Dinamo – Sportul Studentesc 5-3

A trecut o saptamana, nu prea e loc de o cronica de tehnici si fapte. Oricum cred ca ma voi indeparta si mai mult de asa ceva. Prosport, gsp, etc. o fac mai bine. Deci, cronica de atmosfera sa fie.

Vreau sa incep prin a multumi jandarmeriei romane, verificatoarea de bannere, notatoarea de buletine, confiscatoarea de goarne cat claxonul de bicicleta pe motiv ca astea sunt vuvuzele domle, montatoarea de tarcuri in jurul galeriei oaspete. 3 garduri ma separau de huliganii Cristea si Torje, creand o stare de totala siguranta.

Mai apoi, vreau sa rad de Dinamo pentru ca intre scaune cresc plante si pana la gazon sunt kilometri din peluza, de-ti trebuie binoclu. Si sa-i felicit pentru cismele, excelent plasate, si pentru devotamentul (nu cuvintele de 4 litere) PCH.

Apoi sa zic si de meci. Lor le-a declansat caderea, sper ca pe noi sa ne duca in sus. Simt ca baietii si-au mai dat drumul la joc si au vazut ca nu-i asa mare distanta pana la performanta. Practic in cateva minute am ajuns la 2-3 de la un joc dominat autoritar de gazde ce risca sa devina un cosmar. Cateva minute de indrazneala, atata trebuie in fotbal.

Cealalta lectie era aia stiuta, ca suntem foarte aerieni in aparare. Plus neinspiratia lui Popescu plus un adversar destul de viclean, vezi penaltyul, adevarata lectie de cum sa cazi. Poate era bine sa cumparam 2 fundasi, dar…

In final, vreau sa intreb de ce naibii o fi asa utopic sa mearga transportul in comun pana la 00:00 inclusiv.

A fost o partida frumoasa intr-o seara frumoasa. Echipele nu au castigat prea mult, noi am castigat

Reclame

Cupă: Sportul Studențesc – Dinamo II 5-0

Bă, Chivulete, băi, aplici regulamentul ca bunică-mea!

Grozăvești, 16:20, coafura se uită la chestia supraterană supraetajată Basarab și în continuare se minunează că oamenii lucrează la chestie. La 16:30 e meciul. Coafura se târăște gâfâind ușor încolo și aude fluierul de început cam pe la intersecția cu strada Lt.Zalic (pentru amatori, la vreo două case și o întoarcere spre stânga de intrarea pe stadion). Obișnuitul control corporal, unde în premieră sunt întrebat ce e maldărul de chestii din buzunarul meu. Săptămâna trecută m-au pipăit puțin pe glezne, dar dacă aveam grenade în buzunar nu era o problemă. Cred că și azi s-a băgat un nene pentru mine și i-a zis colegului „N-are, bă, n-are nimica”. Teroriști, dacă aveți vreo treabă eu pot fi curierul. Cer salariu avantajos și bonuri de masă.

După ce mi-am mai rupt tricoul de vreo două în gardul din jurul terenului, am ajuns prin minutul 2-3 în tribuna 2, unde era și lumea. Am fost aproximativ 5, dar a fost frumos. Ai noștri încep meciul insistând, doar, doar, or sparge apărarea oaspeților. Postolache și Ferfelea au momente când pare că ar putea scăpa cu o bucată maaare de spațiu liber în față. Îi simțim fragili. Răspunsul lor e și nu prea e.

Postolache pune mâna și trage de la 20 de metri. Mingea se duce în bară, îl lovește în ceafă pe Curcă (da, omul ăla pe care galeria Farului îl trimitea la Steaua. Puțin ironic) și iese afară. Curcă pare anemic. Reumatic. Din plastilină. Mai merge încercat. O fază la care Cazan recuperează mingea lângă steagul la colț, centrează pe jos și un fundaș degajează în Univers din fața lui Curelea. Ceva mai încolo, un corner, cineva (liga2.ro spune că era Curelea) dă cu capul, Curcă respinge în față, ușor lateral…vine cineva, vine cineva? Din apărarea lor nu s-a grăbit nimeni, de la noi s-au grăbit vreo trei oameni și Cruceru a băgat-o în ațe. Ceva mai încolo, o pasă pe jos își croiește bine drumul spre Ferfelea, care îl driblează și pe portar și dă gol.

