Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii

Adevărul e că ar fi destul de distractiv să murim cu toţii de la un accelerator de particule. Micul mod al Universului de a ne spune „Vreţi să ştiţi cum era la 0.13 nanosecunde de la Big Bang? Na de-aici! Vă place?” Totuşi, cineva trebuie să ne spună şi asta, că noi nu ne prea prindem cum stăm acum, dar ne punem întrebări despre cum era după prima trilionime de secundă, pe la două grade Kelvin.

Asta nu arată ca ziua dinaintea sfârşitului lumii. E cam dezumflată şi somnoroasă şi plicticoasă şi plată şi goală. Mă rog, vara asta cam aşa au arătat toate zilele la mine. Mă rog, azi am aflat despre strangelets, deci o iau pe drumul fizicienilor, nebuni apocalipticieni sau nu. Adică mă informez despre chestii teoretice care în teorie ar putea exista şi care teoretic ar putea să ne omoare pe toţi sau să ne fie utile în a explica dark matter and stuff, în ipoteza extrem de teoretică în care am putea, teoretic, să observăm aşa ceva. Serios, ăsta sună ca un drum întreg la cap spre a unifica toate teoriile?

Azi am căscat, am citit bloguri, m-am gândit la fotbal, am reflectat la ceea ce ar trebui să scriu aici… Zi standard care a curs încet dar repede, apoi m-am dus după pâine, la întoarcere m-am întrebat cât de sănătos o fi să bei din sticla din faţa blocului care colecţionează apa de la aerul condiţionat, dar sfârşitul lumii nu m-a convins să încerc. După care am aflat ce explicaţii wacko mai au ăia de la ştiri. Ceva Nostradamus, mişto aşa la sunet, ceva gen cei din Geneva să fugă, pentru că antiraza îi va topi pe toţi. Ceea ce mă face să mă gândesc că problema la Nostradamus e că la el moare toată lumea din fiecare oraş important al lumii, de câte două ori. După care, pentru siguranţă, mai moare şi toată populaţia planetei. De trei ori. Am mai avut şi ceva explicaţii cu calendarul maya, dar astea deja-s răsuflate.

Începeam să cred că ăştia de la Project Camelot poate merită luaţi o ţâră în serios, având în vedere că ieri nu scriseseră nimic de treaba asta. Uite că azi au scris şi şi-au făcut zob toată credibilitatea. Îl numesc părintele teoriei haosului pe nenea ăla care s-a dus la CEDO să oprească experimentul, deşi nu prea pare să fie cazul (eu, ca şi tine, nu ştiu ce-i aia teoria haosului, dar e ceva destul de mare). După care te trimit spre un nene care îţi dă un link şi are argumente solide, gen „Hawking era prost”. După care încheie spunându-ne că e o mare probabilitate ca Pământul să rămână pe-aici mult timp. Ăştia nu se hotărăsc?

Ah, şi OTV are oameni care ne spun că toţi sunt proşti şi nu se prind de ce o să se întâmple pentru că nu înţelegem gravitaţia. Ăsta mai e un argument frecvent la fruitcakes. „Nu înţelegem cu adevărat gravitaţia, deci în 2012 o să te omoare o cometă”. Hă? (a se vedea şi xkcd)

Citeam demult un articol despre nu ştiu ce nene bătrân din nu ştiu ce sat, care spunea că secretul longevităţii lui e că mereu lasă un lucru de făcut pentru a doua zi. Păi dacă e aşa simplu, eu sunt nemuritor, că niciodată nu fac nimic şi mereu le las pe toate pe mâine. Şi dacă aşa am face cu toţii, ar fi imposibil să mai murim cu toţii şi astfel am opri sfârşitul lumii. Vedeţi că tot lenea ne salvează?

Mă rog, ne-a rupt şi Ţara Galilor la tineret, deci poate să vină şi sfârşitul lumii, poate scăpăm de umilinţă în Feroe. Dar oricum mâine e un test şi toată chestia începe în octombrie. Nu ştiu pe unde citeam că o să se întâmple în prezenţa a 20 de şefi de stat. Dubios de mare interes pentru ştiinţă…

Pronosticul meu de simplu cetăţean care priveşte dinafară e că vor fi unele rezultate care contrazic teoria, la care cercetătorii, în loc să pună mâna şi să schimbe teoria, vor spune „Păi, sigur. N-am avut ciocniri destul de puternice. Să facem un accelerator de 40 de ori mai bun, la care să muncim un secol, şi atunci o să avem rezultatele căutate”. Dar ce ştiu eu? Sunt doar un biet muritor pe care nu-l mai prinde sfârşitul lumii.

Să vedeţi bosonul Higgs, madăfacărilor! Voie bună!