Portarul, tactica şi ardelenii

Munţii noştri aur poartă, Dani Coman stă în poartă

(eu)

Şi am ajuns deja să mă citez singur, ceea ce e grav.

Spun următoarele fără o moleculă de documentare, că aşa-mi stă bine. Cică la începuturile hocheiului, şi chiar în vremuri mai apropiate de zilele noastre decât pare, hocheiul s-ar fi jucat fără portar.

Şi în fond şi la urma urmei, dacă e să ne gândim, e foarte probabil ca mai toate sporturile să fi pornit fără portar, sau măcar cu unul destul de .. ofensiv. Trebuie să fi fost destul de plăcut pentru participanţi. Totul pentru gol, totul pentru a împinge jocul înainte, spre terenul advers. Destul de potrivit cu spiritul arătat, în general, de specia umană. Ori asta, ori am dormit prea puţin. Sau poate prea mult.

După care cineva a zis să stea în poartă. Şi a început să fie atent la modul în care echipa se poziţionează, se retrage în apărare şi aşa mai departe.

Până la d-alde catenaccio şi diverse forme de „omorâre” a jocului au mai trecut mii de ani. Dar de la acel prim gest, de la acea primă, scuzaţi expresia, băgare cu fundul în poartă, lucrurile au început s-o ia la vale. Şi azi avem o varză tacticizată.

Voie bună. Şi data viitoare când mai jucaţi un fotbal, sau ce jucaţi voi, vă rog eu, pentru mine, jucaţi la mişto!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s