Ai noștri presează în continuare, fără ca din partea cealaltă să vină cine știe ce reacție. Postolache ajunge la o minge trimisă în față pe care o prinde înainte să ajungă acolo Curcă și doar o înțeapă subtil pentru o boltă și 3-0. După câteva minute, Ferfelea creează umilința supremă, trecând de vreo 3 fundași, doar cu mișcări mărunte din corp, apoi și de Curcă. La pauză e 4-0. O plimbare cu ochii la căminele din jur, niște house discutabil din difuzoare, o adiere răcoroasă. Aer de vacanță, cum s-ar zice.

În repriza a doua, ai noștri încep s-o lase mai moale și îi lasă și pe oaspeți să mai alerge și ei. E o presiune, suntem ținuți în careul nostru pentru minute bune, dar respingem bine. Și, după ce mai obosesc, ieșim înapoi la joc, chiar dacă repriza să zicem că a fost mai de contraatac. Postolache îi dă o minge lui Curelea la marginea careului, el o amețește un pic până când cei doi fundași de lângă el resping și mingea ajunge la Costin Gheorghe, care trage plasat pe colțul scurt, Curcă nu se poate întinde și Sportul ajunge la al doilea 5 în 5 zile. Se orientează spre goluri din recuperare Mandinga ăsta. Se mai schimbă liniile, îl mai vedem și pe juniorul Chețan care prinde și el tupeu și are câteva șuturi bune, îl mai vedem pe Ghinga băgând un cap bun la o minge crucială în apărare. Mai e o fază la care Postolache driblează un fundaș și trage din lateral, iar după ce ne holbăm pentru câteva secunde trecem peste iluzia optică și înțelegem că minge n-a intrat. Și să mai notăm jocul mult prea dur al oaspeților, care aveau intrări fără legătură cu mingea și la 0-4. Asta se intitulează prostie.

Cam atât deocamdată. Sâmbătă vine în Regie Săgeata Stejaru, echipa baștano-interlopilor tulceni (Brănești și Snagov fiind ale celor ilfoveni), care mi se tot spune că e periculoasă. Înțeleg că au avut un început moale, dar mai de curând au înviat din morți. O să fie interesant.

Iată, cei de la PRO TV au descoperit că Gheorghe e fratele Elenei Gheorghe. Să te ții. Also, am apărut la PRO TV, gata, am ajuns mai pe sticlă ca toți cei care citesc asta. Un reportaj de 40 de secunde ușor exasperant pentru lipsa de conținut, dar puteți vedea și 1/8 din golul lui Mandinga. Haide Sportul!

Rezervarea destinului și piticii din grădină

Ohoo, o a doua tragere la sorți abunddentă pe sezonul ăsta! Să exprim niște cuvinte despre adversarii românașilor din Europa League și să bat recordul mondial (bine, personal) la chestii scrise despre fotbal, fotbal, fotbal și fotbal.

Ajax, Anderlecht, Zagreb, Timișoara. O grupă cu echipe care nu mai sunt ce-au fost. Și Ajax, și Anderlecht au ajuns cu mult în urma renumelui lor, dar asta nu mă împiedică să cred că Ajax poate să le dea un 3-0 timișorenilor. Anderlecht abordabilă, Zagreb periculoasă mai mult prin prisma tradiționalei atmosfere din spațiul iugoslav, pentru că fotbalistic nu mă aștept să aibă cine știe ce jucători. Totuși, e de notat că un jucător de care se poate să mai fi auzit, intitulat Eduardo, și-a petrecut foarte mulți ani la Dinamo Zagreb. Calificarea de pe locul 2 e posibilă.

