Rezervarea destinului și piticii din grădină

Ohoo, o a doua tragere la sorți abunddentă pe sezonul ăsta! Să exprim niște cuvinte despre adversarii românașilor din Europa League și să bat recordul mondial (bine, personal) la chestii scrise despre fotbal, fotbal, fotbal și fotbal.

Ajax, Anderlecht, Zagreb, Timișoara. O grupă cu echipe care nu mai sunt ce-au fost. Și Ajax, și Anderlecht au ajuns cu mult în urma renumelui lor, dar asta nu mă împiedică să cred că Ajax poate să le dea un 3-0 timișorenilor. Anderlecht abordabilă, Zagreb periculoasă mai mult prin prisma tradiționalei atmosfere din spațiul iugoslav, pentru că fotbalistic nu mă aștept să aibă cine știe ce jucători. Totuși, e de notat că un jucător de care se poate să mai fi auzit, intitulat Eduardo, și-a petrecut foarte mulți ani la Dinamo Zagreb. Calificarea de pe locul 2 e posibilă.

Panathinaikos, Galata, Dinamo, Sturm. Aici iar aș zice aia cu „nu mai sunt ce-au fost”. Dinamo e înconjurată de trei echipe care au fost prin Champions League dar s-au lăsat de obiceiul ăsta. Un trio balcanic spectaculos și o echipă din Austria, care se știe că are un campionat inferior. Pronostic aiuristic  #1: cel mai greu va fi cu Sturm. Cel mai ușor va fi cu Panathinaikos. Meciul de acasă, Dinamo o să-l câștige, asta o spun de acum. Există și un precedent al lui Rapid cu Panata și există o tradiție a împleticelii dinamoviste de ăia mai mici, că la ăia mari se pot concentra (măcar într-o manșă). Pronostic aiuristic #2: Locul 3, după o ultimă etapă de infarct.

Steaua, Fenerbahce, Twente, Sheriff: bulănoșii ăia au primit o grupă OK cu Fener, niște lalele și echipa mafioților din Transnistria, care se chinuie să ajungă în Liga Campionilor de când eram eu mic. Abordabil.

PSV, Copenhaga, Sparta Praga, CFR Cluj. Echipe … să le spunem alunecoase, în sensul că au o istorie a parcursurilor europene în care fac mai mult decât se așteaptă lumea. Dar așa are și CFR, cam la fel cu Copenhaga în parcursu-i din Champions. Vroiam să spun că o să depindă de meciurile cu Sparta, dar acum că mă uit mai bine … neah, se cam poate întâmpla orice. Genul de grupă din care să te califici cu 6 puncte făcute din 6 egaluri. Nu prezic nimic.

Voie bună!

Reclame

O seară liniștită în Europa

Aș fi vrut, poate, să spun niște cuvinte despre Timișoara, dar a fost un meci calm ticăind spre un rezultat previzibil. Mi-a sărit în ochi doar acel șut al lui Marica din finalul primei reprize.

Acum sunt puțin ocupat să mă zgârii pe ochi pentru că nici nu m-am gândit serios să merg la Brănești, pentru meciul de cupă al Sportului. Care cică a fost un fel de meciul cu Modelu din cupă de anul trecut: de la agonie la extaz și înapoi, terminat cu penaltyuri și câștigat, 7-6, de Sportul. Phew.

Să ne mai alungăm puțin plictiseala aruncând o privire pe scorurile din seara asta. Neah, nimic atractiv, în afară poate de foartestrâmtimea scorului de la Fiorentina-Sporting. Rămânem cu semi-surpriza de ieri, când Debrecen a ajuns în grupe. Românașii s-au chinuit câteva sezoane, după care a venit Platini și a schimbat calificările, iar Ungaria a dus o echipă în grupe cât mai duh. L-am prins pe Cosmin Băleanu la radio spunând că televiziunea din Ungaria își blestemă zilele pentru că nu se așteptau să fie cazul să producă un meci, vroiau și ei să dea pe Barca și Liverpool. Și un interviu cu Ciprian Marica, mulțumind comentatorilor. Și alte cuvinte standard, am întâlnit acum o echipă mult mai organizată.

Dublă care ne redă imaginea asupra distanței dintre noi și ei. Stuttgart vine și mucifică una din noile echipe cu pretenții din România. Nu, nu cu 4-0, tocmai, ca o pisică cu șoarecele. Apoi aflăm că Stuttgart va fi în urna a treia la tragere. Urziceni, desigur, a patra, singura echipă mai fără coeficient din toată tragerea fiind Debrecen. Conform asta, dar e scrisă înainte de meciurile de acum.

