Otelul Galati
Sportul Studentesc – Unirea Urziceni
Fun isn’t enough. Try fân.
Exegeza metempsihozei semioticii lui de început (incipit pentru aceia mai latini dintre noi), că-i greu. Mai ales când începi de 4096 ori. 4096-bit RSA, înțeleg că e un buzzword popular pentru a cripta tot. Deși, acu, vorba xkcd-ului.
Deci da. Revin după o debucureștenizare de o săptămână și încă niște prea multe zile de lene. La revenire am constatat că și cerul de București e mișto, doar nu l-am privit prea des și prea bine. Și că s-au întors soldații din Irak. Cinste lor. Și că a fost ziua imnului, iar domnii de la Adevărul de Seară au titrat “ziua drapelului”. Oops. Și că nu știu care-i faza cu “București – cartier de vară”. Și că … mai continuu? Mai continuu.
Digi sport, GSP, sport.ro, eurosport 1&2, sportklub & sportklub plus, telesport, sport 1, boom sport. Serios, ca națiune și cultură, ne putem opri. Sunt niște oameni în chiloți alergând după o minge, după cum frumos spunea Florin Călinescu. Într-o noapte l-am visat pe Florin Călinescu cu cancer îmbătându-se criță și furându-ne mașina. Într-o alta am visat un război, doar că nu știam cu cine suntem în război. Doar simțeam nevoia să împart asta.
Cei de la Digi sport sunt decenți și discreți, dar cam așa începe toată lumea, nu? Poate minus GSP. Ce mă fascinează momentan e că ei chiar îndeplinesc visul de secole și dreptul natural al românilor: de a da pe meci și să vadă minutul și scorul într-un colț al ecranului. Toți ceilalți ascund una sau cealaltă din informațiile astea. Radu Naum povestea la un moment dat că a întrebat de ce nu se face asta la un EURO, iar un mai-mare din TVR i-a zis că “nu este o măsură adecvată personalității poporului român” or something. Suntem cu toții bolnavi, din lipsă de fonduri. Totuși sunt cam multe blablasport-uri, tre să mai pice din ele. Și să-mi bage sportklub la loc. Și să-mi confirme cine a luat B-ul. Care începe în două săptămâni, a lot more on that later.
Au început și băjeții în Europa, Steaua a trecut de o echipă de bucătari și e pe cale să treacă de o echipă de maeștri bucătari. În apărarea cui se simte apărat, Motherwell pare-mi-se că a mai făcut chestii prin sezoanele trecute și mai e 8-1 ăla de curând. Timișoara face treabă foarte, foarte bună. Cam pragmatici și închistați, dar e greu să joci cu toate cojonesurile cu Șahtar. Gigel e magnific. Trebuie să-mi caut autograful de la el și să sper că totuși se înțelege ceva. Vasluiul tace și își vede de treabă, ei mi se par cel mai relaxați întru calificare. Poate pentru că pe ei i-am văzut cel mai puțin.
Au început și băjeții acasă. Un Internațional Curtea de Argeș – Oțelul plicticos, urmat de Rapid începând tare. Ei cam au obiceiul ăsta, al începuturilor frumoase și exuberante, dar întrebarea e cât îi ține. Iar eu încă refuz să înțeleg faza de la Dinamo cu zvonuri despre concedierea antrenorului înainte de a juca vreun meci oficial. Adică, deci nu, e prea complicat, viața e scurtă, whatever. O salutare pentru domnii de la Antena 1, care la un moment dat părea că nu vor fi atât de răi ca PRO TV-ul pe vremuri, dar până la urmă tot dau pe Steaua și doar pe Steaua, chiar dacă în etapa asta mai sunt și meciuri interesante. Mă rog, consumatorul rațional, maximizarea utilității, profit, ROI, etc., e logic. Dar tot o să mă smiorcăi puțin.
Azi l-am văzut pe Roman de la Zdob și Zdub luptându-se să mulgă o oaie, în cadrul unui nou format PRO TV. Formatul nu-i rău, dar evident în momentul în care îl pui pe Roman și niște condiții mai rurale în aceeași emisiune n-o să-mi mai pese de format. Tipul a fost, inevitabil, foarte tare, frate.
Trec pe lângă fosta mea generală și tot văd chestii din ce în ce mai mișto. Chestiile mișto au început când am plecat eu de acolo. Universul mă urăște. De data asta e vorba de un acoperiș care arată mai a șindrilă așa, mai a tradițional. S-a estetizat fantastic maghernița, aș mai face școala o dată. Cei de la Google vor lansa un sistem de operare. Pentru netbook-uri sau pentru toată lumea sau se mai gândesc. Totul va fi online. Everybody saw that coming. Amu să vedem până unde va ajunge treaba. Momentan încă aștept un mic release de Chrome pentru Linux, o fi prea mult de cerut? Și umblă vorba prin târg că Microsoft Office va avea niște versiuni online moca, un fel de contracandidate la Google Docs. Azi am cerut 3.14 sarmale. Și am primit. Viața este frumoasă.
Cel mai tare nume de festival este Fănfest. Pe locul 2, Folk You, care e zilele astea. Privind prin prisma unui deconstructivism textualist, am cam terminat. Revin cu noi forțe, doar împreună îl putem învinge pe ManBearPig. Noapte bună!
