Victoria Brănești – Sportul Studențesc 1-1

Din fericire, pe autobuzul de Chiajna scrie mare „PRIMĂRIA CHIAJNA” și e galben cu verde. O fi o strategie de branding sau poate brainwashing a primarului, care alege aceeași culoare pentru toate pet projecturile lui (vezi FC Concordia). Din păcate, prețul nu era trecut pe nicăieri, ceea ce găsesc întrucâtva dubios. Un leu jumate, mai puțin decât o să vrea RATB-ul după ce-mi va cere cu 40% mai mult pe fondul bla bla și pentru ca stimați călători etc etc.

Cică Brăneștiul s-a mutat aici pentru un teren mai bun. Cică a fost e-xe-cra-bil. Mie îmi place, cât de cât. Că-i cochet și modern, că intri în peluză pe o foarte simplă ușă și nu prin cine știe ce improvizații. Nici măcar prin turnicheți, dar am senzația  că asta e ceva temporar. Pentru că e un stadion modern, în spirit britanic, cu tribune apropiate de gazon și acoperit integral. Aș fi zis și „puține garduri” dar am stat totuși după un gard de înălțimea peluzei. Pe mine m-ar tenta și finala europeanului U-19 de la vară, tot la Chiajna, ce ziceți?

Apropo, are și un buldozer într-un colț. Dotări de dotări! Vedeți că cișmeaua e proastă. Iar la intrare e un magazin care ne vinde cozonacii Concordia sau așa ceva (mă grăbeam, nu știu, OK?). Gata, destulă descriere, destule chestii.

Cum a fost jocul? El a fost slab, cam ca de liga a doua, dar chiar nițel mai fără ambiț. Brăneștoizii au apărut ușor dominatori prin faptul că au intervenit prompt în apărare, adesea către cel mai apropiat os, de câte ori încolțea vreo șansă de-a noastră. Iar ca strategie s-au remarcat prin rostogolirea artistică a portarului Stoicescu, după ce Tibi Bălan i-a dat acestuia un bobârnac. De asemeni, mai remarcăm din prima repriză faza în care o degajare din apărarea noastră a lovit geamul sălii Concordia (despre care înțeleg că și-aia e bună, primarul ăsta și-o fi asigurat realegerea pe 20 de ani?)

La pauză, m-am chinuit cu cișmeaua, iar copiii din localitate au primit lecții de tobă de la inimoasa noastră galerie (sau așa ceva). Viitorul era îmbâcsit, dar aveam senzația că mingea ar putea să intre și ea o dată și o dată după ce le mai obosesc crucișătoarele.

Au mai obosit, am mai avut ocazia să spun de câteva ori „n-a intrat acum, dar intră”, mai ales la o ocazie frumoasă a lui Nae, finalizată pe scurt și pe lângă.  Da’ de unde? Băteam câmpii (poate nu e așa surprinzător). Dimpotrivă, a intrat dincolo, atunci când brăneștoidul Bogdan Oprea, aflat undeva pe la 25 de metri, a făcut singurul lucru pe care-l învață ei la antrenamente: a ridicat capul și a bubuit una spre poartă, iar cu largul concurs al brazdei de pe stadionul comunal și al mânuțelor alunecoase ale lui Viciu, a deschis scorul. După care ai noștri cam erau cu capul în pământ și mă temeam de o dezintegrare, dar s-a jucat la fel de molatic niște minute, până la o lovitură liberă.

Centrarea lui Ghinga s-a dus în gura porții, de unde Viorel Ferfelea, dând deja mai multe goluri în două meciuri decât în ultimele luni de fotbal, a reluat frumușel în plasă. După 1-1 au mai fost răbufniri timide și nenotabile.

Cred că viața ne-a dat pui, dar nu am făcut șaorma. Și tocmai de-asta o să picăm și o să avem probleme și cu baremul: echipa se mobilizează mai bine, e mai concentrată. Dar asta nu-i împiedică să fie fraieri. Brăneștiul a avut un joc închis și a făcut suficienți pași înapoi ca să scoatem ceva din asta, mai ales că îi cunoaștem. Noi ne-am coborât la nivelul ăla. Și spre nivelul ăla mergem repede.

