Scenariu: marți noapte, pe la unu, arunci un ochi pe geam. Și constați că mașina ta, care era parcată fix sub sus-numitul geam, nu mai e acolo. A dispărut, locul de parcare e gol, nu mai e nici o urmă, nimeni n-a auzit nimic suspect, deși toată familia era acasă. Nimeni n-a văzut nimic, deși vă holbați pe geam des.

Joi dimineață te sună de la poliție că ți-au găsit mașina, undeva prin Cernica, lângă o apă. E dezmembrată cu totul, lipsesc toate piesele de schimb, volanul e și el jumulit cât se poate, ce mai, a mai rămas un schelet căruia i-au dat foc după ce au luat tot ce era valoros de pe el și l-au abandonat pe malul lacului. Plătești două milioane pentru tractare și o lași la fier vechi, pentru că nu mai ai ce face cu ea. Primești vreo două sute șaizeci de mii. 4 bani kilu, 660 de kile.

E un scenariu cât se poate de real, prin care familia mea tocmai a trecut. E buimăcitor, e dincolo de orice îți poți imagina și e unul din acele mult prea multe momente în viață când îți vine să urli „Cum dracului se întâmplă așa ceva?” și auxiliar „De ce mie, de ce nouă, de ce?”. Una peste alta, mesajul predominant din primii aproape 20 de ani ai vieții mele, oricât m-aș chinui să fiu optimist, pare să spună că hoția la drumul mare, nesimțirea, grosolănia, aroganța, gura mare și mintea mică, ipocrizia, nesimțirea, nepăsasrea, prostia…sunt peste tot. Și că dacă nu dai dovadă de una din calitățile de mai sus ești mâncat

Mi-ar face plăcere să cred că în general lucrurile evoluează în bine sau că oamenii cu bun simț și care stau în banca lor și își văd de viața lor vor primi măcar favorul ca restul cretinilor să-i lase în pace. Întâmplarea de mai sus îmi dă îndoieli. Îmi place să cred că la un moment dat se va putea trăi în țara asta fără să dai șpagă la câte doi pași, că o să poți să te plimbi pe o străduță aparent liniștită fără să apară un copil mic cu mâini ghidușe care să întrebe „Băiatu’, cât e ceasul?”, învățat de mic că succesul în viață se măsoară în câte mobile poți fura de la ăia care merg pe stradă (cineva din cartier a pățit și o din asta zilele astea). E, căcat. O să se întâmple din părți. Pentru că n-ai cu cine, mă. Niște țărani. Niște cretini, niște hoți. Care-s peste tot, fie că fură bănci și sunt proprietari onorabili de trusturi media, fură flote și-s șefi de stat sau fură Dacii Papuc și-s doar niște găinari.

Viitorul. Generațiile următoare, mai curate și mai muncitoare. Fleoșc. Cine? Cine? Copilașul de mai sus? Hai un nivel mai sus. Copiii care își învață lecțiile la biologie și română ca pe poezii, trec la mate cu un berbecuț sau cu multe luni de semi-meditații făcute cu un prieten și în cele din urmă iau 9.50 la bac și pleacă la o facultate din Anglia ofticați că n-au luat 9.93 cum a luat căpitana echipei de majorete, că ea o fi dat o șpagă mai mare? Tino, îmi datorezi o bere. Hai la un nivel mai sus. Dialog:

-Și cum e la ASE, la examene?
-Păi…uite, nu-i chiar ca aici, de exemplu se dau foi de-alea tipizate și se lipesc colțurile
-Ah, ce nașpa..

Da. Foarte nașpa. O metodă de bun simț care te împiedică să vii de-acasă cu examenul gata scris și să-l predai. O chestie care nu împiedică absolut nimic decât ciordeala la drumul mare și, bine, sugerează că supraveghetorii de-acolo ar putea tolera mai puțin ciordeala(ceea ce mă îndoiesc). Asta-i atitudinea. Ăștia-s oamenii, ar trebui împușcați toți, dar apoi n-am mai avea pe cine să lucreze pentru marii hoți. Adăugați afișele cu căști care-s pe toți pereții. Adăugați câte un profesor care prin meseria lui înețelge să-și mângâie barba într-un mod pedant în timp ce recită într-un ton teatral niște definiții, pictează două desene și îți pretinde ca la examen să ai aceleași calități de recitare. Merită împușcați pe stadion? Merită.

Da, sunt deprimat și pissed off și m-am trezit să mă plâng pe un blog. Da, asta nu rezolvă nimic. Știți ce ar rezolva ceva? Câteva drujbe. Și câțiva oameni cu bun simț. N-am drujbe, iar oamenii cu bun simț sunt prea scârbiți ca să mai bage realitatea în seamă. Și sunt prea mulți cretini. Mult prea mulți. Și orice mi-ați zice, da, bine, asta nu se întâmplă doar în România. Dar alte țări mai au și o cultură a muncii. A muncii multe și grele care dă roade. Noi avem o cultură a ciordelii. Iar dacă în vreo țară din lume cuiva îi dispare mașina de sub geam, vinovatul va fi mereu un țigan român.

În concluzie, am draci. Și sunt înconjurat de idioți. Nimic nou, poate puțin mai exteriorizat. Voie bună.

Anunțuri

Un răspuns la „

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s