Anti-gazda

După cum se observă, n-am scris duminică toată ziua ca nebunul, cum promiteam. Sunt răcit sau alte scuze din ce în ce mai slabe. Hai să vă mai plictisesc cu câteva truisme bazate pe experiența celor nșpe mii de mese de sărbători.

Serios, mi se pare mie, sau gazda ‘ideală’ pe modelul tradițional românesc e, așa, un fel de Hitler, doar cu sarmale și cârnați în loc de tancuri? O ‘bună gazdă’ este o persoană care, atunci când zici ‘nu vreau, nu mai pot, mulțumesc’ răspunde cu ‘ce, deci îți mai pun o sărmăluță?’. Și e cu atât mai ilogic cu cât … frate, e mâncarea ta, dacă nu ți-o mănânc eu pe toată, poți s-o mănânci chiar TU. Frate, mâncare, frate!

Așa, mi-am cam descărcat frustrarea. De vină e unchi-miu, care, când încercam și eu să plec spre casă de Paște și terminasem o bere în 2 minute ca să pot să mă car o dată, mi-a trântit încă una în față în vreo 0.0003 secunde, chiar dacă i-am zis că nu mai vreau și că aș cam pleca. Disperare, taică. Și, bine, restul familiei, la toate celelalte mese din toate timpurile, dar el a fost culmea. Și mă așteptam ca pe măsură ce cresc, dacă tot mă obosesc să vin la chestiile astea și să nu fiu oaia rea, să mă mai lase în pace. Neah.

Simt că dacă aș mai continua mult m-aș repeta, deci o să mă cam opresc, cu rugamintea ca, dacă se găsește careva din cei ce citesc vreodată în viața sa  în postura gazdei, să nu facă asta. Nici celor mai mari dușmani. Nu se cheamă ospitalitate, se cam cheamă insistență până la bădărănie, în funcție de intensitate. Eu i-aș zice spam. Just say no. Pentru că România va crește prin bun simț și responsabilitate.

Ah, tone de truisme. Sunt răcit. Voie bună!

Anunțuri

4 răspunsuri la „Anti-gazda

  1. Mie îmi face toată lumea aşa pentru că sunt îngrozitor de foarte slabă, cică, şi toţi simt nevoia să mă aducă pe calea cea bună. Aşadar, indiferent cine e persoana pe care o vizitez, respectivul simte nevoia să se holbeze în gura mea, să spună încontinuu „Mănâncă! Mănâncă, uite ce uscată eşti!”, să-mi mai aducă o porţie, să zică: „Dacă nu mai iei încă o supiţă, un copănel şi 2 prăjiturele, să ştii că mă jigneşti!” Şi tot aşa.

  2. Păi…aș putea spune că și de uscăciunea mea se iau din când în când, dar bineînțeles că nu în halul ăsta. Poți să colecționezi broșuri cu obezitatea și să le faci cadou când mai mergi în vizite, poate se regăsesc în ele, se înduioșază și se opresc. De fapt…nu, dacă găsești vreodată o soluție zi și mie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s