O seară nemțească și o competiție foarte nemțească, în sensul că totul a ieșit conform modelului. Mai puțin Debrecen. Voie bună!

Timișoara se califică în Europa League!

Serios, dintre echipele românești s-ar putea ca Timișoara să aibă drumul cel mai neted spre grupele Europa League, pierzând două meciuri cu Stuttgart fără să se întrebuințeze foarte mult. Nu-i acuz că cedează intenționat, îi acuz că își cunosc propria valoare. Din păcate, cred că își cunosc propria valoare un pic prea tare pentru a produce fotbal prea interesant (Da, sugerez voalat că un 0-4 mai deschis ar fi fost poate mai interesant și cu același rezultat. Bine, nici măcar nu mai e voalat. Dar nu insist pe asta, a fost OK și așa).

Puțin dezolantă exactitatea cu care diferența de valoare de pe hârtie e transpusă în teren. Într-un fel, formatul Ligii Campionilor s-a schimbat pentru că Platini vroia să-i vadă și pe Dudelange în grupe. Am obținut un play-off în care ăia mari joacă între ei și ăia mici la fel, dar favoriții câștigă mereu. Chiar dacă în teorie ar trebui să fie mai mult echilibru. Și n-o să ajungă Dudelange în grupe, o să ajungă tot … Olympiacos. Să am pardon că nu mă leg prea mult de meciul propriu-zis, dar am văzut doar repriza a doua, deci n-am văzut mare lucru.

Pare-se că scorurile au fost, în rest, nițel previzibile și ele. Mi-e frică să n-o dăm în Formula 1, unde se tot schimbă tot „pentru creșterea spectacolului” dar doar cei mai bătrâni știu ce e aia depășire și au văzut una într-o cursă în direct. Oh well. Voie bună!

Hărăzeala sorților și piticii din grădină

Cea de a doua expresie faimoasă, în caz de trageri la sorți și alte alea cu noroace, după aia cu zeița Fortuna, e aia cu „sorții au hărăzit nuștiuce”.

Așadar, să exasperăm cititorul și îndeosebi cititoarea care se mai aștepta la ceva nefotbalistic pe aici și să vedem ce le-au hărăzit sorții echipelor românești în tragerile la sorți desfășurate în această după-amiază în vederea playoff-urilor principalelor două competiții continentale, în neasemuitul edificiu ce adăpostește sediul Uniunii Europene de Fotbal – Asociație! De asemeni, pentru cine nu l-a auzit niciodată, în fraze de-astea vorbește Sorin Hobana, ar trebui să încercați o dată o chestie comentată de el, e o experiență unică.

FC Timișoara – VFB Stuttgart

Să începem cu începutul, cu Cempiăns Drink. Așa îi zice bunica. She might have a point. Se știa că Timișoara o să pice cu o echipă nașpetă și probabil că a picat cu penultima în topul nașpității din cele cinci posibile. Cu toate astea, e greu, e și prima manșă acasă, probabil va fi un meci abordat în același stil de echipă mică încercând să ciupească ceva și fără prea multă încredere că va ciupi. Și pe bună dreptate, pentru că la alte stiluri s-ar putea alege cu un 5-0 sau alte cele. Stuttgart a ieșit campioană acum două sezoane, când nu se aștepta nimeni, iar sezonul trecut a terminat pe 3. Wolfsburg a luat campionatul, în tradiția neașteptatului. Diseară la 21:30, Wolfsburg – Stuttgart e pe Eurosport 2, pentru cine vrea să arunce o privire. Și probabil va fi un meci foarte bun și pentru spectatorul neutru.

FK Sarajevo – CFR Cluj

Ne întoarcem la chestia cealaltă, numită de-a lungul timpului Liga Europa, European League, Liga Europeană și altele, în funcție de deruta celor care o numeau, și UEFA Europa League, oficial. Ziceți-i Cupa UEFA, dacă sunteți prea derutați. E și un nume jalnic. Clujul e singura echipă din tragerea de azi care joacă manșa a doua acasă, iar adversarul e destul de accesibil: FK Srajevo, locul 4 în Bosnia sezonul trecut. I-au scos pe Helsingborgs în turul trecut, deci nu-s chiar de colo. Mă rog, cam de mijlocul clasamentului, la noi. Acum 3 ani au jucat cu Rapid în preliminarii și au fost două meciuri destul de strânse și crâncene (inclusiv un 1-0 în Bosnia), dar Rapidul s-a calificat. Ceea ce pronostichez și pentru Cluj, o calificare nițel mai muncită, definitivată doar în retur, dar totuși destul de relaxată.

