Apropo, m-am tuns

În caz că mai era cineva îngrijorat de problemă și n-a fost anunțat personal (oameni aleatori din liceu, mă uit la voi) și mai citește pe aici (mulțimea vidă, te am în vizor) … well, e în titlu, am revenit după cinci ani la frizeria din cartier, mai înțelept și mai rafinat și poate chiar mai păros. La început am crezut că sunt aplaudat la scenă deschisă și lacrimile frizerițelor curg pentru revenirea mea. Apoi am văzut că Laurette Atindehou și tatăl ei aveau o reîntâlnire emoționantă după 149 de ani, în direct la Pro TV.

Anunțuri

Să facem o analiză pe text

Iată un afiș pe care l-am văzut pe un stâlp zilele trecute:

recompensa pentru caine de rasa chihuahua

Ce credeți că înseamnă „Sună la numerele lui Puffy”? Mie mi se pare că fonetic seamănă cu „Răspunde la numele de Puffy”, dar cineva a greșit, ca la telefonul fără fir. În condițiile astea, cine credeți că era beat mangă, autorul sau scribul?  Și cum să te îmbeți când tocmai l-ai pierdut pe Puffy? Poate fi o pastișă postmodernă la adresa iubitorilor de animale?

Mai apoi, de unde credeți că există „informații că ar fi urcat în RATB 101”? Sursa tradițională a ziarelor de cancan, gurile rele?

Noapte bună, Puffy, oriunde ai fi!

Sportul Studențesc – Gaz Metan Mediaș 0-1

Opriți subminarea economiei naționale!

(o galerie tânără, dinamică și intelectuală)

Urarea din motto face referire la faptul că pe piepturile vânjoase ale medieșenilor tronează sigla Transgaz, firmă care e a mea. Și a ta. Și a lui. Dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă ne place, unde mai pui că profitul nu se întoarce la mine, sau măcar la Boc, să facă o autostradă. El e, inevitabil, al bravilor investitori care de-abia țin echipa.

Altfel, mi se pare o echipă relativ curată, relativ talentată, relativ devreme acasă și, la ora asta, relativ în Europa League. Care a făcut un meci prost rău, dar nici ai noștri nu s-au lăsat.

Mai întâi, să mă scuz că n-am zis nimic de la începutul returului. Am văzut meciul cu Dinamo din pat, tușind, răgușit ca proful de fizică (cine știe cunoaște) și energizat suplimentar de vestea că prețul biletelor tocmai se dublase. Din fericire, n-a fost ceva permanent, a fost super ofertă limitată. Impresia mea a fost aia trivială, că am făcut o primă repriză decentă urmată de-o cădere. Și că e un scor corect deși la cât de cenușii au fost ăștialalți mergea și 0-0. Apoi n-am jucat nimic la Bistrița. În ambele meciuri s-au putut găsi faze grosolan bulite de arbitri, ceea ce de la o vreme mi se pare doar un semn că ăștia-s arbitrii pe care îi merităm.

Așa, să trecem la Sportul – Gaz Metan. Meciul a coincis cu venirea primăverii, ura. Totuși, în Regie nici zăpada nu se topește:

zapadaPrima repriză a surprins o echipă a Sportului într-o oarecare vervă. Surprinsă, aceasta s-a rușinat, s-a ascuns repede și a dispărut de tot cu timpul. Dar până atunci Curelea a apucat să facă o fază de singur cu portarul și, surpriză, a tras în el. Au mai fost încercări, Maxim a fost jucat mai mult și din ce-mi dau seama încerca să fie un fel de playmaker, cu diferența că playmakerii mai și dau drumul la mingi, el se lungea aiurea. De partea cealaltă, niște contraatacuri. Meci aproape amical, duminical, fără stres, fâs și miză. Nu regie. Doar dezinteres. La capitolul „forță simbolică deosebită”, pe marginea terenului nu erau nici reclame, ceva ce nu-mi amintesc să fi văzut la un meci de A în sezonul ăsta.

În repriza a doua, jocul a înclinat mai mult către medieșeni, pe fondul faptului că gazdele au fost niște mămăligi. Simplul fapt de a înclina altfel n-a reușit să facă meciul interesant, deci hai să sărim direct la penalty-uri.

Eu cred (și aici peluza ar fi fost în stare să mă sfârtece) că al lor a relativ fost. La standardele care se practică. Adică Patriche a intrat să-l secere pe ăla. În careu. Ceea ce pur și simplu nu se face. Știți, ca să nu-i dai șansa să cadă și să obțină penalty etc. etc. Mai ales că era o fază cețoasă, cu toate șansele de a se fâsâi. Al doilea mare semnal de alarmă e că l-a și nimerit. Asta plus o cădere teatrală și o rană simulată fac rețeta clasică a unui 11 metri românesc. Pe care Eric îl transformă.

Apropo, a revenit Eric! După un popas scurt prin Ucraina și unul mai lung, după toate aparențele, pe Dealul Negru, degustând mici. În afară de faptul că a câștigat meciul aproape accidental, n-a făcut mare lucru, ipostază în care îl vom și reda aici:

Mai apoi, unșpe metriul nostru. Al lor a fost, da? Atunci și al nostru. După care, după cum probabil știți, Ferfelea și-a așezat mingea, și-a luat avânt și a executat ca Anelka. Adică indolent. Slab. Nesimțit. Pasă la portar. După care a ieșit și a pornit un lung conflict verbal între peluză și jucători, finalizat cu Cristian Irimia invitându-ne la sfârșitul meciului să intrăm noi pe teren. Acum, eu obișnuiam să joc în poartă și în apărare, dar ăștia sunt chiar decenți față de atac. Aș intra în atac. De unde-mi iau tricoul și ghetele?

Iată un rezumat:

De asemeni, pagina de rezumate e acum la zi, deci puteți vedea toată desfășurarea suferinței, sunt chestii noi în blogroll, Zdob și Zdub merg la Eurovision, a fost ziua Irlandei, Laszlo Borbely a purtat o cocardă și eu cred că cel mai talentat român este un câine. Dar despre toate astea, altă dată.

Mâine, la Cluj, o umilință sau poate o dezamăgire la limită. Haide Sportul!