Sportul Studenţesc – FC Botoşani 0-0

Astăzi am văzut 7 oameni pescuind în Dâmboviţa. Tot azi am văzut foarte mult jeg în Dâmboviţa. Tot azi am văzut că de-acum şi la metrou când îţi faci abonament trebuie să spui de când vrei să înceapă, nu mai e de la data primei folosiri. Nişte mârlani. Nişte oameni bătrâni şi răi.

Tot astăzi am văzut, pentru ultima oară în sezonul ăsta, un meci al Sportului. Şi, pentru prima oară, mi-am mişcat fundul şi am ajuns înainte să înceapă. Adversari, FC Botoşani. În roşu şi albastru, ceea ce din partea mea e puţin binevenit, prea jucaseră toţi adversarii în roşu până acum. Aş trece la meci, dar nu ştiu cât de multe lucruri notabile au fost. Aş vrea să remarc o pisică, speriată de fioroasa galerie din tribuna 2, care apoi a luat-o în zig-zag prin tribună. Era simpatică şi înainte să se sperie de moarte, serios.

Aş vrea să-l mai remarc pe Niculescu,  care a avut câteva intervenţii decise, liniştitoare. Ieşea bine pe mingile lungi şi le degaja de nu se vedeau, iar cea mai notabilă e o lovitură liberă sub bară, pe care a scos-o. Cea mai mare ocazie a reprizei, poate. În rest, vorba ceea, „dominare sterilă a gazdelor”. Aş vrea să-l remarc pe Curelea, care, în culmea artei, a tras în direcţia opusă porţii, dintr-o poziţie bună, după o centrare bună. Gurile rele spun că a fost o pasă. Aş vrea să-l remarc pe Truţă, care s-a zbătut, dar…s-a lovit mingea de el. De câteva ori literalmente, plus o fază în care a preluat mingea cu partea corpului care doare cel mai tare şi … l-a durut cel mai tare. Plus o fază în care, într-adevăr după o pasă proastă, a tras cam spre steagul de la colţ. Sunt rău, băiatul e în creştere.

N-o să-i remarc totuşi, că doar nu s-a jucat mare lucru. Pauză, recensământul  promovărilor/retrogradărilor şi concluzia că se poate ca la anul să fie 10 echipe din Bucureşti şi Ilfov în serie. Prea sună a divizie judeţeană. Hai că începe repriza.

Am ajuns treptat la formula trei oameni în apărare, toată lumea în faţă. Sigur, cu replierile de rigoare pe (contra)atacurile oaspeţilor. N-a prea ajutat. O lovitură de cap pe lângă a lui Curelea, nişte şuturi mai din spate. Câteva iluzii optice. Măcar din peluză nu le vedeam în poartă când nu-s. Iată o fază tipică:

A fost o fază absolut tipică. De partea cealaltă, câteva contre neduse până la capăt sau duse prost. Culminând într-un şut în plopii plopilor, dar din vreo … 4 metri?, după ce ai noştri au fost jaloane. La un moment luat, şi dat înapoi, a intrat Dedu ăla mic, Petrişor, care a făcut treabă bună ca extremă stângă. Respect!

De asemeni, şi fără legătură, pe o bucată din scaunele din peluza oaspeţilor au pus numere. Care-i faza? Chestii normale legate de licenţiere? O să se numeroteze tot stadionul? O să-mi dea bilete cu intrarea liberă şi cu loc (hai că deja e prea de tot) Care este capitala insulelor Comore?

Numere!Numere!

Şi se duse. Sportul încă mai are nişte şanse să termine pe un loc mai bun, dar, bineînţeles, nici o miză reală. Şi uite că nici prezenţa mizei, nici absenţa ei, nu prea ajută. Mi-e frică pentru sezonul următor, dar Florin Motroc, venind dinspre echipa a doua, pare că ştie mai bine ce tinerei pot face pasul înainte şi e mai dispus să le acorde şanse. O ieşi ceva? (experienţa ar trebui să ne înveţe că nu prea, dar hei, experienţa, raţiunea şi alte alea nu se pun). Om vedea. Ne vedem (citim) în august! Haide Sportul!

O cronică se găseşte şi pe liga2.ro

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s