Haide Sportul!

Reclame

Sportul Studențesc – Universitatea Craiova 3-0

Șoc și un pic de groază: la bilete era o coadă! Spre deosebire de meciul cu Rapid, coada era ordonată, se mișca bine, iar cașchetele de jandarm leneveau în soarele molatic de primăvară. Să fie craiovenii mai civilizați ca giuleștenii? Cât de mare este un ou mic?

Cât de mică poate fi o echipă „mare”? Câtă tradiție trebuie să invoci pentru a suplini faptul că nu joci nimic și patronul nu vrea să plătească niște sume pe care a semnat că le plătește? Întrebarea merge și pentru noi, la o scară mai mică. Dar, ciudat lucru, am fost întrecuți.

Jocul a fost cu desăvârșire fâsâit vreo juma de repriză, Sportul infiltrându-se tiptil și timid spre poartă. O apărare olteană care s-a așezat decent și a rezistat cât a rezistat, să-l remarcăm pe Zorro. L-ați remarcat? Gata.

Un asediu, două, și Ferfelea reia superb o centrare în plasă dintr-un fel de început de foarfecă laterală. Mai apoi, nu trece mult și avem un corner, la care Bălan o izbește din prima și se duce direct în poartă, dar arbitrul anulează pentru motive nebuloase. Cred că a fost un gol foarte frumos și foarte valabil. Dacă tot îl înjurăm pe central, să trecem și la tușierul cheliuță de pe partea dinspre tribuna 1, atât de neutru că e de fapt severinean. El stătea cu steagul pe sus în permanență, trăind o perpetuă stare de ofsaid. O fi vreo disfuncție de-aia de primăvară.

De la cabine am revenit cu un gol rapid (Curelea) și o echipă oaspete din ce în ce mai fracturată. Ne mai aruncăm de două-trei ori, hop, penalty. Surpriză, Bălan îl transformă. 3-0. Apropo, a venit Gigi Mulțescu. Observați vreo diferență?

Pe final, Craiova a mai fost lăsată să iasă la atac și să se facă de râs cu diverse pase în aut și alte semne de neputință. De remarcat o fază la care au cerut penalty pentru o ușoară împingere în careu iar eu, pardon de expresie, cred că a cam fost. Și mai ales, o ratare cu poarta goală de toată frumusețea, care rezumă toată lipsa de vlagă a unei echipe care se scufundă.

Am câștigat, alt antrenor, alt aer, alte speranțe. Dar și un adversar slab, demoralizat, incapabil. Eu cred că obiectivul numărul 1 rămâne baremul. Nu vă mai spun ce meci urmează, că a trecut, încerc să vă mai servesc cu două cronici azi.

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Gaz Metan Mediaș 0-1

Opriți subminarea economiei naționale!

(o galerie tânără, dinamică și intelectuală)

Urarea din motto face referire la faptul că pe piepturile vânjoase ale medieșenilor tronează sigla Transgaz, firmă care e a mea. Și a ta. Și a lui. Dar pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă ne place, unde mai pui că profitul nu se întoarce la mine, sau măcar la Boc, să facă o autostradă. El e, inevitabil, al bravilor investitori care de-abia țin echipa.

Altfel, mi se pare o echipă relativ curată, relativ talentată, relativ devreme acasă și, la ora asta, relativ în Europa League. Care a făcut un meci prost rău, dar nici ai noștri nu s-au lăsat.

Mai întâi, să mă scuz că n-am zis nimic de la începutul returului. Am văzut meciul cu Dinamo din pat, tușind, răgușit ca proful de fizică (cine știe cunoaște) și energizat suplimentar de vestea că prețul biletelor tocmai se dublase. Din fericire, n-a fost ceva permanent, a fost super ofertă limitată. Impresia mea a fost aia trivială, că am făcut o primă repriză decentă urmată de-o cădere. Și că e un scor corect deși la cât de cenușii au fost ăștialalți mergea și 0-0. Apoi n-am jucat nimic la Bistrița. În ambele meciuri s-au putut găsi faze grosolan bulite de arbitri, ceea ce de la o vreme mi se pare doar un semn că ăștia-s arbitrii pe care îi merităm.