Panathinaikos, Galata, Dinamo, Sturm. Aici iar aș zice aia cu „nu mai sunt ce-au fost”. Dinamo e înconjurată de trei echipe care au fost prin Champions League dar s-au lăsat de obiceiul ăsta. Un trio balcanic spectaculos și o echipă din Austria, care se știe că are un campionat inferior. Pronostic aiuristic  #1: cel mai greu va fi cu Sturm. Cel mai ușor va fi cu Panathinaikos. Meciul de acasă, Dinamo o să-l câștige, asta o spun de acum. Există și un precedent al lui Rapid cu Panata și există o tradiție a împleticelii dinamoviste de ăia mai mici, că la ăia mari se pot concentra (măcar într-o manșă). Pronostic aiuristic #2: Locul 3, după o ultimă etapă de infarct.

Steaua, Fenerbahce, Twente, Sheriff: bulănoșii ăia au primit o grupă OK cu Fener, niște lalele și echipa mafioților din Transnistria, care se chinuie să ajungă în Liga Campionilor de când eram eu mic. Abordabil.

PSV, Copenhaga, Sparta Praga, CFR Cluj. Echipe … să le spunem alunecoase, în sensul că au o istorie a parcursurilor europene în care fac mai mult decât se așteaptă lumea. Dar așa are și CFR, cam la fel cu Copenhaga în parcursu-i din Champions. Vroiam să spun că o să depindă de meciurile cu Sparta, dar acum că mă uit mai bine … neah, se cam poate întâmpla orice. Genul de grupă din care să te califici cu 6 puncte făcute din 6 egaluri. Nu prezic nimic.

Voie bună!

It finally happened

Acum mulți ani, România avea patru echipe în turul preliminar al Cupei UEFA și toate erau eliminate. Acum ceva mai puțini ani (sezonul trecut), România avea cinci echipe în primul tur din Cupa UEFA, ultimul dinaintea grupelor. Și toate erau eliminate.

Azi au fost 4 echipe în ultimul tur dinaintea grupelor, dintre care trei s-au calificat. E o mică premieră. E un progres. E o depășire a câteva blocaje psihologice. Și a venit natural, fără tremurici sau perturbații exagerate pe parcurs, chiar dacă a inclus și o răsturnare de scor măricică.

Mai întâi, a fost CFR Cluj, care s-a impus la începutul jocului cu Sarajevo, a controlat treaba și a dat două goluri, plus o ratare la capătul unei faze splendide, când din trei pase s-a ajuns de la jumătatea terenului la poartă, evitând de fiecare dată ofsaidul la limită. Apoi, să observăm că tocmai am făcut o frază de Sorin Hobana. De partea cealaltă, oaspeții au o bară la o bâlbă măricică în apărare și un gol, creând un final destul de tensionat la 2-1. Tensionat, dar, să mai subliniem o dată, rezolvat cu un cap limpede. La CFR mai merge, că-s toți portughezi, dar uite și ăștialalți că le-a ieșit.

Mai apoi, Dinamo, care pentru prima dată pentru sine și fotbalul românesc, a revenit de la un scor nașpet la general (0-3). Cei de la Liberec n-au jucat absolut nimic, văzându-se cu sacii în căruță, ba chiar vreo două goluri au fost produse de portarul gazdelor. Și Dinamo a construit încet, a ținut mingea, a știut să lovească și să se salveze cum trebuie. Șocant de bun Matache măcelaru, un portar care de multe ori a fost văzut făcând gafă după gafă. Eu personal n-am văzut un meci în care să nu facă asta. Apoi penalty-uri, cu o ratare la limită pentru Zicu, apoi un șut peste al oaspeților, pentru ca, în cele din urmă, mult mai târziu, Matache să salveze decisiv, scăpându-se și de povara de a bate, în următorul rând de penaltyuri. Mai e și el într-un rol pozitiv o dată. Mai demult mi se părea că e lăsat deoparte cam ușor raportat la talentul arătat în perioada Otopeni, dar nici nu se ajuta singur. Și o victorie, pardon de cuvânt, mare. Respect.

Mai apoi a fost Steaua, care a fost condusă cu 1-0 și a început să joace în ultimele minute, terminând cu un gol cu poarta goală și 2-1.