Dinamo – Slovan Liberec

Slovan Liberec e o echipă din Cehia de care n-am mai auzit mai nimic de acum multe sezoane, când erau pe culmile ultimelor faze din UEFA. Era vremea când echipele noastre n-aveau gânduri de-astea. Poate am rămas cu o impresie exagerat de pozitivă de atunci sau poate e faptul că Dinamo s-a împiedicat de buturugi mai mici, dar cred că o să fie un meci destul de greu. Ultimele două sezoane europene ale lui Liberec consemnează niște eliminări destul de jenibile cu unii din Kazahstan, respectiv cu Zilina. Un loc 3 în campionat sezonul trecut și un tur jucat deja anul ăsta, când au bătut pe campioana din Lichtensteincu 1-0 și 2-0. Cam slab pentru un meci cu campioana și singura echipă profesionistă din Lichtenstein. Deci da, probabil era doar o impresie pozitivă rezultată din amintirile mele de om bătrân.

FC Vaslui – AEK Atena

Vasluiul e singura echipă românească din Europa League care n-a fost cap de serie și i-a picat penultimul adversar ca nașpitate. AEK Atena, locul 3 în Grecia, calificată direct în play-off, un adversar puternic, dar care poate fi bătut cu un pic de încredere și o mare căruță de antijoc.

Steaua – St. Patrick’s

A, da, și ăia au avut noroc porcesc și au picat cu cel mai ușor adversar posibil, de nivelul lui sau chiar sub Motherwell.

Fie ca zeii fotbalului, Socrates, Catenaccio şi Gioconda din Titan, să vă călăuzească fiecare pas prin această lume crudă. Voie bună!

Şi acum şi Timişoara!

Tendinţa mea de a cârcoti la adresa echipelor româneşti începe, încet, încet, să fie răpusă. Nu de alta, dar pe Timişoara o vedeam umflată cu o pompă umflată cu pompa şi totuşi s-a strecurat pe sub, pe lângă şi printre o câştigătoare a Cupei UEFA.

Cam aceleaşi observaţii ca la Vaslui ieri. Meci sforăitor, mult mai sforăitor ca ieri, dar mai de aşteptat, cu o miză niţel mai mare şi cu Timişoara gazdă şi bine înfiptă în apărare. Gigel şi cu Parks mă surprind încontinuu, deşi poate ar trebui să mă obişnuiesc şi să nu mai fiu aşa şocat la fiecare meci. În fond, i-am văzut şi pe viu şi mi s-au părut nişte uragane, doar că atunci jucau cu Dunărea Galaţi. Uite că merge la fel de bine şi cu Shakhtar. Au avut apariţii rare oamenii, dar cu driblinguri şi şuturi bune. Şi în general totul s-a legat mai bine decât mă aşteptam, fără prea mulţi tremurici, apărarea OK (poate minus fazele fixe), Alexa buldozerul fiind suficient de buldozer cât să ajute…

…şi o calificare, cu impresia că Timişoara a fost stăpână clar peste meci (sau mi se pare?). Pare-se că fotbalul românesc mai are nişte suflu european. Voie bună!

Fun isn’t enough. Try fân.

Exegeza metempsihozei semioticii lui de început (incipit pentru aceia mai latini dintre noi), că-i greu. Mai ales când începi de 4096 ori. 4096-bit RSA, înțeleg că e un buzzword popular pentru a cripta tot. Deși, acu, vorba xkcd-ului.

Deci da. Revin după o debucureștenizare de o săptămână și încă niște prea multe zile de lene. La revenire am constatat că și cerul de București e mișto, doar nu l-am privit prea des și prea bine. Și că s-au întors soldații din Irak. Cinste lor. Și că a fost ziua imnului, iar domnii de la Adevărul de Seară au titrat „ziua drapelului”. Oops. Și că nu știu care-i faza cu „București – cartier de vară”. Și că … mai continuu? Mai continuu.

Digi sport, GSP, sport.ro, eurosport 1&2, sportklub & sportklub plus, telesport, sport 1, boom sport. Serios, ca națiune și cultură, ne putem opri. Sunt niște oameni în chiloți alergând după o minge, după cum frumos spunea Florin Călinescu. Într-o noapte l-am visat pe Florin Călinescu cu cancer îmbătându-se criță și furându-ne mașina. Într-o alta am visat un război, doar că nu știam cu cine suntem în război. Doar simțeam nevoia să împart asta.

