Sportul Studențesc – Dinamo II 1-2

Căh. Adică nu chiar câh, meci primăvăratic, te așteptai ca la final să apară și cineva cu niște mici și o ladă de bere. Dar relativ câh.

Am început mai bine, ei mai tinerei și mai timorați un pic, de așteptat, dar în curând jocul s-a uniformizat și s-a transformat într-un concurs de-a aruncat mingea dinspre o poartă spre alta. A existat și niște coerență, nu prea multă, dar așa, cât pentru impresia artistică. Un șut de la distanță al oaspeților, Popescu o cam bâlbâie, Nicolae Mușat e p-acolo, prin fața porții și o bagă în ațe. Echipele de sub noi tind să ne bată. Echipele de peste noi tind să ne pulverizeze. Nu mă mai joc!

În fine, ne mai târâm și noi înspre careul advers, una-două acțiuni pe flanc mai acătării, una, două, 49 de faze în care Curelea ar putea să vrea să ajungă la minge, dar nu își manifestă această intenție. Și un gol, tot cu un șut de la distanță, un ricoșeu și gol, parcă un pic mai de departe și mai nu-chiar-cu-poarta-goală-în față-în-momentul-golului-ca-la-ei. Crainicul anunță că a marcat Daniel Lung, „autorul tuturor celor trei goluri din acest retur”. Ale cui, că Sportul a dat mai multe? De-a lungul reprizei câteva intrări nu foarte blânde, și de-o parte și de alta, însoțite de tradiționalele urlete nu foarte naturale ale „victimei”. Pauză, 1-1.

În repriza a doua am avut suita obișnuită de atacuri pe flancuri, cornere și lovituri libere, dar la ce ne-a folosit? Parcă am fost mai prezenți în atac ca dânșii și aici aș vrea să-l remarc pe Mandinga, care a avut curse bune și i-a sucit pe fundași cu mare talent. Asta sau erau fundași fără experiență, dar lăsați-mă să visez. Câte o contră de la ei. La una din ele, mingea ajunge în lateralul careului după vreo trei pase, e centrată, voleu, gol. Crainicul anunță că a marcat „jucătorul cu numărul 17, Andrei Voican”.

Mandinga intră în careu, întoarce un fundaș, trage dintr-un unghi nașparliu de îngust și mingea nu se duce foarte departe, dar bineînțeles că nu intră. Curelea atinge mingea în careu. Și chiar îl driblează pe un fundaș. O cantitate impresionantă de fotbal din partea lui Curelea, care compensează cu un șut dintr-un unghi incredibildeinimaginabil de prost, care iese în aut de poartă și nu în aut, ceea ce e în sine o reușită. Unii trebuie să afle că s-a inventat pasa. Bine, astea două faze au fost înainte de gol, dar scuzați-mi secvența temporală abracadabra. Un șut al lui Truță de departe, înălțime bună dar cam pe centru.

La un moment dat, m-am apucat să mă plimb prin tribune, activitate care mi se părea mai bună decât să stau pe loc și să mă uit ce fac și ce nu fac unii cu o minge. În timpul plimbării, prin minutul 89-ish, ce-au făcut ai mei cu o minge! Șut de departe, mingea respinsă în față (e chiar criză de portari în țara asta?), șut mai de-aproape, mingea respinsă în față, al treilea șut, din care chiar era greu să nu dai gol, se duce pe lângă. În bulibășeala generală, n-am văzut cine sunt responsabilii pentru cele trei șuturi. Sau alte scuze. Oricum, în timp ce jucătorii se schimbă, fazele astea rămân la fel.

„Minutul 90”, anunță crainicul. Nimic notabil. Se termină. „Vă mulțumim pentru prezență și vă așteptăm și peste două săptămâni”, anunță crainicul, optimist incurabil. Am mai stat puțin pe-acolo și am avut ocazia să văd și cum funcționează presa. Vreo trei reporteri (Pro TV, Antena și un reportofon pe care nu scria nimic) și doi cameramani stăteau într-un cerc, fumau și așteptau să apară careva cunoscut. Apare Cornel Dinu, supărat rău, de-a dreptul depresiv (îi pare rău că au mai și câștigat ai lui un meci?) și spune că n-are nimic de spus și că să-l lase în pace, după care se urcă în jeepanul lui. De două ori sezonul ăsta am fost atât de aproape de Mister Dinu și atât de departe de o mitralieră. După momentul ăsta, o parte din presă s-a cărat, și-au luat la revedere unii de la alții și a mai rămas un reporter cu un cameraman care au luat-o spre vestiare, să mai ia și niște interviuri legate de meci. Sau poate doar vroiau să plece pe ieșirea dinspre Crângași.

Suntem pe 12, dar de când cu Progresul a mai rămas un singur loc retrogradabil. Cu ocazia asta, mai zic a nșpea oară că e o mare porcărie și bătaie de joc ce se întâmplă acolo față de o echipă care merită mult mai mult decât, pardon de exemplu, FC Snagov sau Concordia Chiajna.

V-am scutit de momente video, că v-oți fi săturat de filmulețe cu lovituri libere bătute prost. Haide Sportul!

6 responses to “Sportul Studențesc – Dinamo II 1-2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s