Reptilieni, utopism și chakre

Aryana Havah, Inuaki, reptilianul din mine, editura Orfeu 2000, București, 2008

Poate că am găsit cartea pe Scribd și poate că nu știți asta de la mine. În tot cazul, e o carte oarecum pro-colectivism, ar fi ironic ca tocmai autoarea să se găsească de partea acuzării într-un proces legat de piraterie.

În primul rând, cartea e scrisă de o individă (sau cel puțin de un narator,  n-am timp să verific, vreau să ajung la revelion) care psihologează copii. Deci poate am putea s-o luăm ca pe o scriere alegorică care încearcă să inducă o psihologie pozitivă în lume. Și cred că am văzut o dată o cronică din unghiul ăsta. Dar din moment ce suntem literalmente invitați (insistent) ca duminică la zece jumate seara să ne rugăm pentru nemurirea noastră, cred că există intenții ezoterice mai serioase aici.

Textul este scris ca un dialog între doamna psiholog și un copil de 10 ani. Copilul este de fapt, așa, un copil trimis din stele, de pe o planetă distantă, ca să ne spună chestii. E trimis energetic, nu cu nava spațială, și în cap comunică cu un nene energetic de pe planetă. Planeta se intitulează Inua și el e inuaki cum oamenii din Madrid sunt madrileni. Asta explică jumate din titlu, cealaltă jumate e explicabilă pentru că (spoiler alert!) și madrilenii sunt parte inuaki. Și inuaki arată ca un fel de reptile. Dar știți cine arată ca un fel de reptile și e cu adevărat înspăimântător?

Traian Băsescu!

Dar și… ANNUNAKI!! Viziunea operei e o sinteză între Zecharia Sitchin, David Icke, teoriile despre lumi extraterestre unde ființe de energie trăiesc în puritate (Avatar kind of) și cele despre momentul 2012 ca purificare energetică, cu o oarecare bază în activitatea solară intensă recentă. E o construcție de tip Rude Goldberg, interesantă pentru că reușește să combine toate chestiile astea într-o teorie oarecum coerentă a originii și viitorului lumii. E drept că și chestiile astea s-au mai combinat între ele, dar tot e ceva. Lumea e condusă de șopârle (regina Elizabeta inclusiv), dar lasă că oricum toți avem ceva ADN de șopârlă, dar șopârlele alea omoară oameni și se hrănesc cu FRICĂ PURĂ (altfel o idee splendidă din pedeve metaforic, unii ar spune că post-9/11 cu asta se hrănesc liderii lumii), în timp ce noi suntem considerabil mai…vă așteptați să spun buni? Altfel! Vedeți voi, segmentul din matrice care rezonează energetic cu planeta noastră nu rezonează cu Annunaki și doar noi vom trece în a cincea dimensiune (it is that bullshitty, weasel illogical conjunctions abound) în 2012. După o luptă epică cu ăia. Sau ceva. Adăugați și niște Sitchin-isme. Dar și din noi doar unii vor face trecerea. Autorul oscilează între dorința de mântuire și predeterminarea genetică (unii sunt mai șopârle ca altele), punându-ne în același fel de dubiu ca atunci când am auzit de calvinism (cred) care adaugă predestinarea dar o face inutilă pentru că altfel ar nega liberul arbitru.

Plus o descriere a cum e când trăiești în armonie cu Matricea. Ceri și ți se dă, proprietatea privată nu există, pentru că Matricea produce abundență etc. Chestii clasice.

Opera e interesantă prin tentativa de a jongla cu aceste concepte și neinteresantă prin faptul că e mult prea aproape de un simplu colaj, neîncercând să adăugească (decât prin mici tentative ale autoarei de a reconcilia Matricea cu tradiția hindusă, ceakre și lucruri, care tradiție este cu siguranță prea aproape de autoare și departe de mine ca să mă  pronunț). Și cedează relativ ușor în lupta cu știința, spunând că TOATĂ e o manipulare care încearcă să ne facă să nu realizăm realitatea: că sufletul stă într-o sferă legată de gât cu o sfoară care se extinde prin toți nervii/vasele de sânge ca rădăcinile unui copac , I kid you not.

Acum că v-am spoilat tot ce era de spoilat (și am spoliat câte ceva), vă recomand să citiți cartea. Dacă nu sunteți prea serioși. Și aveți timp. Se citește repede iar eu unul cred că teoriile conspirației pot avea valoare literară (nu în sensul marii arte, în sensul … imaginației așa. Kind of. Come on, un sfert din carte e utopism stil Avatar și Avatar v-a plăcut, nu? Sunt un expert în asta, nici n-am văzut Avatar). Sau măcar de entertainment.

Dar întrebarea pe care v-o puneți toți este: Răzvane, ce naiba, ai înnebunit?

Am promis că fac asta. În 2010. Și am făcut-o. Sunt cu adevărat magnific.

Să aveți o petrecere acceptabilă și un an nou cu bulinuțe active.