Așa, să trecem la Sportul – Gaz Metan. Meciul a coincis cu venirea primăverii, ura. Totuși, în Regie nici zăpada nu se topește:

zapadaPrima repriză a surprins o echipă a Sportului într-o oarecare vervă. Surprinsă, aceasta s-a rușinat, s-a ascuns repede și a dispărut de tot cu timpul. Dar până atunci Curelea a apucat să facă o fază de singur cu portarul și, surpriză, a tras în el. Au mai fost încercări, Maxim a fost jucat mai mult și din ce-mi dau seama încerca să fie un fel de playmaker, cu diferența că playmakerii mai și dau drumul la mingi, el se lungea aiurea. De partea cealaltă, niște contraatacuri. Meci aproape amical, duminical, fără stres, fâs și miză. Nu regie. Doar dezinteres. La capitolul „forță simbolică deosebită”, pe marginea terenului nu erau nici reclame, ceva ce nu-mi amintesc să fi văzut la un meci de A în sezonul ăsta.

În repriza a doua, jocul a înclinat mai mult către medieșeni, pe fondul faptului că gazdele au fost niște mămăligi. Simplul fapt de a înclina altfel n-a reușit să facă meciul interesant, deci hai să sărim direct la penalty-uri.

Eu cred (și aici peluza ar fi fost în stare să mă sfârtece) că al lor a relativ fost. La standardele care se practică. Adică Patriche a intrat să-l secere pe ăla. În careu. Ceea ce pur și simplu nu se face. Știți, ca să nu-i dai șansa să cadă și să obțină penalty etc. etc. Mai ales că era o fază cețoasă, cu toate șansele de a se fâsâi. Al doilea mare semnal de alarmă e că l-a și nimerit. Asta plus o cădere teatrală și o rană simulată fac rețeta clasică a unui 11 metri românesc. Pe care Eric îl transformă.

Apropo, a revenit Eric! După un popas scurt prin Ucraina și unul mai lung, după toate aparențele, pe Dealul Negru, degustând mici. În afară de faptul că a câștigat meciul aproape accidental, n-a făcut mare lucru, ipostază în care îl vom și reda aici:

Mai apoi, unșpe metriul nostru. Al lor a fost, da? Atunci și al nostru. După care, după cum probabil știți, Ferfelea și-a așezat mingea, și-a luat avânt și a executat ca Anelka. Adică indolent. Slab. Nesimțit. Pasă la portar. După care a ieșit și a pornit un lung conflict verbal între peluză și jucători, finalizat cu Cristian Irimia invitându-ne la sfârșitul meciului să intrăm noi pe teren. Acum, eu obișnuiam să joc în poartă și în apărare, dar ăștia sunt chiar decenți față de atac. Aș intra în atac. De unde-mi iau tricoul și ghetele?

Iată un rezumat:

De asemeni, pagina de rezumate e acum la zi, deci puteți vedea toată desfășurarea suferinței, sunt chestii noi în blogroll, Zdob și Zdub merg la Eurovision, a fost ziua Irlandei, Laszlo Borbely a purtat o cocardă și eu cred că cel mai talentat român este un câine. Dar despre toate astea, altă dată.

Mâine, la Cluj, o umilință sau poate o dezamăgire la limită. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – FC Vaslui 0-1

O după-amiază ușor cețoasă și surprinzător de non-câinoasă la venire. La plecare era unul în stradă care lătra la tot și la toate, din fericire nu eram singur și am mers cu turma, că altfel cred că acolo rămâneam. Regie, locul unde poliția poate bloca străzile înaintea meciului dar hingherii nu vor să scape de zecile de potăi.

