Sportul Studenţesc – Intergaz Bucureşti 3-0

Asta pe principiul “De ce să povesteşti despre meci târziu, când poţi povesti foarte târziu?”

Sportul a câştigat acasă pentru prima oară în retur, sub ochii a o mână de oameni, ba chiar o mânuţă subţirică, printre care şi jucătorii Progresului Bucureşti, veniţi să ne studieze înaintea meciului direct de miercuri or something.

Am ajuns la meci un pic cam târziu şi am ratat primul gol, al lui Curelea, pentru că în timpul ăsta mă scurgeam printre scări, încercând să-mi aleg un loc în Tribuna a II-a (e greu când e toată goală) şi eram cu spatele la teren. Un jucător de la Progresul a spus “Băi, 1-0″, m-am întors, şi Curelea începea să sărbătorească. Era minutul 10.

Între timp a mai venit o ratare a lui Postolache, o foarfecă la care mingea a trecut peste, după care în minutul 25 era deja 2-0. Varga urcă, driblează câţiva oameni, şi centrează pe jos, bine,(Varga a fost în vervă meciul ăsta. Poate acum îl ţine mai mult), iar un fundaş de la Intergaz degajează, doar că, oops, fix în poartă. Nu eşti cu adevărat conştient de dimensiunea şi valoarea existenţei tale până când nu vezi, pe viu, un autogol marcat de Bucă.

Am făcut 2-0 repede, ceea ce i-a liniştit pe cei de la Inrergaz şi ne-a permis să ne vedem de joc. Probabil de-asta am rămas cu impresia că echipa s-a mişcat mult mai bine decât ultima dată, că jocul de pase funcţiona şi pe deasupra mingea mai şi ajungea aproape de poartă. Nu rămâneţi cu impresia că a fost o repriză fantastică sau că au fost cine ştie ce faze de poartă, dar eu ştiu..plăcuţişel…ish

Pauza şi cam primele 10 minute din repriza a doua le-am dedicat punctului II de la varianta 16 de la matematică, ceea ce spune, totuşi, destule despre nivelul general al jocului. De la noi aş mai nota câteva faze fixe, respectiv incursiuni ale lui Varga pe stânga, nimic prea notabil ca să fi rămas înfipt în memorie. La ei a existat o fază mai acătării, la o lovitură liberă bâlbâită în mod oribil de Popescu, care a respins în faţă cam ca un voleist, după care a urmat un şut puţin peste. Cred că era prima repriză. Oricum, numai de o ezitare a portarului nu aveam nevoie, tocmai într-un meci pe care îl controlam, dar din fericire nu s-a întâmplat nimic.

După o repriză plăcută dar “nenotabilă”, pe sfârşit am primit un penalty, transformat de Varga.3-0, a doua victorie consecutivă, 7 goluri în două meciuri, cifre cu care nu ne mai întâlnisem de mult, dar împotriva unor echipe slaaaabe.

Ce mă îngrijorează e că Sportul pare în continuare să trăiască din individualităţi. Fără Varga şi Curelea, ne ia tremuratul. Scoate-l şi pe Postolache şi ne mănâncă C-ul. Stângă, care a intrat puţin pe sfârşit, a fost atât de şters încât am avut nevoie de câteva minute ca să-l observ pe teren. Şi credeam că măcar e atât de înalt că n-are cum să-ţi scape.

Următorul meci, mâine, în Cotroceni. Să vedem ce-o mai urma.

Haide Sportul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s