Și totuși, unde-i diferența?

Eu: Și totuși, care-i diferența față de când era Pițurcă?

Tata: Parcă se mișcă un pic mai repede

România a făcut un 1-1 cu Franța, jucând destul de foarte defensiv. Acum vreun an și un pic, România făcea un egal cu Franța jucând extrem de foarte defensiv. S-a schimbat antrenorul și reacția chiar dacă, să recunoaștem, stilistic nu-i mare diferență. Toruși, n-o să transform chestia asta într-o apărare a lui Pițurcă. Nu-s așa de scrântit. Dar există riscul ca tizul meu să ajungă overoverhyped, ceea ce nu e neapărat bine.

Diferența față de meciurile cu pricina e că nu l-am avut pe Mutu, ceea ce se simte de obicei, dar uite că acum am ieșit. Diferența e că am avut niște oameni noi care s-au descurcat onorabil având în vedere diferența de nivel (plus declarația demențială a lui Apostol cum că dacă Toulalan ar fi la Galați, ca el, n-ar mai fi atât de Toulalan). Totuși, introducerea lui Mara a fost o măsură pițurciană, care numai întinerirea lotului nu se poate numi și care i-ar fi suit toată țara în cap lui  Piți pentru că e anacronic, domne. Un alt pițurcianism e tendința către favoritisme, către atașamentul față de anumiți jucători preferați de-ai juniorului. Aici mă refer la Coman și Surdu. Coman chiar are valoare și mă bucur să-l văd înapoi la echipă după ce niște manelisme de-ale patronului l-au ținut departe mult timp. Surdu, în schimb, e o mișcare ceva mai discutabilă într-o zonă în care nu există soluții clare.

Dar aici se opresc metehnele … discutabile. Parcă merg cam departe, dar dincolo de asta avem parcă un antrenor mai rațional, mai deschis către presă și cu siguranță mai prezentabil. Stilistic, nimic nu se va modifica, pentru că materialul e ce e. Iar marea calitate din prisma rezultatului, faptul că avem o echipă măsurată și conștientă de propria valoare, am mai spus-o și o spun ca o jucărie stricată, riscă să devină marele defect: o echipă prea conștientă de valoarea ei, până la punctul instalării plictisului. Ca pe Stade de France, care a trăit o repriză de plictisit încheiată cu fluierături. Ăsta e obiceiul locului.

Voie bună!

One response to “Și totuși, unde-i diferența?

  1. Daca doresti neaparat o diferenta, aceasta o poate constitui faptul ca la campionatul european am jucat pe teren neutru, iar acum pe teren francez, in fata a 70.000 de spectatori.
    O alta diferenta poate fi consemnata in privinta competitiilor. Acolo era faza finala a campionatului european, unde trebuia sa jucam mai fara emotii pentru ca obiectivul fusese atins, pe Stade de France se jucau ultimele sanse ale selectionatei noastre de a participa la campionatul mondial din 2010. Echipa noastra desi nu a rupt gura targului, a avut cateva faze bune in atac, la mijlocul terenului am fost stersi, greul meciului ducandul apararea. E drept ca si mijlocasii s-au cantonat la fiecare atac al francezilor, in aparare.
    Astept meciul de mircuri impotriva austriecilor si mai discutam. Daca si in Ghencea se vor face de ras in privinta jocului, cu o echipa mai accesibila, atunci nationala Romaniei e o echipa de mana a treia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s