Sportul a ajuns la poartă, pe bune, doar că acolo apărarea era ca pe vremea lui Ștefan cel Mare, doar făcută cu mercenari de la Copacabana, pentru a încerca depășirea recordului de figuri de stil inutile, deținut acum de PRO TV. Iar prea puțini își asumau răspunderea finalizării. Dincoace, ăștia erau și ei periculoși și nu prea, în dulcele stil clasic, lălâu și balcâz (vezi Porumboiu după meci: că cică au jucat nașpa, dar la nivelul României nașpa-ul ăsta a fost super-spectacol).

Să vedem, cine a zvâcnit, cine a mai mișcat așa, ca fluturașii? Varga, mai rar dar mai bine. Dar n-a putut să-i dribleze chiar pe toți, nici chiar pe doi consecutiv, doar momente punctuale. Pătrașcu, pentru o lovitură liberă care măcar a prins poarta (dar a fost foarte foarte moale și foarte foarte pe centru). Dincolo, ăia negri. Mențiune specială pentru cei doi indivizi care au reușit să șuteze în aut de poartă (da, da), pentru individul care a reușit să rateze cu poarta goală (Gheorghiu) și, desigur, pentru Yero Bello, atacant bun care a dat golul.

Păcat că n-am rezistat pentru un 0-0 urât (da, am spus-o și nu sunt foarte mândru). Că nu cred că se supăra prea multă lume. Și așa e un rezultat echitabil. Și mai mare păcat că s-a rupt Niculescu, ocazie cu care l-am văzut 10 minute pe Viciu. S-a descurcat acceptabil. Notabile mai sunt cele 10 minute în care ceața a fost atât de deasă că părea că se va înnopta, ca și ceața la o oră de după meci, destul de absolut magnifică, îmi permit să spun (am așa preferințe dubioase). Felicitări lui Șerban, care a venit cu un banner dedicat lui Pancu (care nici n-a fost în lot, că s-a certat cu Hizo). Și, desigur, momentul a avut izul lui de minute stupide cu jandarmi (și oficiali, ah, ce bucurie) cretini, că doar de ce să te adaptezi la context când ai ordine și baston? Îmi permit să citez nițel, toată pozna aici:

n-am putut sa-l afisez decat 2 minute deoarece au intervenit stewarzii si probabil ofiterul de presa mai apoi deoarece din ce am inteles in prima faza de la acestia si din statiile acestora eram „2 vasluieni inconstienti care trebuiau sa fie scosi din peluza Sportului pentru a evita altercatiile cu baietii care sustin sportul „. Mai apoi cand le-am explicat ca suntem rapidisti si ca mesajul l-am facut pentru idolul nostru care joaca la Vaslui si ca este intr-o perioada dificila si ca este ca un mesaj de sustinere si de incurajare pentru acesta ,au inteles situatia si ne-au lasat in pace. Peste aproximativ 5 minute apare probabil ofiterul de presa sau cine o fi fost sa ne cheme sa ne dea afara din stadion pe motiv ca am introdus ilegal acest mesaj si sa ne interogheze despre modul in care am intordus mesajul in peluza .Mesajul l-am introdus la intrare cand stewarzii nici nu s-au sinchisit sa se deranjeze sa ma puna sa desfac mesajul care-l aveam in ghiozdan .

În ipoteza ușor idealistă a unei victorii la Urziceni (vineri, ora 18), vom fi adunat ceva mai mult de jumătate din punctele necesare pentru barem la jumătatea sezonului. Bonus sumbru la perspectivă sumbră, salariile sunt neplătite de atâta timp că jucătorii încep să ceară desfacerea contractelor. Primul, Marius Postolache, care a fost trimis, cu promptitudine și nesimțire, la echipa a doua. Irina Maxim mușcă în carne vie într-o cronică din Onlinesport și băieții de la Gazetă au ceva mai echilibrat și cu figuri de stil inutile. Video în diverse locuri, de pildă Digi Sport.

