Sportul Studențesc – FC Vaslui 0-1

O după-amiază ușor cețoasă și surprinzător de non-câinoasă la venire. La plecare era unul în stradă care lătra la tot și la toate, din fericire nu eram singur și am mers cu turma, că altfel cred că acolo rămâneam. Regie, locul unde poliția poate bloca străzile înaintea meciului dar hingherii nu vor să scape de zecile de potăi.

Sportul a ajuns la poartă, pe bune, doar că acolo apărarea era ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, doar făcută cu mercenari de la Copacabana, pentru a încerca depășirea recordului de figuri de stil inutile, deținut acum de PRO TV. Iar prea puțini își asumau răspunderea finalizării. Dincoace, ăștia erau și ei periculoși și nu prea, în dulcele stil clasic, lălâu și balcâz (vezi Porumboiu după meci: că cică au jucat nașpa, dar la nivelul României nașpa-ul ăsta a fost super-spectacol).

Să vedem, cine a zvâcnit, cine a mai mișcat așa, ca fluturașii? Varga, mai rar dar mai bine. Dar n-a putut să-i dribleze chiar pe toți, nici chiar pe doi consecutiv, doar momente punctuale. Pătrașcu, pentru o lovitură liberă care măcar a prins poarta (dar a fost foarte foarte moale și foarte foarte pe centru). Dincolo, ăia negri. Mențiune specială pentru cei doi indivizi care au reușit să șuteze în aut de poartă (da, da), pentru individul care a reușit să rateze cu poarta goală (Gheorghiu) și, desigur, pentru Yero Bello, atacant bun care a dat golul.

Păcat că n-am rezistat pentru un 0-0 urât (da, am spus-o și nu sunt foarte mândru). Că nu cred că se supăra prea multă lume. Și așa e un rezultat echitabil. Și mai mare păcat că s-a rupt Niculescu, ocazie cu care l-am văzut 10 minute pe Viciu. S-a descurcat acceptabil. Notabile mai sunt cele 10 minute în care ceața a fost atât de deasă că părea că se va înnopta, ca și ceața la o oră de după meci, destul de absolut magnifică, îmi permit să spun (am așa preferințe dubioase). Felicitări lui Șerban, care a venit cu un banner dedicat lui Pancu (care nici n-a fost în lot, că s-a certat cu Hizo). Și, desigur, momentul a avut izul lui de minute stupide cu jandarmi (și oficiali, ah, ce bucurie) cretini, că doar de ce să te adaptezi la context când ai ordine și baston? Îmi permit să citez nițel, toată pozna aici:

n-am putut sa-l afisez decat 2 minute deoarece au intervenit stewarzii si probabil ofiterul de presa mai apoi deoarece din ce am inteles in prima faza de la acestia si din statiile acestora eram „2 vasluieni inconstienti care trebuiau sa fie scosi din peluza Sportului pentru a evita altercatiile cu baietii care sustin sportul „. Mai apoi cand le-am explicat ca suntem rapidisti si ca mesajul l-am facut pentru idolul nostru care joaca la Vaslui si ca este intr-o perioada dificila si ca este ca un mesaj de sustinere si de incurajare pentru acesta ,au inteles situatia si ne-au lasat in pace. Peste aproximativ 5 minute apare probabil ofiterul de presa sau cine o fi fost sa ne cheme sa ne dea afara din stadion pe motiv ca am introdus ilegal acest mesaj si sa ne interogheze despre modul in care am intordus mesajul in peluza .Mesajul l-am introdus la intrare cand stewarzii nici nu s-au sinchisit sa se deranjeze sa ma puna sa desfac mesajul care-l aveam in ghiozdan .

În ipoteza ușor idealistă a unei victorii la Urziceni (vineri, ora 18), vom fi adunat ceva mai mult de jumătate din punctele necesare pentru barem la jumătatea sezonului. Bonus sumbru la perspectivă sumbră, salariile sunt neplătite de atâta timp că jucătorii încep să ceară desfacerea contractelor. Primul, Marius Postolache, care a fost trimis, cu promptitudine și nesimțire, la echipa a doua. Irina Maxim mușcă în carne vie într-o cronică din Onlinesport și băieții de la Gazetă au ceva mai echilibrat și cu figuri de stil inutile. Video în diverse locuri, de pildă Digi Sport.

