Life in a day

I want people to know that I’m here. I don’t want to cease to exist.

Youtube, Ridley Scott, Kevin Macdonald și câțiva alți oameni au vrut să știe ce faci pe 24 iulie 2010. Să te filmezi, să răspunzi la trei întrebări simple, să le trimiți rezultatul.

Care e povestea ta? Ce ai în buzunare? De ce ți-e frică?

Eu eram într-o zi somnoroasă de după Cupa Mondială, acel gen de zi în care căldura îți moleșește toate gândurile de mărire, planurile despre câte o să înveți și cum o să te schimbi. Am citit dintr-o carte de sisteme de operare, am răsfoit televizorul. Povestea mea sunt eu, e greu de explicitat. În buzunare tind să nu am nimic prin casă, în toiul verii, decât poate o batistă. Mi-e frică de un pomelnic pe care l-am mai înșirat pe aici. Câini, gândaci, maturizare. Ceva tipic, ceva banal.Voi v-oți fi descurcat mai bine?

Nu trebuie să te descurci bine. Nu trebuie să fie despre ceva magic, trebuie să fie despre ce înseamnă viața de zi cu zi pe Pământ. Cu suferințe și bune și rele, delicii și drumul oamenilor prin viață. Pus puțin pe pause, luat un instantaneu. Și pentru asta e bună orice zi.

Și v-ați descurcat. Deși un aer de egoism, de „hei, oameni din viitor, uitați-vă la mine, sunt într-un film” pândește din fiecare colț. Uneori pare că va înhăța filmul, dar mereu evadăm la limită. Povestea merge mai departe. Alt loc, alt om. Aceeași zi.

După ce s-a preumblat ceva timp prin cinemauri și festivaluri, „Life in a Day” se întoarce la el acasă, pe Youtube:

Una peste alta, mi-a plăcut. Da, ghiorlani cu Lamborghini, da, narcisism, da, banalitate. Ele sunt parte din viața secolului 21. Ele sunt autentice, smulse dintre noi și puse într-un peisaj mai mare. O imagine foarte bună a ce înseamnă să trăiești pe bucata asta de stâncă, cu toată lentoarea unei zile obișnuite și micile miracole care apar brusc în ea. Dincolo de axele clasice viață-moarte, noapte-zi, bogăție-mizerie-hoție, iubire-ură, am văzut oameni interesanți și chestii interesante.

Coreeanul de pe bicicletă. Girafa care naște. Copilul care lustruiește pantofi. Micii hamburgeri uriași. Parada din Duisburg. Fata care apare pentru două minute doar ca să ne spună că îi place un cuvânt subtil, subtil, finuț dintr-o limbă moartă de mult. Fotograful din Afganistan. Tatăl care leșină, tatăl care și-a ignorat toată ziua familia ca să apară în „Life in a Day”.

E o barcă mare și suntem toți pasageri într-însa. Să ne bucurăm de ea cât putem.

Voie bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s