Concreteţe

Cocreteţe este un cuvânt interesant. E genul de cuvânt la auzul căruia reacţia mea naturală e „Vezi că ţi-a crescut o concreteţe pe frunte”. Încă nu pot înţelege cum cuvântul concreteţe poate exista în limba română, în timp ce refolosibilitate nu a fost încă inventat, sau mă rog, nu a fost acceptat. Dar asta e o poveste de care nu vreau să-mi amintesc.

Eu nu despre cuvântul concreteţe vroiam să vă vorbesc aici. Ci despre căutarea disperată a concreteţii, despre acea dorinţă iraţional de raţională ca totul să se înrădăcineze într-un temei concret şi măsurabil. Eventual în euro.

Hai s-o luăm pe româneşte. Eu nu îi înţeleg pe oamenii care mă întreabă şocaţi de ce am mers pe jos de la şcoală până acasă (vreo şapte staţii de autobuz). Adică, sigur, pot înţelege de ce nu mă pot înţelege, dar e o reacţie exagerată, în umila-mi opinie. Hai frate, mi-a luat doar o oră! Şi e o experienţă infinit mai pozitivă şi energică decât să butonez în disperare schimbând canalele. Mă inervează că lumea găseşte butonatul mai util, deşi probabil asta fac şi eu 8 zile din 7. Deviez, nu? Revenind, nu văd de ce trebuie să fie un scop în orice. Nu văd de ce nu mai poate omul să meargă pe jos fără să fie vorba de un cataclism interplanetar, o mişcare de protest sau o criză RATB. Unele lucruri se fac pentru că-i frumos afară, că-i verdeaţă, că-i soare, că-i cald, că am eu chef. Unele lucruri, de obicei cele mai bune, se fac pur şi simplu din plăcere.

Ăsta e doar un exemplu. Alte întrebări din această familie: De ce mergi la meci mâine dimineaţă? De ce ţii cu Sportul? De ce nu te tunzi? Ce scop are proiectul, copile? De ce ai votat cu ăla, de care n-a auzit nimeni şi care n-are nici o şansă? Ce scop are proiectul, copile? (un ugh pentru întrebarea în sine şi un ugh pentru că nu poate fi reformulată cu „de ce”) De ce porţi şapcă? (foarte ocazional)De ce nu porţi şapcă? De ce scrii lista asta de „de ce”-uri, în loc să te culci? Ah, stai, asta ultima e o întrebare bună.

Toate întrebările de mai sus mă lasă profund şi fundamental mut. Răspunsul la ele este foarte simplu: pentru că vreau, pentru că pot, pentru că-mi place, pentru că aşa mă simt eu bine, pentru că mă reprezintă. Ceea ce mi se pare echivalent cu „uite, de-aia”, doar că răspunsul ăsta nu pare să mulţumească pe nimeni. Mă rog, mai puţin când n-am şapca, atunci doar am uitat-o.

Iar următoarea persoană care întreabă „De ce îţi place asta?” va fi sechestrată şi forţată să-l voteze pe Gâf-Deac. Tu nu-mi cere să privesc decizii emoţionale dintr-o perspectivă raţională, şi nici eu nu-ţi voi cere inversul, OK?

Hai să plantăm copaci. Hai să degajăm mingi dezumflate în lac. Hai să sărim la un geam în fiecare zi, eventual strigând „Haide Sportul” pe drum. Hai să stăm turceşte în iarbă. Whatever. Ce naiba, mă, e doar un joc, să ne mai distrăm şi noi! Nu ştiu la cine am văzut prima oară vorba asta, dar om mare a fost. Apropo, într-o zi vreau să fac un tur al tuturor covrigăriilor pe care le ştiu. Care te bagi?

BTW, aruncaţi o privire aici. Primul care întreabă „De ce” … well, you have been warned. Primul care întreabă cui pot să vând proiectul, un glonţ în cap, iar factura va fi trimisă familiei.

