Cupă: Dunărea Galaţi – FC Timişoara 1-2

O să vă întrebaţi ce-i cu meciul ăsta random aici. Ei bine, n-a jucat Sportul, dar meciul s-a jucat în Regie. Timişoara îl avea pe Gigel, Galaţiul era surpriza care era cât pe-aci să joace în C şi acum zburdă prin B ca fluturaşii, părea că e ceva material pentru un meci frumos.

Am ajuns cu mai mult decât tradiţionala întârziere, după ce mă târâsem până în Giuleşti, ca să pot constata că nici o fiinţă în viaţă sau în afara ei nu ştie cum e cu biletele pentru Sportul-CFR. Om trăi şi om vedea.

imag046

N-am apucat să fac doi paşi, dar totuşi am apucat să fac o poză, că a dat gol Timişoara. O centrare a lui Alexa, urmată de un şut pe care portarul îl scapă în faţă, iar Gigel Bucur marchează cu capul din plonjon. Fundaşii gălăţeni zburând pe lângă minge şi pe lângă adversar şi încă la o distanţă considerabilă.

În perioada următoare timişorenii s-au instalat cu căţel, cu purcel şi cu toate catrafusele în jumătatea adversă. Dar au ratat cam mult şi au construit cam greoi. Ca evadări din dominare aş nota o lovitură liberă pentru Dunărea, bătută puţin peste, şi o fază în finalul reprizei la care o pasă l-ar fi putut lăsa pe un gălăţean singur cu portarul, dar mingea a fost agăţată în ultima clipă de un fundaş. Timişoara a avut, destul de repede după gol, un corner finalizat cu o lovitură de cap peste. În finalul reprizei, tot la un corner pentru Timişoara, mingea e respinsă în faţă de portar şi reluată în poartă, dar se dă ofsaid. Fără jocul ultra-ezitant al portarului, poate că Dunărea ar fi ajuns mult mai departe.

Începutul de repriză secundă a fost din nou foarte tare pentru Timişoara. În timp ce eu îmi notam ce s-a întâmplat în prima repriză, ca să vă pot povesti acum, la o fază care nu anunţa mare lucru (zic şi eu aşa, ca să mă scuz pentru că nu eram atent), Borbely a marcat pentru 2-0. Văd că gsp-ul spune că a fost un dribling şi un şut în poarta goală, eu trăiam cu impresia că a fost o centrare voleiată în poartă. Cum ei au apucat să vadă mai mult de o fracţiune de fracţiune de secundă, o să am încredere.

Dar Galaţiul a revenit şi a dat gol repede. Enache trece de un timişorean, acesta cade, dar arbitrul nu opreşte jocul. Jucătorul Dunării continuă, driblează şi trage tare, pe lung, în vinclu, dintre doi fundaşi, de pe la 16 metri. Pantilimon rămâne pironit pe loc şi e 2-1.

După gol Galaţiul a mai ieşit la joc şi meciul a început să devină mai strâns. În mare tot Timişoara era echipa dominantă şi din când în când avea aerul unei pisici care se joacă cu prada. Iar o fază mai târziu le tremurau chiloţii în apărare. Un meci tratat destul de lejer, pe undeva de sus (dar doar din când în când şi pe alocuri, ca la meteo, în Crişana şi Maramureş). Să mai notăm nişte şuturi de la distanţă pentru Timişoara (vezi un exemplu mai jos) şi nişte ocazii gălăţene pe bâlbe defensive. La un moment dat, ăla negru, Parks, cum avea să mi se reamintească mai târziu că îi zice, a pus o centrare pe tavă în faţa porţii goale, dar fundaşii din Galaţi au ajuns mai întâi şi au degajat.

Între timp, a ieşit şi Gigel Bucur, care a primit o porţie zdravănă de aplauze. L-am auzit  pe Gigel şi la un interviu după meci, a avut de spus cuvinte frumoase despre Sportul şi despre ce a însemnat să se întoarcă în Regie pentru meciul ăsta. Îmi place, nu uită de unde a plecat. Cu ocazia asta m-am ales şi cu un sferto-autograf cam şters. Yaaaaay!

Un alt eveniment notabil a fost cel în care s-a găsit un fotbalist care să-l pună la pământ pe Alexa. Nu i-am reţinut numele sau numărul, dar cred că tipul merită o primă doar pentru asta. Şi să mai notăm un şut din întoarcere al unui gălăţean, scos cu vârful degetelor de Pantilimon în corner, iar pentru final o fază în care Parks a scăpat singur dar a tras în portarul gălăţean.

Scor final, un 2-1 pentru Timişoara. Per ansamblu meritat, dar parcă aş fi vrut să-i văd egalaţi pentru că prea au lăsat-o moale. Dunărea Galaţi a fost o echipă micuţă şi frumoasă, conştientă de propriile ei limite şi cu mult sânge în instalaţie. Un meci frumos.

Pentru puncte bonus, găsiţi diferenţele dintre fazele de mai jos:

Nu ştiu dacă se potriveşte, dar tot îmi pare că ar fi cea mai bună urare de sfârşit: Haide Sportul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s