Acasă

Nu vă faceți griji, ăsta nu e un articol în care spun eu chestii înțelepte și definitive despre conceptul de „acasă”.

Pentru că nu știu. Nu știu, frate. N-am nici un răspuns.

Am doar întrebările. Mă gândesc că e bine să le ai și pe alea. Ca să parafrazez o vorbă, unii oameni nu au îndoieli niciodată – ce vieți cumplite trebuie să trăiască!

Și cum destui oameni și-au pus întrebările și au știut să vorbească despre ele, vreau doar să vă las un playlist cu melodii care mă mișcă pe mine vizavi de „acasă”.

Noapte bună!

Anunțuri

În loc de cronică de Rockstadt

Începutul de album de Cohen din taxi, în timp ce afară era lumina aia caldă de lăsarea serii, cu munți de jur împrejur și case săsești identice înșirându-se de-a lungul șoselei.

Și apoi primul răcnet gutural auzit după ce cobori.

Bucata aia de iarbă de sub stele, unde e verde și răcoare și spațiu. Aș pune scene mai des acolo, dacă aș fi eu Zeul Scenelor.

Standul de cookies și freshuri de portocale și omul care m-a luat cu „uite mă, cine își ia vitaminele”.

Artificiile pe care le-am văzut întins pe jos, cu tot cerul ca un ecran de cinema.

Acea singură melodie cu nuanțe de folk metal (fundamental, am gusturi ușor de citit).

Kurtos-ul și murăturile (orice om care are castraveți murați buni este un prieten de-al meu)

Brașovul, frumos ca-ntotdeauna, cu casele bătrâne și pantele de pe strada Pe Tocile. Un moment din ăla, de „stai puțin, de ce să mergi până la Porto, când asta era aici în tot acest timp?”

Combichrist (atenție, clipul conține chestii).

Nu cred că mai e o surpriză că așa țin minte locurile, ca o serie de amintiri, de momente. Așa că dacă mă întrebi de un loc, e mai întâi awkward și mai apoi, o mică cursă, o să ajung la timp în starea de înșirat momente? Sau o să zic două vorbe și să rămân dator, să le înșir mai încet de-a lungul timpului? (Dacă ai răbdare pentru asta cu „de-a lungul timpului”. De obicei n-ai.)

7/10 poți da din cap.

Noapte bună!

Autobuze

Pe de o parte, Andrieș:

Pe de alta, Wendy Cope:

Bloody Men

Bloody men are like bloody buses –
You wait for about a year
And as soon as one approaches your stop
Two or three others appear.

You look at them flashing their indicators,
Offering you a ride.
You’re trying to read the destination,
You haven’t much time to decide.

If you make a mistake, there is no turning back.
Jump off, and you’ll stand there and gaze
While the cars and the taxis and lorries go by
And the minutes, the hours, the days.

Acum, nu se contrazic neapărat. Ar putea avea dreptate amândoi.

Noapte bună!

Orașul și muzica

E a doua însemnare despre Haloo Helsinki! în mai puțin de un an. Ar putea fi un semn că îmi plac.

Data trecută vorbeam puțin despre cum îmi plac melodic și emoțional și propuneam spre ascultare „Rakkaus”, de unde aflăm că dragostea e lipsită de tact…

Un album și multe reascultări mai târziu, vreau să remarc o chestie specială la ei: ei sunt cu adevărat o trupă din Helsinki. În sensul că orașul e parte din povestea lor și e folosit din plin.


(versuri)

În loc să spună „castelul tău de cărți se prăbușește”, spun „Linnanmäki arde”. Noaptea cade peste piața Tallinna. Când amintirile nu te lasă să mergi mai departe, asta e ca bulboanele din râul Vantaa opunându-se cursului apei (și tot de acolo, unul din cele mai faine versuri, „Tahdon tässä elämässä enemmän kuin elää” – „aș vrea în viața asta să fac mai mult decât să trăiesc”). Când e caniculă afară, cauți o consolare în umbrele din Espa. Orașul este, pardon my French, parte din vocabularul liric al formației.

E ceva de spus aici despre valoarea inside jokes. Nu cumva îți scapă cam mult din idee dacă ea se învârte în jurul unor lucruri pe care n-o să le înțelegi dacă nu ești și tu helsinkian? Poate, dar oamenii de pe lyricstranslate, binecuvântată fie-le tastatura, îți mai lasă în general câte o notă de subsol și mai departe te descurci și tu. Asta pe de o parte.

Pe de alta, atunci când în sfârșit ești acolo, ai căștile în urechi și la versul ăla cu soarele strălucind pe scările bisericii, te uiți pe geam spre biserică, sentimentul e fantastic…

(versuri)

Și duce la o legătură mai personală, mai intimă cu orașul. A cântărețului și apoi a ta. (Coincidență sau nu, genul de legătură pe care mi-e greu s-o am cu Bucureștiul după 25 de ani și ceva mai ușor cu Helsinki unde mi-am petrecut o săptămână din viață sau cu Stockholm unde mi-am petrecut poate două…)

Noapte bună!

