Luisa-Claudia Sovijärvi – Kevätvala

O poezie pe care am citit-o de pe un stâlp, într-un parc, în decembrie, la Helsinki. (Mi-e din ce în ce mai greu să cred în coincidențe).
Jos kutsut minua nyt
voisin rakastaa sinua ikuisesti
voin unohtaa sinut
tai voimme jotakin muuta
voin ottaa sinut iholleni
tai vain sydämeeni
olen sinulle avoin risteys,
solmu joka aukeaa sormillesi
olet yksi monista
niinkuin yksi elämäni päivistä
loputtoman tärkeistä
kaikki mitä minulla on koskaan ollut
Și o traducere, sper nu prea stângace, a subsemnatului:
Dacă m-ai chema acum,
te-aș putea iubi pe vecie
aș putea să te uit
sau putem alege altceva
vreau să te port pe piele
sau doar în inimă
îți sunt ca o intersecție deschisă
un nod care se desface în degetele tale
ești unul dintre cei mulți
la fel ca una din zilele vieții mele
de o importanță nesfârșită
tot ce nu am avut vreodată
LATER EDIT: Și o poză cu stâlpul.
DSCF4627
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s