Adevărul despre Muzeul Literaturii – atât e de rău?

Cei de la Adevărul mai încearcă o ultimă suflare de jurnalism de investigație în aceste vremuri dominate de can-can. Doar că jurnalismul de investigație e tot un fel de can-can în care iei un om și arunci cu cât mai mult noroi în el, doar că omul e mai high-profile așa. Ceea ce crește probabilitatea ca noroiul să fie adevărat/relevant.

Se semnalează, într-o campanie care pare că va mai dura, câteva nereguli legate de Muzeul Național al Literaturii Române. Niște acuzații vagi cum că directorul nu e bun (o fi o încercare timidă de a zice că e pe pile?) plus observația ceva mai concretă că sălile sunt cam goale. Și că prezentarea e sforăitoare și reclamația foarte reală și întemeiată că site-ul e neactualizat.

Amu, eu unul am fost pe acolo acum vreun an și nu părea prea rău. Ne-au arătat vasul în care făcea Sadoveanu ceai. Cineva din grup mi-a zis că de fapt în vasele alea se face țuică. DEX-ul mi-a distrus visele, confirmând că e vorba de ceai. Am mai spus asta, cred. Duduile care prezentau nu săreau pe pereți ca-n reclamele la Prigat, of course. Mai spuneau ceva ocazional și știau să lase vizitatorul în pace. Că doar și scrie pe obiecte ce sunt și unde nu scrie ne prindem și noi, iar ca să-ți explice cine e într-o poză pe perete ajunge să-ți miști nițel degetul în partea aia. A, și sistemul electronic trendy. Adică un touchscreen unde ai toate informațiile posibile și imposibile. Serios, prezentarea a fost OK.

Pe de altă parte, sunt sigur că o săpătură în treburile financiare ar dezvălui niște comportamente fiscale și politici salariale dubioase. Sau cum se mai zice în zilele noastre. Iar 80 de angajați sună cam mult și la vizita mea pare că mai era niște spațiu care putea fi umplut, într-adevăr. Mai erau și niște planuri de umplere. Și probabil că pe partea de promovare se poate face mai mult. Dar altminteri, oamenii mai țin cercuri, ateliere, activități (se scotea și o revistă?), se fac chestii.  Locul chiar e drăguț și se încearcă. O să fiu o babă comunistă și o să spun că dincolo de probleme de management cea mai mare problemă e că pe tinerii din ziua de azi îi doare în cot.

Ei bine, imaginea mea e veche de un an, cum am zis. Chiar s-au schimbat atâtea între timp?

Anunțuri

2 răspunsuri la „Adevărul despre Muzeul Literaturii – atât e de rău?

  1. e ok si de mare bun simt ce spui tu, la modul in care se fac si exista toate in tara asta…
    imi place cum gandesti….la nici un muzeu din lumea asta nu sta nimeni sa-ti sufle in fata si sa-ti spuna ca la scoala cand a murit pictorul x si cand s-a nascut..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s