Varga Dacian, jucător brazilian
Câteva notițe vor mai fi pe-aici despre meciurile importante ale echipelor românești. De exemplu, Urziceni-Stuttgart de aseară, văzut printre picături și poate fără un interes deosebit. Plăcut și picat pe micile faze de insistență urziceneană dintre 0-1 și 1-1. Acum, mi se pare mie sau nu se mai lasă capul jos ca pe vremuri? Desigur, mi-a plăcut golul. Oricât aș fi spus de el că e bețiv și indolent pe alocuri (și nu mă îndoiesc că e), am o senzație de căldură când îl văd pe Varga dându-le gol nemțălăilor. Awww, ce drăguț, îl știu de când rata cu Inter Gaz!
Altfel, reclamația obișnuită, că nu-mi place pragmatismul ultrapragmatic văzut într-o parte bună din joc, dar că din păcate spre asta se îndreaptă fotbalul. Ar trebui să ne uităm la mai mult rugby, care o să mai aibă câțiva ani probabil înainte să se transforme fix în chestia asta. O ușoară senzație cum că fotbalul german e overrated am mai auzit de la observatori mai neutri și parcă distanța nu mai e atât de mare când mi ți-l vezi pe Dacian placat mișelește de Gebhart, cum nici cu Inter Gaz n-a mai pățit.
Și câteva observații legate de comerț și piața liberă. Sper să nu cobesc cu asta, că am spus-o și cu Digi și le-a trecut: se pare că, în timpul meciurilor de Liga Campionilor, cei de la Boom Sport pun pe ecran scorul și minutul. Iată, deci, prețul pe care trebuie să-l plătiți pentru a avea o transmisiune nu de calitate, ci de un minim bun simț: ăăă, după mult bâjbâit pe site-ul lor, înțeleg că prețul e de 8 euro/lună + TVA, incluzând niște canale multe de filme pe care nu le vrei, deși nu-s sigur, și oricum momentan au promoții și gratuități. Sau…nu știu. I’m not into that whole pay TV thing oricum. Pe de altă parte cei de la Urziceni dau dovadă de un fenomenal bun simț, lăsând prețurile la 20 de lei la peluză, cu Stuttgart, care nu-s chiar nimeni. În condițiile astea mă gândesc ca până și eu să trec pe la un meci de Champions League.
Varga e bun. Voie bună!
O seară liniștită în Europa
Aș fi vrut, poate, să spun niște cuvinte despre Timișoara, dar a fost un meci calm ticăind spre un rezultat previzibil. Mi-a sărit în ochi doar acel șut al lui Marica din finalul primei reprize.
Acum sunt puțin ocupat să mă zgârii pe ochi pentru că nici nu m-am gândit serios să merg la Brănești, pentru meciul de cupă al Sportului. Care cică a fost un fel de meciul cu Modelu din cupă de anul trecut: de la agonie la extaz și înapoi, terminat cu penaltyuri și câștigat, 7-6, de Sportul. Phew.
Să ne mai alungăm puțin plictiseala aruncând o privire pe scorurile din seara asta. Neah, nimic atractiv, în afară poate de foartestrâmtimea scorului de la Fiorentina-Sporting. Rămânem cu semi-surpriza de ieri, când Debrecen a ajuns în grupe. Românașii s-au chinuit câteva sezoane, după care a venit Platini și a schimbat calificările, iar Ungaria a dus o echipă în grupe cât mai duh. L-am prins pe Cosmin Băleanu la radio spunând că televiziunea din Ungaria își blestemă zilele pentru că nu se așteptau să fie cazul să producă un meci, vroiau și ei să dea pe Barca și Liverpool. Și un interviu cu Ciprian Marica, mulțumind comentatorilor. Și alte cuvinte standard, am întâlnit acum o echipă mult mai organizată.
Dublă care ne redă imaginea asupra distanței dintre noi și ei. Stuttgart vine și mucifică una din noile echipe cu pretenții din România. Nu, nu cu 4-0, tocmai, ca o pisică cu șoarecele. Apoi aflăm că Stuttgart va fi în urna a treia la tragere. Urziceni, desigur, a patra, singura echipă mai fără coeficient din toată tragerea fiind Debrecen. Conform asta, dar e scrisă înainte de meciurile de acum.
O seară nemțească și o competiție foarte nemțească, în sensul că totul a ieșit conform modelului. Mai puțin Debrecen. Voie bună!
Timișoara se califică în Europa League!
Serios, dintre echipele românești s-ar putea ca Timișoara să aibă drumul cel mai neted spre grupele Europa League, pierzând două meciuri cu Stuttgart fără să se întrebuințeze foarte mult. Nu-i acuz că cedează intenționat, îi acuz că își cunosc propria valoare. Din păcate, cred că își cunosc propria valoare un pic prea tare pentru a produce fotbal prea interesant (Da, sugerez voalat că un 0-4 mai deschis ar fi fost poate mai interesant și cu același rezultat. Bine, nici măcar nu mai e voalat. Dar nu insist pe asta, a fost OK și așa).
