Unde vedem mondialul. Preferabil, gratis.

V-am mai zis că asta mi-e singura activitate acum. Am avut ocazia de curând de a înfăptui un ciudat ritual al alegerii unei terase funcție de dacă are meciuri sau ba. Cam toate au, așa că ritualul a trecut repede la criterii mai pământene. Mi se pare haios că sunt în locuri în centrul vechi unde poți să stai la doi milimetri de o masă și să te uiți înspre meci, dar să nu fii la masă, ci un umil trecător, pe stradă. Mă întreb, dacă te oprești acolo și stai vreme de o repriză, poți să-i dai în judecată când încearcă să te dea afară cu forța? Pe de altă parte, e puțin dezolant să vezi prostul obicei al urmăririi programelor 4:3 lăbărțate pe un ecran 16:9 extins la cum era în majoritatea locurilor dat meciul, o imagine 4:3 de pe TVR obținută punând dungi negre în jurul unei imagini 16:9 lăbărțată de televizorul 16:9 pentru a obține în final o imagine 16:9 violată cu două dungi deasupra. Serios, tre să existe o soluție pe telecomanda aia, nu? Până acum nu am întâlnit persoană fizică sau juridică ce a ajuns la partea aia din manual, ceea ce poate e cea mai bună dovadă că există prea multe plășmi. Plus că mi se pare că nu prea multe locuri s-au interesat de cum fac să pună TVR HD pe plășmile alea pe care scrie full mega HD, să aibă și boboru’ „condiții excepționale de sunet și imagine”.

Am zis gratis. Deci să ne mutăm spre domiciliu. Puteți alege calea tembelizorului, pe TVR1. S-ar putea să vă enerveze comentatorii, care mie încă mi se par prea groaznici ca să fie comentatori la fața locului. Adică, atunci când zici „Ăăă…ofsaid, sau poate…henț sau…nu, mingea este la echipa cealaltă” mai înțeleg dacă te uiți la reluare ca mine și nu te prinzi și ești într-un studio insalubru din Dorobanți, dar dacă ești acolo cu vuvuzela-n creier?

Plus. E ultima etapă. Jumate din meciuri nu le veți găsi în direct pe TVR2. Pe undeva firesc, în logica faptului că o televiziune publică ar trebui să aibă măcar pe un canal informații de interes pentru bobor din sfera socialului, politicului, economicului și emisiunilor în limba lui Gulyas cât timp pe dincolo e un Paraguay – Uruguay. Puteau fi pe TVR3, așa face și BBC, dar televiziunea publică fiind și comercială, au mai făcut și ei un ban. Și le-au dat la Telesport. Pe care, dacă ești ca mine, nu-l prinzi.

Aici ajungem la partea de informație din acest post, oricât de improbabilă ar fi ea. Site-ul Eurovision Sports e mișto. L-am mai întrebuințat puțin și în timpul Olimpiadei de la Vancouver și încă mai găsiți acolo înregistrări și rezumate ample din acel moment. Și e prezent și la Cupa Mondială, dă fiecare meci în direct și rezumate de vreo 3 minute la cele jucate. Inclusiv alea de la Telesport. Inclusiv Nigeria-Coreea, în chiar clipa aceasta. Și e legal. E un schepsis al EBU, asociația televiziunilor publice de pe continentul nostru, care au cumpărat la comun drepturile pentru Mondial pentru o bună bucată de Europă, inclusiv România. Noroc cu ăștia, că altfel îl vedeam pe Messi la OTV. Și calitatea e mai bună decât la transmisiunile ilegale, probabil. Și decât la TVR, desigur. Noroc cu  ăștia, altfel rămâneam la un Messi format din patru pixeli, jumatea dreaptă a unuia fiind mingea. Ce mai, ăștia sunt un fel de UE: hipercentralizați, corupți, ne înghit toți banii, da mai și fac ceva, nu ca ai noștri.

PLUS: Transmisii HD. Inclusiv la Argentina-Grecia, acum. Și încă 4 meciuri în următoarele 3 zile. Imagine bună, probabil că se mai poate strâmba din nas la ea, dar deja ar fi chestie de finețe (iată o smiorcăială tehnică despre de ce TOT hd-ul de pe site-uri video și din streamuri online e nașpa).

Deci serios, e tare siteul ăsta. HD, no Sorin Hobana, no cry, poți să te uiți la meci în loc să muncești și să scrii pe blog în loc să te uiți la meci, e minunat. Și în pauză vezi statistici în loc de reclame.

La pauză, Grecia – Argentina 0-0 și Nigeria – Coreea 1-1. Voie bună!

Reclame

S-a terminat, s-a terminat!

Sfârșit pentru campania de calificare cea mai cenușie pe care am văzut-o eu, una care ne-a adus înapoi cu picioarele pe pământ, pornind de la pragmatismul forțat de sorginte pițurciană și sfârșind cu revelația că în lipsa talentului sclipitor avem nevoie de acest pragmatism, cum s-a cam văzut și în seara asta, la 3-1 cu Feroe.

