Aşa.

În viaţa fiecărui om vine o perioadă numită sesiune, dar s-a terminat. Concluzia este că ştiinţa este arta de a o abstractiza pe mă-ta, de a o lua şi trece prin izomorfisme în grupuri factor şi relaţii de echivalenţă, aplicând proprietăţi de universalitate pentru a o reîncarna în operatori de închidere şi familii Moore până când uiţi de la ce şi de ce ai pornit şi, mai rău, ţi se pare că ăsta e un lucru bun. Mă rog, asta şi o restanţă.

Nu-s prea sigur ce lucruri s-au mai întâmplat în perioada asta. Întâmplările care m-au marcat cel mai mult au fost un promo la un film  de pe PRO TV, care îmi spunea răspicat cum Kazahstanul nu-i al meu, ci al urmaşilor urmaşilor mei, ca şi un reportaj de pe acelaşi post, care mă anunţa că lui Becali i-au furat maşina, după care el i-a sunat şi ei i-au adus-o înapoi după o oră. Spălată şi cu numere de Germania. Îmi place să cred că în orice univers normal oierul ar fi fost a doua zi dat cu capul de masă de procurori ca să spună cu cine se ştie.

Mă rog, şi nişte şicane cu gazele, nişte legi care spun că furnizorul de internet va fi obligat să stocheze date despre cât de des îţi schimbi ciorapii, însoţite de opinii gen „Dar dacă îţi schimbi ciorapii suficient de des, n-ai de ce te teme, nu? Ne interesează doar ăia cărora le put picioarele, că sigur sunt terorişti”, nişte arme care s-au furat (probabil singure) dintr-un depozit şi un simulacru jenibil de guvern care nici nu mai merită pomenit. Mă rog, noi să fim sănătoşi, noi şi Kazahstanul nostru.

Cred că mai aveam o mie de cărţi pe care vroiam să le citesc şi o mie de albume pe care vroiam să le ascult, poate şi vreo trei filme (hei, asta e proporţia la mine, filmele reprezintă cam 3 la mie), dar nu mai ştiu. Şi pe măsură ce-mi voi reaminti planurile consumeriste o să-mi dau seama că nu mai am chef sau timp sau nu ştiu de unde să încep sau alte scuze. Aştept sugestii. În schimb promit că o să scriu despre cele patru cărţi, cred, despre care trebuie să scriu de la începutul anului. Mda, asta a fost ca o ameninţare cu bombardamentul nuclear.

Vreau primăvară. Vreau martie. Vreau să înceapă fotbalul iar (27 februarie, ora 11:00, Sportul – FC Snagov, staţi să număr secundele rămase…) Bine, probabil sunt doar eu defect din moment ce majoritatea tinerimii pare să vrea zăpadă zilele astea şi eu aş sări peste februarie. Momentan mă mulţumesc şi cu ploi, cât sunt de-alea de care îmi plac (încă încerc să mă hotărăsc cum sunt alea). Revin în orele şi zilele următoare cu noi aberaţii utile şi interesante. Vă mulţumesc pentru atenţie, dacă mai sunteţi pe-acolo. Ah, merge headerul cel nou sau să mai încerc? Era mai bine cu tavanul roşu?

Voie bună!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s