.

Filantropica e un film atât de bun.

Începusem să cred că nu mai există nimic între categoriile „filme cu împușcături” (uitați-vă, de pildă, la orice film SF relativ recent: oamenilor le place să creadă că sunt despre idei, dar ce-ar fi să numărăm scenele cu explozii, karate, sau Neo alunecând printre gloanțe?) și „ridicol de artsy”.

Filantropica e simplu în ideile lui, dar amuzant și atât de real. Și e o naturalețe acolo, dialogul e la kilometri deasupra filmului românesc tipic. Nu ți se fac favoruri, primești pumni în stomac atunci când sperai la happy enduri și e atât de reconfortant.

Acum, propoziția obligatorie care remarcă relevanța imaginii mohorâte a societății noastre, atât de realistă azi ca și atunci. Mi-a plăcut în mod deosebit leitmotivul câinilor maidanezi zburdând pe străzi noaptea.

Da, e de revăzut. (Sau, pentru aceia mai nefericiți dintre noi, de văzut pentru prima dată).

Voie bună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s