Artă pentru artă şi sărit la geamuri la nimereală pentru sărit la geamuri la nimereală. Deşi nu prea cred în cea dintâi. Noapte bună!

Anunțuri

9 răspunsuri la „Concreteţe

  1. E simplu. Cred că în toate există un scop. Poţi fie să îl _calculezi_ mai degrabă, fie să îl _simţi_ mai degrabă. Cine are dificultăţi şi cu a-ţi simţi scopul, şi cu a-l calcula, fie trece mai departe nepăsător, fie se va arăta intrigat: „de ce…?”. Dacă ai calculat, ai la dispoziţie mijloace standard ca să-i explici. Dacă doar ai simţit, păi atunci nu-ţi rămâne decât să-i vorbeşti deschis despre _cum_ şi _ce_ îţi place mai ales, eventual să-i arăţi (dă-i să guste, mergi cu el/ea pe jos 7 staţii, du-l/-o la meci, extrageţi cuvinte la nimereală din săculeţi şi tăvăliţi-vă pe jos de ce iese). Evident, asta dacă la rândul tău îţi pasă. Dacă nu, există vechiul „de aia.”.

  2. Timpul e overrated.
    Nu pedalez pe absenţa unui cuvânt la fel de sugestiv în limba noastră. Problema e că noţiunea de timp si întruchiparea ei in ceas, reprezintă fix dorinţa omului de concreteţe. Nu-mi place că trece, deci vreau să-l leg în jurul mâinii.
    Sentimentul pe care îl ai când închizi ochii si „pierzi noţiunea” timpului chiar în clipele când simţi timpul mai strâns in jurul tău este un sentiment similar, probabil din aceeaşi categorie, cu cel pe care-l ai când ai părul lung, când sari la geamuri, când mergi pe jos cât?
    Nu sunt toate legate de fapt?

  3. overrated =
    supraestimat? supraevaluat? prea preţuit?

    vene întreabă: „Nu sunt toate legate de fapt?”
    Orice două idei îmi pare că au o legătură între ele.

    tot vene întreabă retoric: „…nu este un sentiment similar, probabil din aceeaşi categorie…”
    Categorii de sentimente: n-am reuşit până acum o clasificare, niciuna nu pare să reziste.

    Frate, e vorba de salvarea sentimentului de la analiza raţiunii. Eu asta înţeleg.
    „Also, pie.” (intraductibil:))

    PS Apropo, cică nemţii au traducere pt. românescul „dor”. Cu toate sensurile cică. Nu mai ştiu cum era. Slavă domnului.

  4. OK, cred că la un moment dar vroiam să răspund cu ceva mai elaborat, dar având în vedere ultimul comentariu…neaaah

    @nadia: da. DA DA DA DA! Cu alte cuvinte, yahoo! nu suntem singuri în univers. it means a lot

    @calin: da.

    @vene: da.

    @calin iar: da.
    hai bre, alea-s cuvinte? auzi la el, „supaevaluat”, ce naiba, suntem oameni serioşi
    termenul de categorie pare destul de nefericit. sau poate nu. să-l întrebăm pe el. e aceeaşi mâncare de peşte. de asemenea, plăcintă.
    şi da, probabil că apfelstrudel e destul de apropiat. şi totuşi… mi-e dor, mi-e dor, de fraţii mei din labrador

  5. lui răzvan: mă oftici. iar suntem de acord cât pot fi 2 oameni de acord şi totuşi ne certăm. a se citi zâmbet ironic lângă intraductibil. a se citi “pt. că aşa vreau eu, pt. că ăsta e originalul, pt. că îmi sună sec şi neprietenos.”(exact cum ţi-ar suna ţie în germană cartea lui apolodor, presupunând că ai ştii şi germană şi română)

  6. Era putin intentionat. Nu stiu, asa e vorba la noi in casa, suna putin autoironic (in sens „maica, ce ma inerveaza tinerii de azi”)
    Asta daca reclamatia era legata de un typo, caz in care pot corecta. Altfel, sunt groaznic si nu inteleg reclamatia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s