1 decembrie, cu decalaj

In vremurile astea laptopul de pe care-mi desfasor activitatea merge din 3 in 3 zile. Deci ziceti mersi ca mai scriu cate ceva. Aceasta chestie a fost scrisa pe 1 decembrie.

30 noiembrie spre 1 decembrie, noaptea. Momentul traditional in care sa ma gandesc la ziua asta si la Romania mai general, fara naivitati sau fanatisme.

Cand eram mai mic, ma bucuram autentic, chiar daca un pic copilaros, de ziua asta. Ma uitam la televizor la festivitatile de la Alba Iulia si Bucuresti, ascultam discursurile, citeam cate ceva din cartea de istorie (tocilar total) si sorbeam din ochi reportajele cu oameni care prinsesera pe viu Marea Unire (da, existau astfel de reportaje) sau cu romanii de pe Valea Timokului (astea inca exista). Si umpleam casa de steaguri facute de mine cu carioca. Exista acel sentiment de apartenenta. As vrea sa simt iar ca in vremurile alea, poate ca asta imi va fi planul pentru 1 decembrie. Era naiv, dar era o bucurie sincera si directa, fara retineri sau poticneli. E un lucru la care mi-e teama ca am cam renuntat pe drumul spre maturizare si pe care am nevoie urgent sa-l recuperez. Ceea ce ma impiedica insa sa revin la sentimentul ala e senzatia din ce in ce mai pregnanta ca toti cei care au murit pentru tricolor … au facut-o degeaba, pentru ca atat Romania de azi, cat si cea de maine, sunt foarte departe de ceea ce au visat ei si se indeparteaza. Si aici nu e vorba doar de politicieni, ci de noi toti.

Un exemplu. Zilele astea tatal meu era la gigamarketul de mare succes „XXL – Penny Market”. Si-a luat un carucior, l-a lasat putin si s-a dus la un raft, pentru a se intoarce destul de repede sa lase niste chestii. In carucior rasarise o punga cu niste alte chestii. Un ghiorlan, cativa metri mai incolo: „Ba, ce faci acolo, ba? Vrei sa-mi iei alea, ba?”. Pe principiul „Fii tu insuti schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume” floricele roz blabla ghiorlanul merita macar sa afle ca e ghiorlan: „Nu, un mitocan mi-a luat carutul de aici…” Ala se face ca nu aude si raspunde la fel: „Ba, ce faci ba acolo? Vrei sa-mi furi alea?” „Nu, un mitocan ca tine, daca n-oi fi fost chiar tu, mi-a luat carutul”. Ghiorlanul raspunde a treia oara la fel, iar singura reactie din jur e a unui tanar din spatele mitocanului, care rade ca prostul. Bun. Problema nu e ca astia exista, ci ca intalnirile cu ei sunt dese si ca in loc sa-i transformam noi ne transforma ei. Pentru ca e usor sa fii jmeker.

Probabil ca as mai avea exemple, dar vreau sa ma opresc la unul mai scurt si care mi-a facut sangele sa clocoteasca. Pardon ca aduc subiectul asta de ziua nationala, dar incerc sa fiu scurt. Colegii mei erau intr-o discutie despre alegeri. Si am aflat ca actualul presedinte e raul cel mai mic din turul 2. Pentru ca el macar face ceva, ca se bate cu parlamentul. Si ca e foarte bine ca el se bate cu parlamentul pentru ca partidul lui a castigat alegerile si trebuie sa fie in guvern, ca doar e majoritatea romanilor in spatele lui (colegii mei nu au invatat ca 3 milioane din 22 milioane nu e mai mult ca 50%) Si, mai mult, ca vom avea un parlament unicameral pentru ca omul ala a hotarat sa-si asesoneze campania cu un referendum consultativ (colegii mei nu stiu ce e aia „consultativ”). Si ca, in general, el e mai bun pentru ca ii arde pe ciocoi si manipuleaza, nu ca celalalt, care e manipulat. Acum, sa fim clari. Daca tot mentionam ca exista niste oameni care au facut lucruri pentru Romania, nici unul din candidati nu merita nici macar un scuipat intre ochi de la ei. Dar ei reprezinta doua tipologii, doua imagini si sunt mahnit ca niste tineri inteligenti il prefera pe unul care vrea sa fie smecherasul absolut, care ii face din vorbe pe toti, se razboieste cu juma de tara pana arde castelele tuturor, bea 3 beri simultan si face sex cu 3 femei simultan pe sistem de turbo. In timp ce in fisa postului scria doar „taci din gura si fii un mediator”.

E exact genul de erou creat de marele autor Nicolae Guta. Iar popularitatea enorma a acestui tip uman in randurile generatiei care trebuia sa aduca mai multa munca si bun simt Romaniei ma face foarte, foarte pesimist. Asa ca mai bine hai sa ne gandim la vremurile frumoase din istoria Romaniei si sa punem steaguri peste tot ca niste copii. Voie buna! Hai Romania!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s