Cosmin Perța – Poem de spus

Ce mă împresoară pe mine acum este labilitatea.
Sunt un bărbat bun, fac tot ce pot,
Vreau să fac și mai mult.
De multe ori pântecul meu recită poeme absconse
Pe care le reproduc cu fidelitate, în absența inimii mele.

Sunt Whitman, sunt Maiakovski, Ferlinghetti, Petrarca,
Trakl, Celan, sunt toți cei care până la mine au scris ce credeam.
Sunt Gherasim Luca, Villon, Sanguinetti, Pasolini, Lorca, O’Hara,
Sunt Gottfried Benn, David și Mazilescu, din care am scris.

Sunt nimeni, și nimeni e numele meu, locuiesc în aburii fericirii
ce mă-nconjoară,
Nu sunt prietenul vostru, nu vă cunosc,
Locuiesc în aburii fericirii ce mă-nconjoară,
Gândurile mele mă obosesc,

Mătasea inimii mele se înfășoară
În jurul picioarelor mele.
Nu pot exista.

Anunțuri