Chestii care mă încălzesc

Acest titlu este ales atât pentru că în ultima vreme raportul chestii care mi se par nașpa și-mi sar în ochi/chestii care mi se par tari și-mi sar în ochi e cam de 13323-3, dar și pentru că e martie și îmi trebuie calorifere. Dap, climate change sună mai realist decât global warming, dar am avut și niște primăvară astă-iarnă.

Martie este luna în care se sărbătorește tot. Decembrie e mic copil și orice altă lună nu se pune în comparație. 1 martie, 8 martie, familie, cunoștințe, detalii. (A se observa că am enumerat doar două generice de care se poate să vi se rupă, so your mileage may vary). Oricum, e destul loc ca să devii scârbit de toată faza cu „Hai să ne bucurăm ACUM!” Ei bine, poate e nevoie doar de un pretext mai bun. Pi day to the rescue! Pe 14 martie, la 1:59 după-masa, încă mai căutam cu bestialitate o patiserie care să-mi poată furniza o bucată dintr-o plăcintă rotundă. Probabil pe la Unirii, după ce la Crângași găsisem doar plăcinte rotunde la bucată. E greu. Foarte greu. M-am mulțumit cu o dobrogeană dreptunghiulară, ceea ce nu prea se pune, dar mă încălzește faptul că am bâjbâit prin puncte aleatoare din oraș în timp ce universul din jur nici nu bănuia la ce sărbătoare minunată poate lua parte. Și a fost și ziua lui Einstein, pentru cei mai serioși.

Puncte bonus pentru că pe 15 martie președintele Ungariei n-a fost lăsat să-și sărbătorească ziua națională în „autoguvernarea Harghita”. Poate i-ar sta mai bine în Ungaria, oricum. Încă o dată, ozosep, madăfacărilor!

Iar pe 17…St. Patrick’s Day, ocazie cu care am aflat că și la București se vopsește în verde fântâna de la Universitate, să nu fie doar râul Chicago mai cu moț. Au venit niște unii, au cântat niște treburi cu specific, drăguț, muzică bună, public cam rece, chestie pe care ar trebui să mi-o reproșez și mie. Dans irlandez care niciodată nu m-a lăsat în șpagat și am primit un fluturaș cu școala de evul mediu. Nu-l mai am. Ziua s-a scurs fără o moleculă de bere sau ceva similar, deci uite, nici n-am abuzat prea tare de pretext.

Și s-a întors South Park, ceea ce mereu poate readuce stabilitatea unui suflet, oricât de rătăcit ar fi. Episodul doi fâsâit-ish, dar apariția lui Mickey Mouse cu o drujbă în primul m-a uns pe suflet cum puține chestii pot. O mostră:

Cam atât. Voie bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s