.

Filantropica e un film atât de bun.

Începusem să cred că nu mai există nimic între categoriile „filme cu împușcături” (uitați-vă, de pildă, la orice film SF relativ recent: oamenilor le place să creadă că sunt despre idei, dar ce-ar fi să numărăm scenele cu explozii, karate, sau Neo alunecând printre gloanțe?) și „ridicol de artsy”.

Filantropica e simplu în ideile lui, dar amuzant și atât de real. Și e o naturalețe acolo, dialogul e la kilometri deasupra filmului românesc tipic. Nu ți se fac favoruri, primești pumni în stomac atunci când sperai la happy enduri și e atât de reconfortant.

Acum, propoziția obligatorie care remarcă relevanța imaginii mohorâte a societății noastre, atât de realistă azi ca și atunci. Mi-a plăcut în mod deosebit leitmotivul câinilor maidanezi zburdând pe străzi noaptea.

Da, e de revăzut. (Sau, pentru aceia mai nefericiți dintre noi, de văzut pentru prima dată).

Voie bună.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s