Puțin dezolantă exactitatea cu care diferența de valoare de pe hârtie e transpusă în teren. Într-un fel, formatul Ligii Campionilor s-a schimbat pentru că Platini vroia să-i vadă și pe Dudelange în grupe. Am obținut un play-off în care ăia mari joacă între ei și ăia mici la fel, dar favoriții câștigă mereu. Chiar dacă în teorie ar trebui să fie mai mult echilibru. Și n-o să ajungă Dudelange în grupe, o să ajungă tot … Olympiacos. Să am pardon că nu mă leg prea mult de meciul propriu-zis, dar am văzut doar repriza a doua, deci n-am văzut mare lucru.
Pare-se că scorurile au fost, în rest, nițel previzibile și ele. Mi-e frică să n-o dăm în Formula 1, unde se tot schimbă tot “pentru creșterea spectacolului” dar doar cei mai bătrâni știu ce e aia depășire și au văzut una într-o cursă în direct. Oh well. Voie bună!
Hărăzeala sorților și piticii din grădină
Cea de a doua expresie faimoasă, în caz de trageri la sorți și alte alea cu noroace, după aia cu zeița Fortuna, e aia cu “sorții au hărăzit nuștiuce”.
Așadar, să exasperăm cititorul și îndeosebi cititoarea care se mai aștepta la ceva nefotbalistic pe aici și să vedem ce le-au hărăzit sorții echipelor românești în tragerile la sorți desfășurate în această după-amiază în vederea playoff-urilor principalelor două competiții continentale, în neasemuitul edificiu ce adăpostește sediul Uniunii Europene de Fotbal – Asociație! De asemeni, pentru cine nu l-a auzit niciodată, în fraze de-astea vorbește Sorin Hobana, ar trebui să încercați o dată o chestie comentată de el, e o experiență unică.
FC Timișoara – VFB Stuttgart
Să începem cu începutul, cu Cempiăns Drink. Așa îi zice bunica. She might have a point. Se știa că Timișoara o să pice cu o echipă nașpetă și probabil că a picat cu penultima în topul nașpității din cele cinci posibile. Cu toate astea, e greu, e și prima manșă acasă, probabil va fi un meci abordat în același stil de echipă mică încercând să ciupească ceva și fără prea multă încredere că va ciupi. Și pe bună dreptate, pentru că la alte stiluri s-ar putea alege cu un 5-0 sau alte cele. Stuttgart a ieșit campioană acum două sezoane, când nu se aștepta nimeni, iar sezonul trecut a terminat pe 3. Wolfsburg a luat campionatul, în tradiția neașteptatului. Diseară la 21:30, Wolfsburg – Stuttgart e pe Eurosport 2, pentru cine vrea să arunce o privire. Și probabil va fi un meci foarte bun și pentru spectatorul neutru.
FK Sarajevo – CFR Cluj
Ne întoarcem la chestia cealaltă, numită de-a lungul timpului Liga Europa, European League, Liga Europeană și altele, în funcție de deruta celor care o numeau, și UEFA Europa League, oficial. Ziceți-i Cupa UEFA, dacă sunteți prea derutați. E și un nume jalnic. Clujul e singura echipă din tragerea de azi care joacă manșa a doua acasă, iar adversarul e destul de accesibil: FK Srajevo, locul 4 în Bosnia sezonul trecut. I-au scos pe Helsingborgs în turul trecut, deci nu-s chiar de colo. Mă rog, cam de mijlocul clasamentului, la noi. Acum 3 ani au jucat cu Rapid în preliminarii și au fost două meciuri destul de strânse și crâncene (inclusiv un 1-0 în Bosnia), dar Rapidul s-a calificat. Ceea ce pronostichez și pentru Cluj, o calificare nițel mai muncită, definitivată doar în retur, dar totuși destul de relaxată.
Dinamo – Slovan Liberec
Slovan Liberec e o echipă din Cehia de care n-am mai auzit mai nimic de acum multe sezoane, când erau pe culmile ultimelor faze din UEFA. Era vremea când echipele noastre n-aveau gânduri de-astea. Poate am rămas cu o impresie exagerat de pozitivă de atunci sau poate e faptul că Dinamo s-a împiedicat de buturugi mai mici, dar cred că o să fie un meci destul de greu. Ultimele două sezoane europene ale lui Liberec consemnează niște eliminări destul de jenibile cu unii din Kazahstan, respectiv cu Zilina. Un loc 3 în campionat sezonul trecut și un tur jucat deja anul ăsta, când au bătut pe campioana din Lichtensteincu 1-0 și 2-0. Cam slab pentru un meci cu campioana și singura echipă profesionistă din Lichtenstein. Deci da, probabil era doar o impresie pozitivă rezultată din amintirile mele de om bătrân.
FC Vaslui – AEK Atena
Vasluiul e singura echipă românească din Europa League care n-a fost cap de serie și i-a picat penultimul adversar ca nașpitate. AEK Atena, locul 3 în Grecia, calificată direct în play-off, un adversar puternic, dar care poate fi bătut cu un pic de încredere și o mare căruță de antijoc.
Steaua – St. Patrick’s
A, da, și ăia au avut noroc porcesc și au picat cu cel mai ușor adversar posibil, de nivelul lui sau chiar sub Motherwell.
Fie ca zeii fotbalului, Socrates, Catenaccio şi Gioconda din Titan, să vă călăuzească fiecare pas prin această lume crudă. Voie bună!