A mai fost Vasluiul, care a cedat la Atena, 0-3, după ce la pauză fusese 0-0. Totuși, au rezistat foarte bine până la un punct.

Și a mai fost tragerea la sorți pentru Liga Campionilor, de unde Urziceni a aflat că o să joace cu Sevilla, Rangers și Stuttgart. O grupă mult mai bună ca altele, dar evident dificilă. Pe Rangers îi simt mai slabi. O să fiu extremal și o să prezic cinci puncte, că patru deja propuseseră ăia de la sport.ro mai devreme și n-aș fi original.

Ăsta a fost fotbalul de azi. Noapte bună!

Hărăzeala sorților și piticii din grădină

Cea de a doua expresie faimoasă, în caz de trageri la sorți și alte alea cu noroace, după aia cu zeița Fortuna, e aia cu „sorții au hărăzit nuștiuce”.

Așadar, să exasperăm cititorul și îndeosebi cititoarea care se mai aștepta la ceva nefotbalistic pe aici și să vedem ce le-au hărăzit sorții echipelor românești în tragerile la sorți desfășurate în această după-amiază în vederea playoff-urilor principalelor două competiții continentale, în neasemuitul edificiu ce adăpostește sediul Uniunii Europene de Fotbal – Asociație! De asemeni, pentru cine nu l-a auzit niciodată, în fraze de-astea vorbește Sorin Hobana, ar trebui să încercați o dată o chestie comentată de el, e o experiență unică.

FC Timișoara – VFB Stuttgart

Să începem cu începutul, cu Cempiăns Drink. Așa îi zice bunica. She might have a point. Se știa că Timișoara o să pice cu o echipă nașpetă și probabil că a picat cu penultima în topul nașpității din cele cinci posibile. Cu toate astea, e greu, e și prima manșă acasă, probabil va fi un meci abordat în același stil de echipă mică încercând să ciupească ceva și fără prea multă încredere că va ciupi. Și pe bună dreptate, pentru că la alte stiluri s-ar putea alege cu un 5-0 sau alte cele. Stuttgart a ieșit campioană acum două sezoane, când nu se aștepta nimeni, iar sezonul trecut a terminat pe 3. Wolfsburg a luat campionatul, în tradiția neașteptatului. Diseară la 21:30, Wolfsburg – Stuttgart e pe Eurosport 2, pentru cine vrea să arunce o privire. Și probabil va fi un meci foarte bun și pentru spectatorul neutru.

FK Sarajevo – CFR Cluj

Ne întoarcem la chestia cealaltă, numită de-a lungul timpului Liga Europa, European League, Liga Europeană și altele, în funcție de deruta celor care o numeau, și UEFA Europa League, oficial. Ziceți-i Cupa UEFA, dacă sunteți prea derutați. E și un nume jalnic. Clujul e singura echipă din tragerea de azi care joacă manșa a doua acasă, iar adversarul e destul de accesibil: FK Srajevo, locul 4 în Bosnia sezonul trecut. I-au scos pe Helsingborgs în turul trecut, deci nu-s chiar de colo. Mă rog, cam de mijlocul clasamentului, la noi. Acum 3 ani au jucat cu Rapid în preliminarii și au fost două meciuri destul de strânse și crâncene (inclusiv un 1-0 în Bosnia), dar Rapidul s-a calificat. Ceea ce pronostichez și pentru Cluj, o calificare nițel mai muncită, definitivată doar în retur, dar totuși destul de relaxată.

Dinamo – Slovan Liberec

Slovan Liberec e o echipă din Cehia de care n-am mai auzit mai nimic de acum multe sezoane, când erau pe culmile ultimelor faze din UEFA. Era vremea când echipele noastre n-aveau gânduri de-astea. Poate am rămas cu o impresie exagerat de pozitivă de atunci sau poate e faptul că Dinamo s-a împiedicat de buturugi mai mici, dar cred că o să fie un meci destul de greu. Ultimele două sezoane europene ale lui Liberec consemnează niște eliminări destul de jenibile cu unii din Kazahstan, respectiv cu Zilina. Un loc 3 în campionat sezonul trecut și un tur jucat deja anul ăsta, când au bătut pe campioana din Lichtensteincu 1-0 și 2-0. Cam slab pentru un meci cu campioana și singura echipă profesionistă din Lichtenstein. Deci da, probabil era doar o impresie pozitivă rezultată din amintirile mele de om bătrân.