Încă ceva: de acum, s-ar putea să mă mai citiți ocazional (sau pe alții, că pe mine mă citiți deja) pe Sportibus.ro, care se vrea a fi o comunitate de oameni care scriu lucruri mișto pe teme sportive. Momentan ritmul postării e și nu e, dar hei, am încredere, e recomandat de Adrian Georgescu.

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Universitatea Cluj 2-0

Să ne bucurăm pentru Viorel Moldovan, care a renunțat la postul de antrenor, că doar nu mai suporta să fie un loser! Probabil că nici jucătorii nu mai suportau și iată că acum e mai bine.

Voi incepe smiorcăindu-mă. Sâmbătă am fost să caut, între niște lipii de șaorma și un CD inexistent  în România, bilet la meci. Adică să-mi iau din timp de acum, ca să nu mai rămân pe afară, nu? De la unica sau aproape unica încăpere de pe planetă unde se găsesc, casa de bilete de la stadion. Înăuntru erau două scaune și mult aer care mă priveau în ochi. Deși eram în interiorul programului normal (16:45 e între 14 și 18, nu?). La 2 case de stadion băjeții ascultau manele la maxim, trei cocalari sprijineau gardul, iar vreo 30 de câini erau pe lângă drumul meu de la Grozăvești la stadion. Și se lăsa înserarea. Cum mi-e frică de zombie și nici țigănia nu prea-mi place, nu am mai așteptat și am luat-o din loc. Mă întreb ce ar fi avut de spus domnul Cristi Gheorghe, marele organizator de la club, dar cum la meciul cu Rapid a fost văzut replicând peste gard „păi dacă n-ați venit și voi mai devreme, normal că ați prins coadă” (cu un sfert de oră înainte de lovitura de start), mă îndoiesc că va fi dorit să întrețină o relație de respect și seriozitate față de oamenii care încearcă, totuși, dacă binevoiește și el, să-i bage bani în buzunar.

Meciul în sine a fost un fel de picnic. Vreme călduță, oareșce lejeritate în tribune și în teren (acum am văzut lejeritate, probabil că dacă era scorul invers mi s-ar fi părut că e doar o tonă de tensiune) și un joc pe care, pardon de expresie, l-am dominat. Cu un mare of în momentul în care ei au primit penalty. Contrar restului peluzei, mie mi s-a părut corect acordat. O intrare imprudentă, un pic de contact, mingea era în altă parte. Independent de faptul că atacantul l-a căutat și a dramatizat, au fost toate elementele unui penalty. Acum toată lumea va arunca cu pietre în mine, iar ca să mă apăr mai spun că faza s-a întâmplat efectiv sub ochii mei. Din fericire Niculescu a scos-o foarte bine. Apoi a mai venit și penaltyul nostru la care am fost sensibil mai aproape de gol și să nu uităm de golul de 1-0, venit înainte de ploaia de la 11 metri ca o consecință directă a apărării aproximative a oaspeților. Mai punem bara lui Ferfelea și am terminat tabloul unei prime reprize pe care Sportul a început-o cu 4 oameni scandând timid și a terminat-o cu o peluză recâștigată de partea echipei.

În partea a doua jocul a continuat să curgă în aceeași direcție și în cele din urmă Ferfelea a mai scos un penalty (perfect valabil) și un roșu, iar Varga a transformat.

Alte faze notabile au mai fost faultul de matahală din colțul terenului, comis de Szilagyi de la Cluj, deduc, și lufturile și șuturile jenibil de departe de poartă ale unui negru, poate chiar Mendy.

Meci frumos. Gură de aer. Poate ne mișcăm și noi mai cu talent. Să învățăm numele Florin Tene, căci se pare că va mai fi antrenor cel puțin încă o etapă. Urmează la Brașov, sâmbătă seară, un meci netelevizat, pentru că cei de la GSP vor da un meci mare de rugby și n-au mai modificat programul etapei. Ușor suspect, sper să fie doar lipsa de interes a televiziunii și nu o schemă de-aia clasică în care gazdele spun că preferă să fie netelevizate decât reprogramate și apoi îl cumpără pe arbitru și pe fi-su. Nevermind, se pare că ai noștri au refuzat reprogramarea, o fi o strategie ca să atragă mai mulți spectatori la stadion 😛

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Rapid 0-2

Iată-ne aici, la o nouă șuetă întârziată cu două săptămâni.