Încă ceva: de acum, s-ar putea să mă mai citiți ocazional (sau pe alții, că pe mine mă citiți deja) pe Sportibus.ro, care se vrea a fi o comunitate de oameni care scriu lucruri mișto pe teme sportive. Momentan ritmul postării e și nu e, dar hei, am încredere, e recomandat de Adrian Georgescu.

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Universitatea Cluj 2-0

Să ne bucurăm pentru Viorel Moldovan, care a renunțat la postul de antrenor, că doar nu mai suporta să fie un loser! Probabil că nici jucătorii nu mai suportau și iată că acum e mai bine.

Voi incepe smiorcăindu-mă. Sâmbătă am fost să caut, între niște lipii de șaorma și un CD inexistent  în România, bilet la meci. Adică să-mi iau din timp de acum, ca să nu mai rămân pe afară, nu? De la unica sau aproape unica încăpere de pe planetă unde se găsesc, casa de bilete de la stadion. Înăuntru erau două scaune și mult aer care mă priveau în ochi. Deși eram în interiorul programului normal (16:45 e între 14 și 18, nu?). La 2 case de stadion băjeții ascultau manele la maxim, trei cocalari sprijineau gardul, iar vreo 30 de câini erau pe lângă drumul meu de la Grozăvești la stadion. Și se lăsa înserarea. Cum mi-e frică de zombie și nici țigănia nu prea-mi place, nu am mai așteptat și am luat-o din loc. Mă întreb ce ar fi avut de spus domnul Cristi Gheorghe, marele organizator de la club, dar cum la meciul cu Rapid a fost văzut replicând peste gard „păi dacă n-ați venit și voi mai devreme, normal că ați prins coadă” (cu un sfert de oră înainte de lovitura de start), mă îndoiesc că va fi dorit să întrețină o relație de respect și seriozitate față de oamenii care încearcă, totuși, dacă binevoiește și el, să-i bage bani în buzunar.

Meciul în sine a fost un fel de picnic. Vreme călduță, oareșce lejeritate în tribune și în teren (acum am văzut lejeritate, probabil că dacă era scorul invers mi s-ar fi părut că e doar o tonă de tensiune) și un joc pe care, pardon de expresie, l-am dominat. Cu un mare of în momentul în care ei au primit penalty. Contrar restului peluzei, mie mi s-a părut corect acordat. O intrare imprudentă, un pic de contact, mingea era în altă parte. Independent de faptul că atacantul l-a căutat și a dramatizat, au fost toate elementele unui penalty. Acum toată lumea va arunca cu pietre în mine, iar ca să mă apăr mai spun că faza s-a întâmplat efectiv sub ochii mei. Din fericire Niculescu a scos-o foarte bine. Apoi a mai venit și penaltyul nostru la care am fost sensibil mai aproape de gol și să nu uităm de golul de 1-0, venit înainte de ploaia de la 11 metri ca o consecință directă a apărării aproximative a oaspeților. Mai punem bara lui Ferfelea și am terminat tabloul unei prime reprize pe care Sportul a început-o cu 4 oameni scandând timid și a terminat-o cu o peluză recâștigată de partea echipei.

În partea a doua jocul a continuat să curgă în aceeași direcție și în cele din urmă Ferfelea a mai scos un penalty (perfect valabil) și un roșu, iar Varga a transformat.

Alte faze notabile au mai fost faultul de matahală din colțul terenului, comis de Szilagyi de la Cluj, deduc, și lufturile și șuturile jenibil de departe de poartă ale unui negru, poate chiar Mendy.

Meci frumos. Gură de aer. Poate ne mișcăm și noi mai cu talent. Să învățăm numele Florin Tene, căci se pare că va mai fi antrenor cel puțin încă o etapă. Urmează la Brașov, sâmbătă seară, un meci netelevizat, pentru că cei de la GSP vor da un meci mare de rugby și n-au mai modificat programul etapei. Ușor suspect, sper să fie doar lipsa de interes a televiziunii și nu o schemă de-aia clasică în care gazdele spun că preferă să fie netelevizate decât reprogramate și apoi îl cumpără pe arbitru și pe fi-su. Nevermind, se pare că ai noștri au refuzat reprogramarea, o fi o strategie ca să atragă mai mulți spectatori la stadion 😛

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Rapid 0-2

Iată-ne aici, la o nouă șuetă întârziată cu două săptămâni.