Bright Eyes

Îmi place stilul vocal simplu, ca și cum ești acolo, în aceeași cameră, te privește în ochi și îți vorbește. Și îmi place că e un om pierdut cu o mie de cămăruțe interioare. Îmi plac oamenii ăștia, e inevitabil. Dar nu-i doar asta.

Niciodată n-am vrut să vină cineva să-mi spună „e OK, o să fie mai bine, doar fă așa și așa”. Fundamental, that’s just bullshit. Aș prefera un „Te înțeleg, am fost și eu aici” sau „Te accept, cu greșeli cu tot” (atenție, asta e complet diferit de „îți dau dreptate” sau „ce bine ai făcut”). Cumva, e ceva din asta aici. Să nu mă simt singur în univers – poate lucrul cel mai important pentru mine.

Da, e și multă amărăciune și derută aici. Dar există și evadări: există prieteni, există muzica însăși. Există lumea însăși.

Și e frumos, iar nimic din ce e frumos nu poate să fie, în cele din urmă, trist.

Noapte bună!

RHCP

.. e una din cele mai poetice trupe pe care le știu. Ei nu apar în enumerarea-răspuns de la acea întrebare odioasă („Ce muzică asculți?”), nu revin la ei prea des, dar de fiecare dată când o fac e cu un fel de uluială. Cu un fel de beție.

E o muzică bună ca să te împaci cu haosul, absurdul, extraordinarul și mizeria lumii în care ne aflăm. Cu faptul că nimic n-are sens, dar e o lipsă de sens atât de frumoasă.

Și uneori ai nevoie de ceva ce poți cânta singur, la 1 noaptea, pe Calea Victoriei, ușor amețit. Ceva derutant și înălțător în egală măsură.

Voie bună!

Cântece cu nume de fete

Parcă sunt mai personale, mai trăite, mai acolo. Îți amintesc mai ușor de lucruri pe care le-ai trăit (sau, de ce nu?, pe care le vei trăi. Timpul ca o buclă șamd.). În general, mai sensibile. (Asta sau Ada Milea).

E momentul ăla când știi că în spatele melodiei e o poveste cu oameni cât se poate de vii și reali și glorioși și bâlbâiți ca tine. Când simți povestea pulsând acolo. Când spunem lucrurilor pe nume.

Playlisturi

Am pus și eu la un loc două playlisturi cu melodii pomenite în cărți.

În De la Waters la Similea: oameni cool scriu despre muzica lor, Radu Paraschivescu invită 13 prieteni și pe sine însuși să ne povestească despre câte un cântec care le-a marcat viața. Unii își povestesc la propriu întreaga biografie, alții își imaginează cum or fi arătat întâmplările din cântec, ba unii o iau ca pe o ocazie ca să o treacă printr-o amplă discografie pe care aș da-o gata abia în săptămâni întregi – există umor, profunzime, stângăcie, poezie, nostalgia copilăriei și aerul rece al libertății (și nu spun asta doar pentru că o melodie se întâmplă în Göteborg deși…). Apasă și ascultă.

Playlist pentru sfârșitul lumii al lui Mihnea Blidariu e o mai veche obsesie, dar aveam un playlist incomplet pe care l-am făcut (aproape) complet azi. Cartea ne plimbă prin mai multe scenarii ale sfârșitului lumii, de la înduioșător la ironic și înapoi. Uneori lacrimile sunt pe-aproape (da, e destulă frumusețe în distrugere), alteori personaje ilustre sunt târâte prin noroiul binemeritat pentru că fiecare zi a noastră lângă ei e sfârșitul lumii (Geoană și Băsescu primesc timp egal, să nu se supere nimeni, dar cel mai tare e Ștefan Bănică jr. alergând cu o daltă prin dormitor). Fondul sonor e ceva mai contondent aici, doar e vorba de un sfârșit, dar mi se pare că ne poartă prin destule locuri unde merită să fim. Apasă și ascultă.

Cum spunea cineva cândva, de ce n-o avea viața coloană sonoră?

Haloo Helsinki

… este ultima mea obsesie.

Au o gamă emoțională și muzicală destul de largă, de la momente mai furioase („Dacă viața ar fi ușoară, ai fi doar un ticălos”) la calm și armonie („Tată, sunt aici, în cealaltă parte a lumii și cânt parararupaparararuparapa”) și sunt al naibii de catchy.

Au patru albume pe care le-am ascultat cap-coadă și stau aici țipând „De ce nu aveți mai multe albume?”

De exemplu:

Și versuri.