FC Vaslui – AEK Atena

Vasluiul e singura echipă românească din Europa League care n-a fost cap de serie și i-a picat penultimul adversar ca nașpitate. AEK Atena, locul 3 în Grecia, calificată direct în play-off, un adversar puternic, dar care poate fi bătut cu un pic de încredere și o mare căruță de antijoc.

Steaua – St. Patrick’s

A, da, și ăia au avut noroc porcesc și au picat cu cel mai ușor adversar posibil, de nivelul lui sau chiar sub Motherwell.

Fie ca zeii fotbalului, Socrates, Catenaccio şi Gioconda din Titan, să vă călăuzească fiecare pas prin această lume crudă. Voie bună!

Criza gripei porcine a alegerilor europarlamentare îmi urcă gradul de alertă seimsic-microbiologic-civilizațională de la portocaliu la roșu

Cu alte cuvinte, am răcit. Și, mai mult, încă sunt mai sictirit, dar și fascinat pe alocuri, de viața reală, decât de perspectiva sesiunii în care, evident, o să pic tot. Sau chestia cea mai ușoară.

În condițiile astea cred, dar nu sunt sigur, că am luat decizia că mâine să nu fiu bun de nimic și să scriu întruna prostii aici, având în vedere că mă simt dator. Bine, rămâne de văzut dacă este credibilă ipoteza că n-o să fiu de nimic dar o să fiu bun de aberat aici și mai rămâne de văzut dacă n-o să fiu bun de nimic, dar, la cum mă știu, așa voi fi.

A fost Ziua Europei. A trecut ziua Europei. Yaaaay! Slavă ție, stea murată! (asta merge și pentru Steaua). A fost Steaua – Dinamo. A trecut Steaua – Dinamo. Am văzut doar vreo șapte faze din meci, inclusiv un gol. Sau erau ambele? Mă rog, înțeleg că au dat și ei două goluri și în rest au adormit și copiii de mingi. Derby Schmerby. Mai înțeleg că oamenii care stau aproape de stadion și-au găsit mașinile cu 50% mai sărace și total rearanjate geometric a doua zi. Ultras shmultras.

Ceea ce încerc să spun este că vin alegerile pentru Parlamentul European. Și n-am cu cine vota. Ceea ce nu era o surpriză, dar până acum mai aveam cu cine să mă prefac că pot vota, un candidat tânăr cu idei radicale da’ care sunau bine pe moment, un român de la UDMR, ceva exotic acolo, … aici nimic, taică. Da’ nimic. Bine, aș fi făcut cercetarea și aș fi raportat legat de ăia majori și de partidele care nu există dacă n-ar fi făcut-o alții mai pesimiști deja.

Ăștia au niște idei de ce vor să facă acolo, ceva? Nu de alta, da’ cică 75-80% din legile de pe continent vin întru aplicarea normelor europene. Care sunt, teoretic, aplicate de Parlament. Care nu poate avea inițiativă legislativă. Dar care zice ‘da’ sau ‘nu’ la propunerile venite dinspre Comisia Europeană. Care sunt prea lungi pentru a fi citite și oricum parlamentul intuiește că legile se împart în două categorii: favorabile sieși sau puțin neutre față de parlamentari. Care mănâncă niște caviar, ridică mâinile câteva ore, se duc la birou, pleacă la masaj thailandez, apoi mai dau două ture în țară. Și tot fac naveta între Bruxelles și Strassbourg și reduc la roaming drastic, prin lege, că doar călătoresc mult. Act care îi face destul de populari. Mă rog, e o birocrație destul de intoxicantă, unde din când în când, ocazional, rar, se mai discută chestii.

