Sportul Studenţesc – Dunărea Galaţi 1-1

Nu e bine. Nu e deloc bine.

200-300 de spectatori au mai avut nervii destul de tari ca să mai fie dezamăgiţi o dată, pe o vreme destul de faină totuşi, asta ca să găsesc ceva pozitiv.

În prima repriză am avut vreo trei-patru ocazii cât casa, inclusiv o bară, parcă. Totul e cu parcă în faţă, pentru că aş prefera să uit ce am văzut, şi pare că deja am început.

Ferfelea a deschis scorul în minutul 34 din lovitură liberă. Noroc cu el că mai dăm şi noi câte un gol. 1-0 la pauză, după o repriză care a fost a noastră, deşi ei au mai mişcat un pic, acolo, pentru gust. Meci suficient de plictisitor încât la pauză m-am uitat un pic pe nişte exerciţii de matematică.

Şi aşa a şi continuat, cu puncte bonus după momentul egalării. O fază mai clară au avut şi ei şi din ea au dat gol, cam atât ar fi de zis.

Noi ne-am aruncat înapoi unde eram, adică în atac, dar degeaba, dacă n-ai cu cine. Pasele nu se legau, construcţia nu exista, iar când mai ajungea cîte o minge în faţă, preluarea era groaznică, sau în cazul cel mai bun, finalizarea îl ţintea pe cîte un om din peluză care vorbea la telefon. Deşi, dacă mă gândesc mai bine, mingea aia a fost mai aproape de mine decât de el.

Totuşi, a fost loc şi de câteva ocazii mai notabile, iarăşi vreo trei-patru, de obicei şuturi moi din poziţie bună, şuturi OK din poziţie proastă, sau şuturi fix în portar din orice poziţie. De menţionat că au fost şi vreo trei centrări direct prin spatele porţii, deci lucrurile au mers fantastic.

Parcă schimbările au mai funcţionat, dar a fost prea puţin şi prea târziu. A intrat Stângă în locul lui Ghinga, dar nu ne-a ajutat prea mult. Se poziţionează prost, îi lipseşte forţa la care te-ai aştepta la înălţimea aia şi nici tehnic nu străluceşte, vezi faza de mai jos. Dar pune foarte mult suflet şi se vede că vrea. El are atitudine, ceilalţi, care poate ştiu mai mult fotbal, îşi bagă picioarele regeşte.

Mai târziu a intrat şi Florin Sandu, în locul lui Varga, care s-a scurs încet în afara terenului, probabil pentru a apăra avantajul de 0 goluri de pe tabelă. Nu-l vindem şi pe ăsta o dată? Sandu a mişcat bine pe flancul lui, în măsura în care a primit mingi şi a avut poziţii favorabile. Oricum, şi la el, ca şi la Stângă, s-a văzut voinţa, de care avem mare nevoie.

Ca să pună capac, în ultimul minut Ferfelea a ratat o ocazie de proporţii pentru care nu s-au inventat cuvinte, din vreo doi metri, cu poarta (aproape) goală. A fost lejer cea mai mare ratare pe care am văzut-o. Vreodată. Şi ţin cu Sportul, deci am văzut multe. Nu ştiu cum a reuşit Ferfelea să şuteze fix în fundaşul care se aruncase cu disperare pe linia porţii. O minge un pic liftată şi am fi câştigat 2-1.

Mai pe scurt, ăştia au fost ăia care nu ştiu să dea cu piciorul în minge, pentru că fiecare serie are şi una-două astfel de echipe. Şi noi n-am reuşit să-i batem. Viitorul nu sună bine. Dar cred că sunt liber şi vineri după amiază.

(Pentru cine n-a înţeles aluzia, atunci se joacă meciurile din C)

Voie bună. Haide Sportul, cât mai poţi!

One response to “Sportul Studenţesc – Dunărea Galaţi 1-1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s