Vă mai amintiți de Sportul-Rapid? A fost un stadion plin ochi, cu rapidiști, care înțeleg că pur și simplu au forțat porțile la un moment dat și a mers (de ce îi dau eu bani lui Șiman?), cei din peluză proferând lucruri și chestii și chiar amenințări la adresa galeriei noastre (de ce îi plătesc lui Șiman bani?), iar după meci, cum am deschis televizorul, l-am văzut pe Ovidiu certându-se cu Șiman, care tot nu vrea să recunoască că ar putea să facă niște mici lucruri și chestii pentru suporterii lui care îi bagă bani în buzunar cu regularitate. Ăsta a fost un mega-eufemism, expresia lui exactă fiind „Voi nu existați”.

Încă de dinaintea intrării am simțit că toată mizeria primei ligi la fotbal se abate, în sfârșit, în viteză maximă spre Regie, sub formă de aglomerație și, oh Doamne, pentru prima dată de când mă știu la stadionul ăsta, bișnițari. Băjeți dispuși să te ajute să-ți iei bilet la peluză pentru doar 15 lei. La casă mai aveau doar la tribuna a 2-a, așa că le-am dat 20 de lei ca să pot să văd o ambulanță în spatele căreia era careul Sportului. Mai târziu au mutat-o. Din fericire, am văzut meciul lângă un rapidist, deci am putut să-mi canalizez diversele frustrări (pe atmosferă și pe joc și pe faptul că în timp ce Șumudică nu-și mai amintește că a trecut și prin Regie, antrenorul nostru rememora cu tandrețe momentele din Giulești și anunța că speră să vadă mulți, mulți rapidiști) în tradiționalele tachinări infantile care mă fac să fiu fan al fotbalului și nu, de pildă, al popicelor.

Atmosfera în tribune a fost rapidistă, asta însemnând atât cântece frumoase și multă pasiune cât și șuturi cu cizma în scaun asortate cu înjurături la ratări, înjurături pentru Varga că îndrăznește să dribleze și convingerea pură că nici cramponul pe gleznă nu e fault dacă e un crampon vișiniu. Plus un mic „copilu, stai jos, să vedem meciul”. Ciclicitate. Primul meci pe care l-am văzut pe stadion a fost un Sportul-Rapid la care mi s-a făcut rugămintea asta. Atunci însă venea absolut penibil de la niște oameni situați într-un sector gol. Acum pe stadion nu puteai să arunci un ac, imagine interesantă indiferent de context. Mai apoi, e dragostea față de Moldovan, om care inevitabil nouă nu ne-a fost simpatic, pentru stilul de acum dar și pentru momentul 2006, când cu o lovitură bine executată a strivit cu crampoanele cariera lui Tibi Bălan. Cred că asta este esența elementelor rapidismului care mă enervează: mereu sunt alții de vină, mereu sunt unii care au murit pe teren cu tine și nu cu Avântul Ciorogârla, iar (asta e partea inadmisibilă) atunci ai dreptul să le rupi oasele mârlanilor. Pentru că Rapidul e o echipă al îngerilor, care niciodată n-a avut un meci cu Bistrița în care Gloria s-o fi lăsat mai moale, niciodată n-a fost ajutată de arbitri să câștige un meci (nici măcar săptămâna trecută, cu Pandurii), da, niciodată n-a purtat embleme comuniste pe tricouri ci a făcut o vajnică disidență sponsorizată de minister și niciodată n-a rupt intenționat pi…stai puțin.