După cum cititorul nostru, mai inteligent ca noi, adică ca mine, că apoi zice lumea că eu sunt o echipă de 30 oameni de la editura Nemira sau ceva, sunt puțin eurosceptic, eurofob, eurocid și euro-aargh-vreau-să-am-o-sabie-de-nemuritor-si-s-o-infig-in-Europa. Lucruri pe care Uniunea Europeană le-a reglementat:

  • pașapoarte biometrice
  • pungi ecologice
  • castraveți
  • brânză
  • reforma universitară? un pic?
  • stânele, care trebuie să aibă faianță pentru a face brânză
  • ambalajul brânzei sau lipsa lui
  • stânele, care trebuie să aibă electricitate ca să-și facă brânză. Și sunt sigur că Europa ar fi încântată dacă ciobanii și-ar trage singuri electricitate în creierii munților, pentru că altcineva nu vrea s-o facă
  • data paștelui, momentan doar ca propunere

Și nici măcar nu-mi place brânza așa tare. Dar serios, brânza pare o chestie pe care un stat național suveran e în stare s-o reglementeze, dacă e cazul, nu? Da, dar e brânză aflată pe Piața Comună Europeană. Bre Sarkozy, Gheorghe de la stână, care vine cu ea la București, își rezervă dreptul ca brânza lui să rămână, pe vecie, pe piața comună Gheorghe de la stână – mama lui Răzvan, care, fiind formată din doi inși și neavând probleme cu granițe statale, se descurcă și singură. Acest val de măsuri trebuia aplicat din 2014, cel târziu, majoritatea. Studenții Politehnicii din Cluj au ținut un concurs de aruncarea tastaturilor. Asta e de bine sau de rău? Însă au fost adoptate în 2009, unele cel mai devreme din Uniune. Un alt lucru pe care UE vrea să îl reglementeze:

ICANN este, cum îi zice și numele, o corporație care se ocupă de nume și numere. Și care funcționează. Și încă bine. Mulțumită acestui fapt, tu ai domeniu. Și eu n-am. Ar trebui să fiu ofticat dar tot țin cu ei, hai, e clar că sunt imparțial. Și că urăsc Europa. Pardon, Uniunea Europeană. O entitate suprastatală cu un tratat constituțional care nu se numește tratat constituțional dar este un tratat constituțional și asupra căruia populația nu a fost nici deranjată cu un referendum trucat, care își dorește să aibă un cuvânt de spus în treburile unei organizații private internaționale care se ocupă de numere și nume, care organizație s-a dovedit a fi mai imparțială și funcțională decât tot ce a produs vreodată modelul eutopean. În comparație, Europa este un continent cu niște oameni. Care nu-și țin discursuri despre ‘soluții globale la o problemă globală’ unul altuia. Parțial, pentru că au treabă. Și sunt răcit. Ce înseamnă toate astea?

Înseamnă că nu v-am povestit toate temerile mele din seara cutremurului de acum două săptămâni sau despre cum dacă nu e cineva în cameră care să urle ‘cutremur’ eu nu mă prind, stau pe loc și mor. În timp ce dacă aș fi mai vigilent aș putea să mor liniștit și comod într-un ‘triunghi al vieții’. Emisiunea ‘După bloguri’, după cinci minute pe care le-am văzut, mi se pare e-xe-cra-bi-lă. Era ‘Teoria conspirației’ pe Pro TV și, după cum v-ați prins din crizele de schizofrenie de mai sus, vroiam să mă uit. Doar că în casă n-am triunghiuri ale vieții, doar biblioteci care așteaptă să cadă pe mine. Fucking books. Miercuri apare ‘Trei dinți din față’ de Marin Sorescu, cu Jurnalul Național. Sau geamuri care să se rupă și să cadă peste mine, tăindu-mă.

