Marin Sorescu – Captatio benevolentiae

Neisprăviților,
Minți aiurite,
Vite încălțate!

Tu, cățea în călduri,
Tu, vier puturos
Turmă în doi,
Haită de mâna a șaptea!

Rușinea ochilor mei!
Când vă văd,
Mă trece nădușeala de jenă!
De ce, de ce existați?
Cu adevărat pozne ale naturii!

Probă vie a neputinței mele,
A lenei în invenție, a unei pauze în creație –
Iviți prin grosolana dibăcie a prostiei,
Într-un vacuum de divinitate!

Ah, ghemotoace de ambiții stupide,
Ciupercărie de dorințe joase!
Gogorița asta cu setea de absolut!
Spanacul „cunoașterii” voastre!
Ah, târâtoarelor!
Înmulțiți-vă în prostie!
Să mergeți pe acest glob pângărit
Până veți cădea jos de pe hartă!
Cât aș da să nu vă mai văd în ochi,
Să nu mai aud de voi,
Creaturi fără noimă!
Dublând jalnic chipul și asemănarea mea

Ca și cutremurul
Blestemul are un suflu sceptic,
Devastator,
Împinși de suflul blestemului,
Departe de grădină,
Luați pe nepregătite în neglije,
Jalnici, umani,
Adam și Eva mai auzeau vag,
C-o ureche
Mânia lui Dumnezeu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s