Concluziile sunt evidente și nefilozofice. Voi încerca o trecere în revistă, cu mici observații statistice și cu obișnuitul risc ca eu să nu spun nimic nou. Fără Chivu și Mutu suntem un fel de selecționată divizionară care are atitudinea și aptitudinea potrivite pentru o victorie cu d-alde Otopenii. Dar nici o națională nu mai e Otopeni. Feroe are un profesionist și a învățat să se apere. Ceilalți parcă învățaseră mai demult. Cu Mutu și Chivu nu-i ușor, pentru că băieții nu se mai străduiesc. La Mutu e vizibil că vine doar pentru figurație și sare peste amicale, o provocare interesantă pentru mulți antrenori. Chivu a fost mult timp un etalon al bunului simț pentru mine, și pe teren și pe lângă, dar parcă acum îl simt puțin blazat.

Bun, construim fără. Nu există foarte multă experiență, chiar dacă există voință. Nu știu unde-s oamenii care au jucat toate meciurile alea europene. Probabil că majoritatea sunt portughezi și mai e băiatul ăla Dayro care juca cu Râmnicu Sărat. Dar, totuși, parcă, mai erau și unii de-ai noștri… Serios, sunt jucători cu suflet și căliți cam pe coclauri. Sunt jucători fără suflet cu porecle ca „Prințul”. Mijlocul e o enigmă, iar apărarea e penultima din grupă, egală cu Feroe înaintea meciului direct. Multe dileme, puțin material de construit.

Și impresia, cel puțin temporară, că, iată, jocul lui Pițurcă era realmente tot ce putem juca cu ce avem, din moment ce principiile îi sunt continuate. E drept, de un selecționer mai deschis presei și publicului și mai dispus să încerce cu oameni noi. Golurile vin rar. Comentatorii spuneau că locul 3 din topul golgeterilor din actualul lot e Gigel Bucur (care nici n-are cine știe ce frecvență la națională), cu 4 goluri. E clar că pe primul loc e Mutu, cu multe, nu? Mai apoi…

Mai apoi e faptul că meciul cel mai reușit din toată campania a fost unul amar, acel 2-2 cu Franța, cu un gol genial al lui Mutu și cu puțină demnitate în joc. Am făcut față bine unei echipe de top. Care a pierdut cu Austria. Care a fost târâtă pe jos de Serbia. Care a pierdut în Lituania. Care a pierdut cu Feroe. Care au pierdut cu România. Care n-au trecut de Franța. Iată, fotbalul modern e o harababură în care nici un rezultat nu poate fi prezis prea clar (decât dacă ai o casă de pariuri și strecori niște bani în buzunare adecvate) și cu toate astea campania noastră a fost prezisă perfect de acel prim 0-3 cu Lituania. În timpul căruia eram la un concert, ceea ce poate ar trebui să încercăm cu toții. Că prea ne tensionează naționala.

Această înșiruire dubioasă de fraze se încheie aici, nu înainte de a nota că vom fi capi de serie 2 în continuare, ceea ce, dându-se grupe destul de grase (și se fac din ce în ce mai grase), nu ne ajută, că iar ne vine un bau-bau de pe locul 3 și câștigă grupa. Oh well. Mondial plăcut și imparțial! Voie bună!

Ce se mai poate spune?

Ce se mai poate spune după Serbia-România 5-0 și Letonia U21 – România U21 5-1? Se poate spune că probabil și chestia asta cu „ce se mai poate spune” a primit tagul cu „clișeu” din partea unora și acum nu se mai poate spune că nu se mai poate spune nimic. În nici o situație.

Iată ce se mai poate spune: Am văzut o schimbare dubioasă rău, Marica-Goian, ca-n era Pițurcă și o înfrângere mai rea ca-n era Pițurcă. Probabil că naționala e într-o continuă eră Pițurcă ce va mai ține. Se poate spune că în condițiile în care Mutu e somnoros nu se vede nimic acolo în față. Se poate spune că fraierimea s-a manifestat sub forma unor mingi mult peste din poziții prea bune. Ne-am și îngropat, în vremea când ne credeam aproape de ei.

Mă gândesc în particular la tine, Cristea. Mă gândesc că acest șut peste peluză, peste univers, peste însuși termenul „peste” e (aici vine partea în care voi jigni aiurea) simbolul ratangismului dinamovist. Nu știu clar cu ce ocazie mi-am băgat chestia asta în cap, dar în cap este. Ratangismul stelist e altfel, e cu mingi amețite până când nu mai ai poziție, după care o pierzi. Ratangismul rapidist e cu multe ocazii create și mingi care trec la o palmă de poartă, dar nu intră niciodată. Ratangismul dinamovist dă mai rău la o națională decât celelalte ratangisme. Deși produce aceleași rezultate și e cam la fel de des întâlnit, e prea pe față. Dinamoviști, iată de ce nu prea aveți oameni în naționale. Dinamoviști, nu mă bateți.