Ceea ce vreau să spun, pe lângă faptul că mă distrez citind bolboroselile lui Lorin Fortuna despre acești ȘERPILIENI MALEFICI, ceea ce va reduce numărul cititorilor la valori negative apropiate de infinit, este că UE a adus și chestii bune. Bine, nu vreau să spun asta, dar se remarcă ușurința mai mare în călătorie, posibilitatea unei cariere în căpșuni, plecarea unor ciorditori de la noi la ei (gândiți-vă cum o duceam cu ăia aici) și niște acronime, asta place Uniunii:

  • SOCRATES
  • ERASMUS (astea două sunt proiecte facilitate și chiar susținute direct de Ceva European, nu?)
  • PHARE și SAPARD, care s-au transformat repede în furăciuni pe stil românesc. Așa repede încât pun pariu că cei țintiți nu știu nici azi că ele există

Dar nu vreau să spun asta. Vreau să spun un pic despre tratatul de la Lisabona. Care este Constituția Europeană sub alt nume și reformulată. Înțeleg că există și un document intern trimis de Angela Merkel în care asta cere, aceleași chestii, alt limbaj. Singura diferență e că, în afară de Irlanda, ăsta a trecut sau va trece în zbor prin Parlamentele multor țări membre fără un referendum. Deși include prevederi magnifice ca un președinte, mandat de arestare, jandarmerie, steag, imn și zi oficială a Uniunii Europene. Plus suveranitatea organismelor judiciare europene asupra celor naționale, dar la asta n-aș fi atât de sigur, ar trebui citit documentul. Cu toate celelalte tratate europene lângă, pentru că e doar o serie de amendamente aduse lor. Nu poate fi citit în întregime. Dar poate fi votat.

Deci sunt răcit și după 1200 de cuvinte nici n-am ajuns la gripă. Ceea ce e un semn bun, în aceste vremuri microbiologic pure. Și nici la criza cea globală cu soluția globală de a turna bani globali în falimente globale. Dar aș vrea un europarlamentar care să urle ‘REFERENDUM’ și să vină cu tricouri verzi, în onoarea Irlandei, și pancarte. Și care să-și termine fiecare cuvântare cu ‘Pactio olisipiensis censenda est’. Și care să nu fie de acord niciodată cu președintele Parlamentului European. L-aș vrea pe Dan Hannan.

Tipul este un pic obsesia mea în ultima vreme. El și Lorin Fortuna. În sensuri opuse. Nu sunt nebun, sunt răcit. Ionesco la Preoteasa-n pod, în niște zile pe care le-am uitat. Te bagi? Sigur, nu mi-ar fi rușine nici cu Vaclav Klaus. Și nu mi-ar păsa dacă omul ar folosi și focile ca să ajungă să vorbească despre centralizarea exagerată a monstrului. Logica și ideologia pot fi lăsate deoparte. Parlamentul European există în slujba ‘marelui vis european’ și majoritatea va cam fi în sensul ăsta mereu, dar n-ar fi distractiv fără de-ăștia. Ar fi plin de discursuri sforăitoare. Ăsta și cu Nigel Farrage ce se opun la tot și mai și încearcă să fie nițel argumentați. Restul taberei are un discurs structurat în așa fel încât începe cu ‘bineînțeles’ și continuă cu diverse fraze despre unirea tuturor popoarelor europene și dați-ne bani și se oprește fără să ne zică de ce e bineînțeles. Euroscepticii sunt sarea și piperul oricărei birocrații eurofile.

Și n-am cu cine. Tratatul de la Lisabona a trecut zburând și prin Parlamentul nostru. Toate voturile pentru, cu excepția unuia, împotrivă. Lavinia Șandru. Asta candidează? Oricum, mi se părea un pic…erm…dintr-un film diferit, unul și mai demagogic.

Cine a rezistat până aici, ca și cine n-a rezistat, se întreabă un singur lucru: de ce? Pentru că sunt răcit. Și pentru e că vorba de dreptul nostru natural de a mânca brânză, castraveți și numere cu forme strâmbe. Ne pot lua libertatea, dar nu ne pot lua domeniile! Pactio Olisipiensis Censenda Est!

Mi s-a oprit nasul în timpul ăsta. E foarte târziu. Noapte bună!