Comicsuri și revoluția digitală

Scott McCloud, „Reinventing Comics: How Imagination and Technology Are Revolutionizing an Art Form”.
2000, HarperCollins, 22.99 dolari
★★★★✩

Am voie să spun „comicsuri”? Am să spun „comicsuri”.

E un comic despre comicsuri, ca și părintele lui, „Understanding Comics”. Se vrea a fi o continuare care, după ce predecesorul a demonstrat că lumea comicsurilor poate fi la fel de variată și de expresivă ca a oricărei alte forme de artă, ne dă și o schiță pentru a ajunge de la jdemii de texte stereotip cu supereroi în colanți până acolo. (Și aparent tipul chiar și-a petrecut ceva timp desenând supereroi – doar are o problemă cu cei care ies pe bandă rulantă, ca să alimenteze o industrie nu prea preocupată de conținut; prin extensie, și cu cultura colecționarilor de comicsuri)

Prima parte trece prin 12 lucruri care ar trebui să se schimbe pentru a avea comicsuri mai bune, cu motivele pentru care au ajuns să fie atât de greșite. A doua tratează modul în care lucrurile astea se pot rezolva în viitor. Practic toate sunt legate de internet într-un sens sau altul.

Referințele la „trecut” și „viitor” sunt relative. E o carte din 2000. A nimerit destule lucruri bine pentru un volum scris în era dial-up-ului.

Dintre revoluțiile necesare amintim diversificarea în genuri literare dar și demografic, schimbarea procesului prin care opera ajunge de la autor la cititor (mai puțini intermediari?) sau creșterea nivelului artistic al comicsurilor. Am mai aminti și altele, dar să nu mai spoilăm tot. Trei dintre cele 12 puncte sunt exclusiv despre lumea digitală iar celelalte își găsesc și ele soluții digitale în general.

Image

În loc de citat, o poză stylish care include și degetele mele

Acesta este punctul în care recunosc că nu știu destule despre comics ca să judec imaginea despre viitor a autorului în raport cu realitatea. Da, probabil că peisajul genurilor, etniilor și punctelor de vedere e ceva mai divers (aici îmi amintesc de Marijuanaman al lui Ziggy Marley, care salvează lumea și fumează dar mai mult fumează. Cu siguranță există și exemple mai fericite) și cu siguranță asta și multe alte lucruri bune se întâmplă pentru că bariera de intrare e mult mai mică. Self-publishing and all that jazz.

Cu toate astea, senzația e că tot ce putea fi a fost încercat un pic și niciodată dus la capăt. Vorbește McCloud undeva despre micropayments – cum o să plătești câțiva cenți pe comic și atunci tu o să poți citi mai mult și autorii vor putea să trăiască din cei mulți oameni care îi citesc chiar dacă dau puțin. Din câte știu, asta nu a fost implementat cu adevărat – pentru comics sau orice altceva – din cauza acelorași probleme cu taxele de procesare pomenite în carte (chestii ca puterea de calcul sau lățimea de bandă, în schimb, s-au îmbunătățit exact la fel de spectaculos cum credea). La un moment dat, pomenește cum ar trebui să avem ceva cam ca banii gheață, dar digital – întreaga descriere seamănă izbitor cu modul în care mulți oameni văd Bitcoin. Să sperăm?

Și la drept vorbind pare că încă avem destul de mulți bărbați în colanți și trebuie să sapi mult pentru a găsi ceva mai altfel (Pe de altă parte, poate trebuie doar să sap mai mult). Și, ca să venim puțin și aproape de casă, ce ne facem cu lucrurile care nu sunt despre bărbați în colanți salvând planeta în mod explicit dar sunt exact la fel stilistic? Fragmentele pe care le-am mai văzut din celebrul comic cu Harap Alb îmi dau impresia asta.

Ultima și cea mai mare reclamație a mea: se vorbește mult prin carte despre puterea calculatoarelor de a schimba interacțiunea cu comicul. Despre digital, despre sunete, despre paneluri care se colorează când au fost citite, hipertext și modul în care te poate lăsa să iei decizii în acțiune (dar ceva mai complicat și mai non-cheesy decât „ia-l la bătaie”/”ignoră-l” poate?), despre cum te poți juca cu zoomul pentru a-i da omului de înțeles unde e în acțiune și care e dimensiunea întregii chestii. Șamd. S-a vorbit mult. S-a făcut ceva? Într-un mod care să meargă pe toate platformele sau măcar pe una, nu cum erau cărțile alea „interactive” care mai veneau cu revistele de PC și mergeau doar pe Windows 98 și după ce mai instalai un plugin sau două și dansai puțin pentru ploaie? Eu nu văd nimic. Văd tot pagini și pătrate și un fel de cerneală pe ecran. Când vreau să mă întristez mai tare de atât, mă duc pe site-ul câte unei reviste care își publică PDF-urile printr-un viewer de Flash și văd cea mai lentă și cea mai odioasă interfață din lume. Hârtie pe un ecran.

Poate nu mă uit unde trebuie. (Unde trebuie?)

Ideea e că ni s-a promis o revoluție și am primit o reducere la tigăi cu 20%. E OK și aia, o acceptăm că-i mai bună decât nimic, dar poate merită să ne uităm la cartea asta fie și ca să comparăm ce poate fi tot digitalul ăsta și ce ajunge să fie până la urmă.

Noapte bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s