Sportul Studențesc – Universitatea Craiova 3-0

Șoc și un pic de groază: la bilete era o coadă! Spre deosebire de meciul cu Rapid, coada era ordonată, se mișca bine, iar cașchetele de jandarm leneveau în soarele molatic de primăvară. Să fie craiovenii mai civilizați ca giuleștenii? Cât de mare este un ou mic?

Cât de mică poate fi o echipă „mare”? Câtă tradiție trebuie să invoci pentru a suplini faptul că nu joci nimic și patronul nu vrea să plătească niște sume pe care a semnat că le plătește? Întrebarea merge și pentru noi, la o scară mai mică. Dar, ciudat lucru, am fost întrecuți.

Jocul a fost cu desăvârșire fâsâit vreo juma de repriză, Sportul infiltrându-se tiptil și timid spre poartă. O apărare olteană care s-a așezat decent și a rezistat cât a rezistat, să-l remarcăm pe Zorro. L-ați remarcat? Gata.

Un asediu, două, și Ferfelea reia superb o centrare în plasă dintr-un fel de început de foarfecă laterală. Mai apoi, nu trece mult și avem un corner, la care Bălan o izbește din prima și se duce direct în poartă, dar arbitrul anulează pentru motive nebuloase. Cred că a fost un gol foarte frumos și foarte valabil. Dacă tot îl înjurăm pe central, să trecem și la tușierul cheliuță de pe partea dinspre tribuna 1, atât de neutru că e de fapt severinean. El stătea cu steagul pe sus în permanență, trăind o perpetuă stare de ofsaid. O fi vreo disfuncție de-aia de primăvară.

De la cabine am revenit cu un gol rapid (Curelea) și o echipă oaspete din ce în ce mai fracturată. Ne mai aruncăm de două-trei ori, hop, penalty. Surpriză, Bălan îl transformă. 3-0. Apropo, a venit Gigi Mulțescu. Observați vreo diferență?

Pe final, Craiova a mai fost lăsată să iasă la atac și să se facă de râs cu diverse pase în aut și alte semne de neputință. De remarcat o fază la care au cerut penalty pentru o ușoară împingere în careu iar eu, pardon de expresie, cred că a cam fost. Și mai ales, o ratare cu poarta goală de toată frumusețea, care rezumă toată lipsa de vlagă a unei echipe care se scufundă.

Am câștigat, alt antrenor, alt aer, alte speranțe. Dar și un adversar slab, demoralizat, incapabil. Eu cred că obiectivul numărul 1 rămâne baremul. Nu vă mai spun ce meci urmează, că a trecut, încerc să vă mai servesc cu două cronici azi.

Haide Sportul!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s