Pablo Neruda – Artă poetică

În spaniola originală:

Entre sombra y espacio, entre guarniciones y doncellas,
dotado de corazon singular y sueños funestos,
precipitadamente palido, marchito en la frente
y con luto de viudo furioso por cada dia de vida,
ay, para cada agua invisible que bebo soñolientamente
y de todo sonido que acojo temblando,
tengo la misma sed ausente y la misma fiebre fria,
un oido que nace, una angustia indirecta,
como si llegaran ladrones o fantasmas,
y en una cascara de extension fija y profunda,
como un camarero humillado, como una campana un poco ronca,
como un espejo viejo, como un olor de casa sola
en la que nos huespedes entran de noche perdidamente ebrios,
y hay un olor de ropa tirada al suelo, y una ausencia de flores,
– posiblemente de otro modo aun menos melancolico –,
pero, la verdad, de pronto, el viento que azota mi pecho,
las noches de substancia infinita caidas en mi dormitorio,
el ruido de un dia que arde con sacrificio
me piden lo profetico que hay en mi, con melancolia,
y un golpe de objetos que llaman sin ser respondidos
hay, y un movimiento sin tregua, y un hombre confuso.

Și în engleză:

Between shadow and space, between trimmings and damsels,
endowed with a singular heart and sorrowful dreams,
precipitously pallid, withered in the brow
and with a furious widower’s mourning for each day of life,
ah, for each invisible water that I drink somnolently
and from every sound that I welcome trembling,
I have the same absent thirst and the same cold fever,
a nascent ear, an indirect anguish,
as if thieves or ghosts were coming,
and in a shell of fixed and profound expanse,
like a humiliated waiter, like a slightly raucous bell,
like an old mirror, like the smell of a solitary house
where the guests come in at night wildly drunk,
and there is a smell of clothes thrown on the floor,
and an absence of flowers
– possibly in another even less melancholy way –
but the truth is that suddenly the wind that lashes my chest,
the nights of infinite substance fallen in my bedroom,
the noise of a day that burns with sacrifice,
ask me, mournfully, for what prophecy there is in me,
and there is a swarm of objects that call without being answered,
and a ceaseless movement, and a bewildered man.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s