Aș remarca șutul lui Varga din finalul meciului. El, săracul, mai încerca, în mijlocul măcelului, să salveze ceva. Și e admirabil, totuși, pentru spiritul ăsta. Aș vrea să remarc inspirația regizorului, care mi-a oferit o imagine ce o visam de ani de zile: o găină enormă (mascota sârbilor), iar apoi un cadru cu Varga. Mulțumesc.

Altfel, se vede că nu merge. Întrebarea care se profilează la orizont și crește în fiecare zi, mai ales că, iată, suntem în urna a treia: în lipsa șanselor de calificare, pentru ce mai joci? Ce te mai motivează? Mai ales în condițiile în caare ești obișnuit cu pretenții un pic superioare. Iată, meciul de miercuri cu Feroe n-are nici o miză și probabil nu va avea nici simplitatea meciurilor fără miză. Ea nu merge la case mari.

Les notres comme les conniferes, vorba lui Adrian Georgescu. Voie bună!

Și totuși, unde-i diferența?

Eu: Și totuși, care-i diferența față de când era Pițurcă?

Tata: Parcă se mișcă un pic mai repede

România a făcut un 1-1 cu Franța, jucând destul de foarte defensiv. Acum vreun an și un pic, România făcea un egal cu Franța jucând extrem de foarte defensiv. S-a schimbat antrenorul și reacția chiar dacă, să recunoaștem, stilistic nu-i mare diferență. Toruși, n-o să transform chestia asta într-o apărare a lui Pițurcă. Nu-s așa de scrântit. Dar există riscul ca tizul meu să ajungă overoverhyped, ceea ce nu e neapărat bine.

Diferența față de meciurile cu pricina e că nu l-am avut pe Mutu, ceea ce se simte de obicei, dar uite că acum am ieșit. Diferența e că am avut niște oameni noi care s-au descurcat onorabil având în vedere diferența de nivel (plus declarația demențială a lui Apostol cum că dacă Toulalan ar fi la Galați, ca el, n-ar mai fi atât de Toulalan). Totuși, introducerea lui Mara a fost o măsură pițurciană, care numai întinerirea lotului nu se poate numi și care i-ar fi suit toată țara în cap lui  Piți pentru că e anacronic, domne. Un alt pițurcianism e tendința către favoritisme, către atașamentul față de anumiți jucători preferați de-ai juniorului. Aici mă refer la Coman și Surdu. Coman chiar are valoare și mă bucur să-l văd înapoi la echipă după ce niște manelisme de-ale patronului l-au ținut departe mult timp. Surdu, în schimb, e o mișcare ceva mai discutabilă într-o zonă în care nu există soluții clare.

Dar aici se opresc metehnele … discutabile. Parcă merg cam departe, dar dincolo de asta avem parcă un antrenor mai rațional, mai deschis către presă și cu siguranță mai prezentabil. Stilistic, nimic nu se va modifica, pentru că materialul e ce e. Iar marea calitate din prisma rezultatului, faptul că avem o echipă măsurată și conștientă de propria valoare, am mai spus-o și o spun ca o jucărie stricată, riscă să devină marele defect: o echipă prea conștientă de valoarea ei, până la punctul instalării plictisului. Ca pe Stade de France, care a trăit o repriză de plictisit încheiată cu fluierături. Ăsta e obiceiul locului.

Voie bună!

Gulaș – Sarmale 0-1

Deci. România câștigă primul meci în Ungaria după jdemii de ani, ceea ce bănuiesc că e motiv de sărbătoare. Nu știu, iar nu m-am uitat la meci destul de atent ca să pot exprima ceva inteligent aici, deci o să exprim lucruri evidente. Mi-a plăcut golul lui Ghioane, mi-a plăcut faza la care Chivu a scos o minge din teren chiar dacă era rupt, mi-au plăcut câteva contraatacuri pe final. În rest, a părut chestia obișnuită, un meci mai tremurat decât mi-aș fi dorit să văd, dar totuși făcut mai cu încredere ca în trecut. Și o echipă încropită bine având în vedere posibilitățile.

Tinereii au câștigat și ei în Andorra, de data asta într-un meci oficial, cu 2-0. OK dar cam nestrălucitor și acolo și o victorie obținută dintr-un penalty la început de meci.

Alte știri din România și din lume. Se pare (de parcă nu se vedea) că nici Franța nu se simte prea bine ori că ăia din  Feroe fac totuși ceva, pentru că francezii i-au bătut doar cu 1-0. Mă rog, probabil era nevoie de un 8-0 pentru Feroe ca șansele României să crească a 3%, deci bine nu e propriu-zis. Amicale. Italia a făcut un 0-0 în Elveția. Iar acum un minut s-a terminat Olanda-Anglia 2-2, lucrur anunțat în premieră de eubatcampii.wordpress.com. Yaay, sunt mai bun ca Reuters!

Voie bună!