Vă mai amintiți de Sportul-Rapid? A fost un stadion plin ochi, cu rapidiști, care înțeleg că pur și simplu au forțat porțile la un moment dat și a mers (de ce îi dau eu bani lui Șiman?), cei din peluză proferând lucruri și chestii și chiar amenințări la adresa galeriei noastre (de ce îi plătesc lui Șiman bani?), iar după meci, cum am deschis televizorul, l-am văzut pe Ovidiu certându-se cu Șiman, care tot nu vrea să recunoască că ar putea să facă niște mici lucruri și chestii pentru suporterii lui care îi bagă bani în buzunar cu regularitate. Ăsta a fost un mega-eufemism, expresia lui exactă fiind „Voi nu existați”.

Încă de dinaintea intrării am simțit că toată mizeria primei ligi la fotbal se abate, în sfârșit, în viteză maximă spre Regie, sub formă de aglomerație și, oh Doamne, pentru prima dată de când mă știu la stadionul ăsta, bișnițari. Băjeți dispuși să te ajute să-ți iei bilet la peluză pentru doar 15 lei. La casă mai aveau doar la tribuna a 2-a, așa că le-am dat 20 de lei ca să pot să văd o ambulanță în spatele căreia era careul Sportului. Mai târziu au mutat-o. Din fericire, am văzut meciul lângă un rapidist, deci am putut să-mi canalizez diversele frustrări (pe atmosferă și pe joc și pe faptul că în timp ce Șumudică nu-și mai amintește că a trecut și prin Regie, antrenorul nostru rememora cu tandrețe momentele din Giulești și anunța că speră să vadă mulți, mulți rapidiști) în tradiționalele tachinări infantile care mă fac să fiu fan al fotbalului și nu, de pildă, al popicelor.

Atmosfera în tribune a fost rapidistă, asta însemnând atât cântece frumoase și multă pasiune cât și șuturi cu cizma în scaun asortate cu înjurături la ratări, înjurături pentru Varga că îndrăznește să dribleze și convingerea pură că nici cramponul pe gleznă nu e fault dacă e un crampon vișiniu. Plus un mic „copilu, stai jos, să vedem meciul”. Ciclicitate. Primul meci pe care l-am văzut pe stadion a fost un Sportul-Rapid la care mi s-a făcut rugămintea asta. Atunci însă venea absolut penibil de la niște oameni situați într-un sector gol. Acum pe stadion nu puteai să arunci un ac, imagine interesantă indiferent de context. Mai apoi, e dragostea față de Moldovan, om care inevitabil nouă nu ne-a fost simpatic, pentru stilul de acum dar și pentru momentul 2006, când cu o lovitură bine executată a strivit cu crampoanele cariera lui Tibi Bălan. Cred că asta este esența elementelor rapidismului care mă enervează: mereu sunt alții de vină, mereu sunt unii care au murit pe teren cu tine și nu cu Avântul Ciorogârla, iar (asta e partea inadmisibilă) atunci ai dreptul să le rupi oasele mârlanilor. Pentru că Rapidul e o echipă al îngerilor, care niciodată n-a avut un meci cu Bistrița în care Gloria s-o fi lăsat mai moale, niciodată n-a fost ajutată de arbitri să câștige un meci (nici măcar săptămâna trecută, cu Pandurii), da, niciodată n-a purtat embleme comuniste pe tricouri ci a făcut o vajnică disidență sponsorizată de minister și niciodată n-a rupt intenționat pi…stai puțin.

Și a mai fost și un meci, dar cred că au mai scris și alții de asta. Victorie relativ corectă a oaspeților, vreau să revin și să le felicit galeria per ansamblu, e doar un mic trend care mă supără, dar care se impune. Au cerut un penalty pe care eu l-aș fi dat (s-a întâmplat practic în fața mea), ai noștri au deschis scorul dintr-un ofsaid care a fost sau n-a fost. Pare că a fost marginal, dar se ridică problema: asistentul a fost Superman sau doar a ridicat la nimereală? Mai e și reaua intenție, susținută de ideea că dacă nu vezi clar că atacantul în față atunci se cheamă că nu e, prevăzută explicit în regulament (adică: dacă arbitrii ar judeca așa într-adevăr atunci la faza aia trebuia să fie gol valabil, dar cum nu judecă așa încalcă voit un principiu al legilor jocului, ceea ce e suspect etc. etc.) Dar per ansamblu ai noștri nu s-au ridicat la nivelul Rapidului.

Haide Sportul!