Sibiu, loc al civilizației și piețelor

Am fost pe-acolo săptămâna asta, hai să punctez câteva chestii.

Totul este o piață. Centrul constă în 3 piețe separate de câte un rând de clădiri: Piața Mică, Piața Mare și Piața (îmi pare rău, nu ați ghicit) Huet. Ultima nu e cu mult mai mult decât o parcare. Piața Armelor e…gen, o intersecție, dar e veche. Piața Dragonului e un loc unde a fost o clădire cu dragoni. Istoria îți suflă în ceafă pretutindeni.

De obicei, sub formă de căsuțe vechi, colorate divers dar deloc strident (pe una am văzut patru culori), străzi pietruite, cafenele, sași, locuri de promenadă și boemie. Se poate urca în turnul primăriei și în vreo câteva sute de alte turnuri, probabil. Peisajul e drăguț.

Sibiul de sus

După turnuri, cel de-al doilea tip de clădire ca număr sunt bisericile. În piață se pot găsi una evanghelică, înaltă, cu un model interesant pe acoperiș, destul de austeră în stil văzută dinăuntru și una romano-catolică, cu un turn al ei, desigur, dar mai mic ca dincolo, care face lucruri interesante cu lumina și coloanele. În cea evanghelică poți să audiezi concerte de orgă și să te crezi în Germania pentru că toate textele din interior și toate dialogurile din public sunt pe nemțește. La astea se adaugă mitropolia ortodoxă, situată la câțiva pași de piața mare, obținută prin împărțirea în două a mitropoliei transilvaniei, într-un gest care trădează pofta de ciolane. Am mai văzut una greco-catolică, mai modestă, o sinagogă în zona cetății și ceva care are o cupolă ca de moschee dar probabil e altceva.

Prin piețe se mai văd muzee, multe centre infoturistice (îți dau și biciclete cu chirie, îți dau orice, doar să pleci), niște tourist informatore care nu folosesc touchscreenul la maxim, WC-uri publice neportabile, cafenele și terase, un magazin de pantofi cu sloganul „noi îți găsim perechea ideală”, două Billa care vând biolimonadă bionaturală din biofructe biologice. Dar totul e făcut parcă mai cu cap, parcă sunt mai puține terase ca pe Lipscani, de exemplu, e un echilibru între ele și magazine. Cred că e calculat ca să ai loc destul de promenadă fără să te claustreze mesele. Oamenii ăștia sunt senzațional de civilizați, organizați și curăței.

Un magazin vinde produse gen hartă turistică + cazuri OZN din România. Și cărți vechi în germană. Sunt 3 coșulețe de-astea în piață, în față la magazin, mă oftic că n-am luat nimic. Există un pod unde se duce toată lumea să mintă. În Piața Cibinului găsiți o babă simpatică care are smântână cu gust, aromă și consistență de unt (și la Billa au Delma cu unt), o babă ciufută care vinde roșii și niște covrigi din aluat de gogoși.

Vedere de pe pod. Mașinile nu sunt interzise, sunt doar puține => zonă pietonală în practică

Serios, e șocantă civilizația. Numărul mic de maidanezi (și sunt pașnici!), nici un personaj mai dubios pe străzi, liniștea, oamenii care-și văd toți de treaba lor fără a deranja și fără a fi deranjați. Străzile din centru, OK pentru o plimbare la orice oră. Faptul că majoritatea obiectivelor sunt grupate atât de bine împreună că poți ajunge să crezi sincer că nu există autobuze. Ajungi pe jos, repede, oriunde vrei. Poate cu minusul parcului Sub Arini, aflat un pic mai la sud, care ne-a fost lăudat din plin și din care n-am apucat să vedem foarte mult. Dar senzația e că-i frumos. Și întoarcerea a fost o ocazie de a vedea că nici străzile lăturalnice și dubioase nu sunt atât de dubioase.

Că tot eram la capitolul „nu chiar în centrul centrului”, mai e de notat cetatea, din care au mai rămas doar zidurile și câteva turnuri vizitabile, citez, pe propria răspundere. În interiorul zidurilor viețuiesc diverse chestii, cum ar fi filarmonica de stat, spitale, părculețe. Și mai sunt de notat străzile limitrofe piețelor, pietruite, cu pante și curbe delicioase, cu ziduri și panorame după ele, pasaje cu scări și străduțe înguste lângă ziduri, feme care își cară legumele într-o sacoșă de piață înapoi spre casă pe treptele dintre ziduri și se uită urât la tine în timp ce faci o poză…oops.

O altă chestie interesantă: n-am văzut nici un McDonald’s în Piața Mare. Sau KFC. Sau Springtime. Nici hipermarketuri. Oraș normal, domle: centrul e pentru leneveală, pentru burgeri rapizi du-te mai la margine, ca să-ți umpli portbagajul cu castraveți du-te mai la margine.

E un loc frumos. E un loc în care timpul încă își permite să meargă mai lent, clădirile nu trebuie să aibă 22 de etaje pentru a putea găzdui activități și zidurile pe lângă care te plimbi îți amintesc cât de mic ești.

Intervenție artistică în spațiul urban

Desigur, clișeul dictează să vă trimit la Brukenthal, dar screw it: mergeți la muzeul de farmacologie. Eu n-am fost și regret. Am înțeles că are … farmacologie în flacoane … farmacologice.

Voie bună!

Anunțuri

3 răspunsuri la „Sibiu, loc al civilizației și piețelor

  1. îmi place foarte mult impresia ta despre sibiu. chiar dacă se simte o oarecare distanță între tine și oraș, ai reușit să îl reînviezi în cuvinte.
    eu am fost mult mai pasională în descrierea lui și mult mai subiectivă, probabil asta provine din latura feminină.

    • Uau, văd că reacționez atât de târziu încât ai schimbat poza și ai și redeschis prăvălia.
      Mulțam de aprecieri 🙂
      Poate e latura feminină, poate e mai mult. Cred că scriu cam distant de lucruri, poate că sunt cam distant de lucruri, cred că mai e de lucrat aici. Nu am reușit să găsesc descrierea ta, ce-i drept.
      Succes în toate!

  2. Pingback: Sportul Studențesc – Gloria Bistrița 4-2 « Aberez, deci exist

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s