Miracol

Era o dimineaţă zâmbăreaţă de sâmbătă, şi eu încercam să mă concentrez înspre variantele care trebuiau să fie gata peste câteva ore şi despre care ştiam că, inevitabil, nu vor fi gata.

Dimineţile de sâmbătă erau zâmbăreţe în general, dar de data asta aveam motive suplimentare. Pentru prima dată în mult timp, mi se oferea o speranţă, poate doar un os aruncat, poate doar un castel de cărţi care stă să se spulbere, dar aveam nevoie de un răspuns într-o direcţie sau alta, de un semn. Dar indiciile îmi permiteau să sper.

După aşteptarea chinuitoare din timpul variantei şapte, am auzit în sfârşit vocea pe care o aşteptam de atâta vreme, spunând ceea ce aveam nevoie să aud de atâta vreme. Nu mai credeam. Era ca un miracol.

Ghici ce spunea. Încearcă cineva? Pe pariu că n-o să reuşiţi?

Spunea aşa: „Scor final, Dunărea Giurgiu – Sportul Studenţesc 2-4”. Da, da, da. Sportul a CÂŞTIGAT un meci. E ceva ce se întâmplă o dată în viaţă. Dau de băut.

Haide Sportul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s