*

Răsfoiam printr-o listă cu citate din Murakami când am găsit o chestie pe care aș fi putut s-o spun eu.

It’s like when you put instant rice pudding mix in a bowl in the microwave and push the button, and you take the cover off when it rings, and there you’ve got rice pudding. I mean, what happens in between the time when you push the switch and when the microwave rings? You can’t tell what’s going on under the cover. Maybe the instant rice pudding first turns into macaroni gratin in the darkness when nobody’s looking and only then turns back into rice pudding. We think it’s only natural to get rice pudding after we put rice pudding mix in the microwave and the bell rings, but to me, that is just a presumption. I would be kind of relieved if, every once in a while, after you put rice pudding mix in the microwave and it rang and you opened the top, you got macaroni gratin. I suppose I’d be shocked, of course, but I don’t know, I think I’d be kind of relieved too. Or at least I think I wouldn’t be so upset, because that would feel, in some ways, a whole lot more real.

 

Anunțuri

nord

Da,
în sud poate să te bată o briză și să-ți susure un val
să treci pe străzi de piatră printre clădiri ireal de portocalii
înțeleg asta, firește, nu-s stană de piatră
(cu ghețar deasupra)…

Dar o dată și o dată tot te saturi de astea
și vrei un altceva
ceva mai ciudat care să te facă să te simți mai mic, mai acolo, mai încolăcit în mijlocul lumii,un mănunchi de molecule între atâtea mănunchiuri
ca atunci când plouă năprasnic, când te lovește în față aerul rece, când îți zboară o săgeată din arc.

Nordul nu e ceva geografic,
inserați aici un clișeu cu stări de spirit.
(Deși da, îmi curg prin fața ochilor imagini cu soarele de la miezul nopții și mă apucă un fernweh…)
Dă-mi un loc cu suficienți copaci, șosele pe deasupra șoselelor, biciclete
și oamenii să fie cât de cât ardeleni în fire.
Da, ca să ne lămurim din prima: nordul înseamnă frig.
Îți pui haine și ți se mai mișcă sângele. Ieși pe plus.
Tutuitul este ceva nordic.
La fel, semnul de „atenție, trec căprioare”.
Murele și soarele strecurându-se printre copaci, stâncile spălate de ape. Imnurile care anunță hotărâte „vom muri pentru stâncile noastre spălate de ape”. Nu pentru simboluri, nu pentru abstracțiuni, și aproape fără să pomenească numele țării.
Un lac și-o casă de lemn
O plajă mică, de 5 pe 5, cu leagăne unde poți să te bălăngăni în fața mării și să fii o metaforă excelentă pentru bălăngănitul din mintea / inima ta.

Nordul e acel loc din noi unde lucrurile simple încă sunt simple, unde tăcerea înseamnă că asculți și unde frigul nu înseamnă răceală.

Cel puțin așa mă încăpățânez să cred.

IMG_2022

Cântece cu nume de fete

Parcă sunt mai personale, mai trăite, mai acolo. Îți amintesc mai ușor de lucruri pe care le-ai trăit (sau, de ce nu?, pe care le vei trăi. Timpul ca o buclă șamd.). În general, mai sensibile. (Asta sau Ada Milea).

E momentul ăla când știi că în spatele melodiei e o poveste cu oameni cât se poate de vii și reali și glorioși și bâlbâiți ca tine. Când simți povestea pulsând acolo. Când spunem lucrurilor pe nume.