Cel mai frumos meci

Ce aleargă, dragă, ăsta cu steagul pe margine?

(o spectatoare informată)

Cel mai frumos meci pe care l-am văzut sezonul ăsta a fost CF Predeal – FC Chitila. Recunosc, calitatea fotbalului s-ar putea să nu fi fost fantastică, dar până la urmă ăsta nu trebuie să fie un dezavantaj.

A fost cel mai frumos pentru că a fost un joc simplu şi deschis, iar chiar şi după pauză, când Predealul s-a apărat cu bestialitate, tot n-am simţit că n-aş vedea nimic. E adevărat, ai alte aşteptări de la Divizia C. A fost cel mai frumos pentru că am aflat de meci de la un nene pe care l-am văzut îngrijind gazonul în ziua de dinainte, când mă plimbam prin zonă. Pentru că au fost goluri frumoase, ca-n Champions League, doar cinci viteze mai lent, adică viteza naturală a corpului uman. Pentru că s-a jucat ca în curtea şcolii, expresie care pur şi simplu nu merită să fie folosită peiorativ. Pentru că au fost două echipe de oameni simpli, dintr-o bucată, cu stiluri simple, dintr-o bucată. Pentru că nu ştiam numele niciunui jucător, şi nici nu simţeam nevoia. Oamenii din public, mai localnici, mai ziceau ceva de un atacant, Roman sau Mihai sau Florin sau ceva, whatever. Pur şi simplu nu conta. Erau două echipe şi detaliile biografice n-aveau nici o importanţă, pentru că jocul era mai important decât practicanţii. Şi a doua zi n-aveam să citesc despre care jucător a fost în Bamboo sau cine şi-a mai schimbat freza.

Pentru că la sfârşit am spus că Predealul se mişcă bine şi n-aş exclude să-i văd în B sezonul viitor şi chiar mai departe. După care am aflat că sunt la mijlocul clasamentului. Dar în acel moment, în acel caz izolat, în contextul acelui joc, o echipă părea atât de bună încât ar putea să ia şi campionatul, şi cupa, şi tot ce mai vrea, cu puţină muncă şi puţină voinţă.

Pentru că fotbalul se vede cu totul şi cu totul altfel de aproape, iar pe stadioanele mici spre inexistente eşti cel mai aproape de gazon. Pentru că drumul spre tribună e o potecă prin iarbă, iarbă maaare şi verde ca niciunde altundeva. Pentru că mingea zburând pe deasupra munţilor la câte o degajare e o imagine de ţinut minte, deşi „ţinut inimă” ar fi mai bine zis. Aici ar fi venit şi ceva despre vremea călduţă şi visătoare, dar asta a fost o zi destul de rece. Ghinion.

Pentru că cei de la Chitila tocmai scoseseră pe Sportul din cupă, dar eu reuşisem să stau suficient de departe de un calculator pentru destul timp ca să nu ştiu. Şi suficient de degajat ca să nu mă mai consum cu adversari din cupă. Pentru că undeva la dreapta mea era lotul lui FC Săcele. Pentru că oamenii nu se gândeau să arunce cu brichete. Erau prea ocupaţi cu halbele. Pentru că era în vremurile în care câte o fiinţă nevinovată mai binevoia să se târască cu mine în Regie la meci, but let’s not go there again…

Pentru că, după meci, întrebat fiind cine a bătut, reflexul meu era să spun „Noi”, deşi eram şi eu prin localitate de vreo săptămână. Pentru că mi-a oferit câteva ore departe de cele 14 rude din care lângă 10 nu mă simt bine, iar celelalte patru nu se simt bine lângă alea 10, şi nici eu lângă ele, în consecinţă. Pentru că pozele lui taică-miu au ieşit tremurate şi foarte tremurate. Eu sunt şapca verde cu smocul de păr de sub ea din centru-foarte-jos-şi-uşor-stânga.

tribuna, brazii şi ardelenii

Pentru că la sfârşitul meciului era un întuneric de nu prea se mai vedeau pe teren. Pentru că nu mai aveau şaorma la pauză. Sigur, asta nu-i o treabă bună, dar simplul fapt că şaorma era la o distanţă de stadion care să-ţi permită un drum încolo la pauză e pur şi simplu minunat. Pentru că stăteam lângă un moldovean burtos care o dată la câteva minute mă întreba dacă ăştia în roşu şi negru sunt FC Săcele, iar eu îi explicam iarăşi că ăia-s în altă divizie. Asta în timp ce soţia îl întreba ce aleargă ăia cu steagul în mână şi chestii înrudite.

Sunt multe bucurii simple în fotbal, dar ele se pierd în marea de DNA-uri, brichete, 442-uri cu unul sau doi închizători, bugete, cupe şi supracupe, trofee, drepturi TV şi alte cele. Poate că toţi avem nevoie de câte un CF Predeal – FC Chitila din când în când.

Ah, şi Predealul a câştigat cu 2-0, dar asta e mai puţin important. Voie bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s