Sport sângeros IV: Colectivizarea și dificultățile satului oltenesc tradițional în fața invaziei modernității

Marin Sorescu, „La lilieci”, cartea a VI-a, Fundația Marin Sorescu, București, 1998

La această oră târzie din noapte mă uit spre La lilieci 6 și, după cum sugerează și titlul ușor imbecil pe care l-am ales , încerc să trec peste sonoritatea de joc de calculator care a avut prea multe sequeluri.

Pentru că e vorba de chestii un pic mai serioase. Pentru că a șasea carte vine să închidă ciclul „La lilieci”, serie cu și despre lumea satului Bulzești, în care a născut și a copilărit autorul, numele fiind împrumutat de la un deal din localitate, unde se afla cimitirul. Eu am mai citit un singur volum de „La lilieci”, 3 sau 4, nu sunt sigur, și am tras repede de tot concluzia că nu îmi place pentru că e o scriere plină de pământ și curci. Cu o altă lume, care nu e diferită doar pentru că oamenii nu au laptoape și plășmi, dar care e cu totul diferită structural și calitativ, incapabilă de a dezvolta atât angoasele cât și realizările vieții moderne, două aspecte care însumate nu dau chiar (ele singure) inteligența și profunzimea, dar nu sunt nici departe.

Acum, că sunt mai bătrân și mai tolerant cu curcile, n-aș mai fi așa dur. E, totuși, imaginea unei lumi care a existat, care avea tradiții frumoase și un trai mai simplu în toate dificultățile lui, ca și o senitătate mai greu de întâlnit în modernitate: vezi „De, fa, Anică”, dialog între două sătence: una se plânge de șale, de dinți, de cap, de toate durerile, cealaltă replică constant „De, fa, Anică”. Durerea tratată cu nițel umor și fără nici o melodramă, pentru că se mai întâmplă. Momente dificile, cu armata rusă în sat, cu un sătean căruia noul regim îi confiscă boii când a ieșit cu ei săcare sicriul, iar el înjugă vaca în loc, reflectă același spirit senin, inventiv în fața problemelor. Momente tensionate, pentru că tema colectivizării și primilor ani ai comunismului revine.

Protestele stilistice ar cam rămâne. Stilul e profund bolovănos, deși probabil că dacă aceleași texte ar fi grăite de-un oltean (sau, de pildă, recitate de un anume Tudor Gheorghe, pentru că știu că mai face asta), s-ar da la iveală poate și niscaiva muzicalitate. Dați-mi voie să cred că cel puțin în scris (și în accentul neoltenesc cu care citesc eu în gând) nu funcționează foarte bine. E bolovănos până la punctul în care te întrebi dacă textului nu i-ar sta mai bine cu toate liniile astea lipite, în loc de o versificație aproximativă. Postfața lungă și ușor pompoasă sugerează că ritmicitatea și lungimea versurilor se trage din însuși ritmul interior al vieții satului oltenesc. Argumentul are logica lui și nu e un efect chiar nereușit, dar tot îmi pun problema dacă ar trebui să fie acolo. În fond, dacă versificația are acest scop strict „monografic” și la fel și conținutul, de ce versificație și nu niște proză scurtă?

Ceea ce ne duce la întrebarea despre forța de generalizare a romanului. Există ea sau vorbim aici doar de satul oltenesc/românesc la momentul t? Vorbim, un pic, și de sat față cu minunata lume nouă în general , dar aș zice că vorbim mai curând de lumea lui Mărin cu oltenii lui, cu copilăria lui și legătura lui cu strămoșii, prin tradiție, prin ritmul vieții satului și, deci, prin așezarea plicticoasă în versuri. E, aici miroase puțin și a generalitate, dar nu foarte tare: e o lectură ce mă lasă mai cu pământ și curci în nări (ceea ce vă asigur că e puțin dureros, doar știți ce mare e o curcă). Doar că am pofta de a mai reține una, alta din atmosferă și de a fi dispus să recunosc că poate sunt doar diferit structural de lumea din imagine. Fără să fiu greșit nici eu, nici ea.

Acum, îl rog pe Călin sănu citească paragraful ăsta. Cum ați lipi o carte care are coperțile (copertele pentru esteți) desprinse și paginile 1-16 separate de paginile 17-restul? E posibil să faci o lipitură mai de Doamne ajută?

Doamne ajută. Noapte bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s