Cei de la Digi sport sunt decenți și discreți, dar cam așa începe toată lumea, nu? Poate minus GSP. Ce mă fascinează momentan e că ei chiar îndeplinesc visul de secole și dreptul natural al românilor: de a da pe meci și să vadă minutul și scorul într-un colț al ecranului. Toți ceilalți ascund una sau cealaltă din informațiile astea. Radu Naum povestea la un moment dat că a întrebat de ce nu se face asta la un EURO, iar un mai-mare din TVR i-a zis că „nu este o măsură adecvată personalității poporului român” or something. Suntem cu toții bolnavi, din lipsă de fonduri. Totuși sunt cam multe blablasport-uri, tre să mai pice din ele. Și să-mi bage sportklub la loc. Și să-mi confirme cine a luat B-ul. Care începe în două săptămâni, a lot more on that later.

Au început și băjeții în Europa, Steaua a trecut de o echipă de bucătari și e pe cale să treacă de o echipă de maeștri bucătari. În apărarea cui se simte apărat, Motherwell pare-mi-se că a mai făcut chestii prin sezoanele trecute și mai e 8-1 ăla de curând. Timișoara face treabă foarte, foarte bună. Cam pragmatici și închistați, dar e greu să joci cu toate cojonesurile cu Șahtar. Gigel e magnific. Trebuie să-mi caut autograful de la el și să sper că totuși se înțelege ceva. Vasluiul tace și își vede de treabă, ei mi se par cel mai relaxați întru calificare. Poate pentru că pe ei i-am văzut cel mai puțin.

Au început și băjeții acasă. Un Internațional Curtea de Argeș – Oțelul plicticos, urmat de Rapid începând tare. Ei cam  au obiceiul ăsta, al începuturilor frumoase și exuberante, dar întrebarea e cât îi ține. Iar eu încă refuz să înțeleg faza de la Dinamo cu zvonuri despre concedierea antrenorului înainte de a juca vreun meci oficial. Adică, deci nu, e prea complicat, viața e scurtă, whatever. O salutare pentru domnii de la Antena 1, care la un moment dat părea că nu vor fi atât de răi ca PRO TV-ul pe vremuri, dar până la urmă tot dau pe Steaua și doar pe Steaua, chiar dacă în etapa asta mai sunt și meciuri interesante. Mă rog, consumatorul rațional, maximizarea utilității, profit, ROI, etc., e logic. Dar tot o să mă smiorcăi puțin.

Azi l-am văzut pe Roman de la Zdob și Zdub luptându-se să mulgă o oaie, în cadrul unui nou format PRO TV. Formatul nu-i rău, dar evident în momentul în care îl pui pe Roman și niște condiții mai rurale în aceeași emisiune n-o să-mi mai pese de format. Tipul a fost, inevitabil, foarte tare, frate.

Trec pe lângă fosta mea generală și tot văd chestii din ce în ce mai mișto. Chestiile mișto au început când am plecat eu de acolo. Universul mă urăște. De data asta e vorba de un acoperiș care arată mai a șindrilă așa, mai a tradițional. S-a estetizat fantastic maghernița, aș mai face școala o dată. Cei de la Google vor lansa un sistem de operare. Pentru netbook-uri sau pentru toată lumea sau se mai gândesc. Totul va fi online. Everybody saw that coming. Amu să vedem până unde va ajunge treaba. Momentan încă aștept un mic release de Chrome pentru Linux, o fi prea mult de cerut? Și umblă vorba prin târg că Microsoft Office va avea niște versiuni online moca, un fel de contracandidate la Google Docs. Azi am cerut 3.14 sarmale. Și am primit. Viața este frumoasă.

Cel mai tare nume de festival este Fănfest. Pe locul 2, Folk You, care e zilele astea. Privind prin prisma unui deconstructivism textualist, am cam terminat. Revin cu noi forțe, doar împreună îl putem învinge pe ManBearPig. Noapte bună!

Cupă: Dunărea Galaţi – FC Timişoara 1-2

O să vă întrebaţi ce-i cu meciul ăsta random aici. Ei bine, n-a jucat Sportul, dar meciul s-a jucat în Regie. Timişoara îl avea pe Gigel, Galaţiul era surpriza care era cât pe-aci să joace în C şi acum zburdă prin B ca fluturaşii, părea că e ceva material pentru un meci frumos.

