S-a terminat aratul, dar a dispărut Spicul

Scriu asta cam ultra-arhi-incredibil-de-inimaginabil-de-târziu, dar deh, lene mare. Miercurea trecută, cum aveam chef de plimbare şi nici un plan, plus că victoria cu Steaua din ziua de dinainte mi-era proaspătă în minte, am făcut o vizită pe la stadion, în Regie. Poarta era deschisă, dar n-am vrut să-l iau ca pe un semn că e ziua mea norocoasă şi să joc la loto. Pe drum, am mai şi trecut de un…puştan, aşa care m-a văzut cu tricoul şi m-a întrebat dacă ţin cu Sportul şi mi-a zis că el joacă la Sportul. It feels good. Feels like home.

Vestea bună: terenurile de antrenament par în formă maximă. Şi ultimelor fâşii de noroi care mai rămăseseră le-a luat locul iarba, iar acum în complexul din Regie sunt vreo 3-4 terenuri cu iarbă, la care se adaugă cele două sintetice. O bază de antrenament decentă şi ne aliniem şi noi, încet, încet, cu universul. Gazonul arată .. tentant, neted, momentan pare mult peste cel de pe terenul principal, da-i normal, că doar e proaspăt.

Sfârşit de arături în Regie

Sfârşit de arături în Regie

Am mai văzut şi doi neni care se ocupau de o poartă cu o lampă de sudură. Mi-am zis că nu vreau să ştiu şi oricum a intrat în acţiune reflexul prin care încerc să nu mă apropii prea mult de gazon de teama să nu iasă unul cu o mitralieră şi să mă întrebe ce caut acolo. Da’ de unde? Singurul om care m-a băgat în seamă mi-a explicat cum ies spre Crângaşi. Totuşi, paranoia rămâne. Altfel, aceleaşi chestii cu care m-am obişnuit de la ultima asemenea vizită: rufe studenţeşti la uscat pe sfori studenţeşti peste iarba studenţească, statui, câţiva inşi prin zona vestiarelor care vorbeau de meciul de deunăzi, dar nu m-am apropiat mai tare, vezi partea despre paranoia.

Vestea proastă: fabrica de pâine Spicul…nu mai este printre noi. Bine, a mai rămas cam un sfert din clădirea iniţială, dar nu-i mai dau mult. Păcat, s-au dus şi vremurile când veneam dinspre Grozăveşti spre meci şi deodată se năpustea asupra mea un miros de pâine proaspătă care mă făcea să cred că am ajuns în paradis. Acum, zona e dominată de moloz, praf, betoane şi rahat de câine.

Demolarea este opera celor de la demolaricontrolate.ro, ceea ce mi se pare un pic peste vreaucarnet.ro sau vreautermopane.ro. Îşi spală puţin din păcate prin faptul că au o galerie foto cu buldozere intrând în clădiri. Par să aibă o oarece experienţă cu demolarea fabricilor de pâine. Ce naiba, lumea nu mai mănâncă în zilele noastre?

Imaginea de mai jos e de după meciul cu Ştiinţa Bacău, când m-am întrebat de ce e o gaură în clădire dar am fost prea murat ca să mă gândesc la asta prea mult.

Gaură în fabrica de pâine

Gaură în fabrica de pâine

Iar acum locul arată ca un mare şantier.

Şantier

Şantier

Haide Sportul! Voie bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s