Am ajuns cu mai mult decât tradiţionala întârziere, după ce mă târâsem până în Giuleşti, ca să pot constata că nici o fiinţă în viaţă sau în afara ei nu ştie cum e cu biletele pentru Sportul-CFR. Om trăi şi om vedea.

imag046

N-am apucat să fac doi paşi, dar totuşi am apucat să fac o poză, că a dat gol Timişoara. O centrare a lui Alexa, urmată de un şut pe care portarul îl scapă în faţă, iar Gigel Bucur marchează cu capul din plonjon. Fundaşii gălăţeni zburând pe lângă minge şi pe lângă adversar şi încă la o distanţă considerabilă.

În perioada următoare timişorenii s-au instalat cu căţel, cu purcel şi cu toate catrafusele în jumătatea adversă. Dar au ratat cam mult şi au construit cam greoi. Ca evadări din dominare aş nota o lovitură liberă pentru Dunărea, bătută puţin peste, şi o fază în finalul reprizei la care o pasă l-ar fi putut lăsa pe un gălăţean singur cu portarul, dar mingea a fost agăţată în ultima clipă de un fundaş. Timişoara a avut, destul de repede după gol, un corner finalizat cu o lovitură de cap peste. În finalul reprizei, tot la un corner pentru Timişoara, mingea e respinsă în faţă de portar şi reluată în poartă, dar se dă ofsaid. Fără jocul ultra-ezitant al portarului, poate că Dunărea ar fi ajuns mult mai departe.

Începutul de repriză secundă a fost din nou foarte tare pentru Timişoara. În timp ce eu îmi notam ce s-a întâmplat în prima repriză, ca să vă pot povesti acum, la o fază care nu anunţa mare lucru (zic şi eu aşa, ca să mă scuz pentru că nu eram atent), Borbely a marcat pentru 2-0. Văd că gsp-ul spune că a fost un dribling şi un şut în poarta goală, eu trăiam cu impresia că a fost o centrare voleiată în poartă. Cum ei au apucat să vadă mai mult de o fracţiune de fracţiune de secundă, o să am încredere.

Dar Galaţiul a revenit şi a dat gol repede. Enache trece de un timişorean, acesta cade, dar arbitrul nu opreşte jocul. Jucătorul Dunării continuă, driblează şi trage tare, pe lung, în vinclu, dintre doi fundaşi, de pe la 16 metri. Pantilimon rămâne pironit pe loc şi e 2-1.

După gol Galaţiul a mai ieşit la joc şi meciul a început să devină mai strâns. În mare tot Timişoara era echipa dominantă şi din când în când avea aerul unei pisici care se joacă cu prada. Iar o fază mai târziu le tremurau chiloţii în apărare. Un meci tratat destul de lejer, pe undeva de sus (dar doar din când în când şi pe alocuri, ca la meteo, în Crişana şi Maramureş). Să mai notăm nişte şuturi de la distanţă pentru Timişoara (vezi un exemplu mai jos) şi nişte ocazii gălăţene pe bâlbe defensive. La un moment dat, ăla negru, Parks, cum avea să mi se reamintească mai târziu că îi zice, a pus o centrare pe tavă în faţa porţii goale, dar fundaşii din Galaţi au ajuns mai întâi şi au degajat.

Între timp, a ieşit şi Gigel Bucur, care a primit o porţie zdravănă de aplauze. L-am auzit  pe Gigel şi la un interviu după meci, a avut de spus cuvinte frumoase despre Sportul şi despre ce a însemnat să se întoarcă în Regie pentru meciul ăsta. Îmi place, nu uită de unde a plecat. Cu ocazia asta m-am ales şi cu un sferto-autograf cam şters. Yaaaaay!

Un alt eveniment notabil a fost cel în care s-a găsit un fotbalist care să-l pună la pământ pe Alexa. Nu i-am reţinut numele sau numărul, dar cred că tipul merită o primă doar pentru asta. Şi să mai notăm un şut din întoarcere al unui gălăţean, scos cu vârful degetelor de Pantilimon în corner, iar pentru final o fază în care Parks a scăpat singur dar a tras în portarul gălăţean.

Scor final, un 2-1 pentru Timişoara. Per ansamblu meritat, dar parcă aş fi vrut să-i văd egalaţi pentru că prea au lăsat-o moale. Dunărea Galaţi a fost o echipă micuţă şi frumoasă, conştientă de propriile ei limite şi cu mult sânge în instalaţie. Un meci frumos.

Pentru puncte bonus, găsiţi diferenţele dintre fazele de mai jos:

Nu ştiu dacă se potriveşte, dar tot îmi pare că ar fi cea mai bună urare de sfârşit: Haide Sportul!