Și a mai fost și un meci, dar cred că au mai scris și alții de asta. Victorie relativ corectă a oaspeților, vreau să revin și să le felicit galeria per ansamblu, e doar un mic trend care mă supără, dar care se impune. Au cerut un penalty pe care eu l-aș fi dat (s-a întâmplat practic în fața mea), ai noștri au deschis scorul dintr-un ofsaid care a fost sau n-a fost. Pare că a fost marginal, dar se ridică problema: asistentul a fost Superman sau doar a ridicat la nimereală? Mai e și reaua intenție, susținută de ideea că dacă nu vezi clar că atacantul în față atunci se cheamă că nu e, prevăzută explicit în regulament (adică: dacă arbitrii ar judeca așa într-adevăr atunci la faza aia trebuia să fie gol valabil, dar cum nu judecă așa încalcă voit un principiu al legilor jocului, ceea ce e suspect etc. etc.) Dar per ansamblu ai noștri nu s-au ridicat la nivelul Rapidului.

Haide Sportul!

Steaua – Sportul Studențesc 4-2

Să câștigăm măcar cu 0.5 la 0, ca la șah

Tactic, n-a părut că țintim un joc de șah, dar nici altceva. Am fost surclasați de o echipă mai bună, în condițiile în care apărarea a gâfâit, iar pe final Chihaia era încercat ca o soluție în atac… Nu prea mai poate, dar măcar a scos un 11 metri din care Varga a marcat pentru 2-4. Un meci onorabil pentru Dacian. Din impresia generală aș scade o fază la care după o cursă excelentă s-a izolat în flanc și a așteptat să vină cineva la centrare, pierzând mingea destul de ușor. Cam ca mine la FIFA, doar că la amateur îți mai merge faza aia.

Întâlnirea cu coceanul fotbalului românesc a fost marcată de ratarea primului gol și de faptul că eu, personal, am prins o singură fază la scorul de 1-0 pentru noi: faza golului de 1-1. Pe jumătate pentru că a trebuit să stăm 30 de minute ca să vină și niște băieți matoi care nu prea aveau buletine și bani de bilet (da, avem și noi), pe jumătate grație organizării impecabile. Bilete tipărite pe loc, chiar și pentru sectorul oaspeților, deși mă gândesc că aveam vreo 30 de locuri rezervate… Măcar m-am făcut cu un bon fiscal. Bonus: se pare că nu ai voie să stai pe locul tipărit pe bilet. De ce? Că nu vor mușchii domnilor de la jandarmerie, că dacă toată lumea stă cu 3 rânduri mai sus ești mai ușor de monitorizat.

Despre joc, puține  de spus. Frig pătrunzător, Steaua zburdând din ce în ce mai clar, acompaniată de lufturi și lumânări studențești, mascota Stelolina ieșită la plimbare în pauză, Gabi Safta încercând cu îndârjire să transforme un câmp în templu. Ca galerie ne-am comportat acceptabil, cu precădere la începutul meciului și 15-20 de minute în repriza a doua, dar te cam reduce la tăcere când vezi că ăia fac jaloane din jucătorii tăi. Niculescu a scos câteva baloane, eu nu aș insista prea mult pe asta, alții ar face-o. 4-2 la final și ne uităm de jos la practic tot campionatul. S-ar mai putea câștiga un strop de onoare cu un rezultat bun în derbyul suferinței, ultimii versus penultimii, de la Târgu Jiu, de etapa viitoare. Și desigur, optimiștii pot spera într-o ușoară revigorare în pauza asta dată de meciul naționalei. Varga e nemulțumit că ceilalți nu se ridică la același nivel, Moldovan își dă și el seama că nu e un antrenor prea bun și îi cam vine să plece, e multă tensiune, iar restul sezonului va fi, se pare, presărat cu agonie și regrete. Asta neînsemnând că n-am putea face un 1-0, acolo, cu Rapid.

Deci, urmează un meci cu Pandurii, acolo, în jurul datei de 17. Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Astra Ploiești 0-1

Înaintea partidei, damful de sânge din aer era  puternic: Tibi Bălan declarase că Selymes a declarat niște declarații nașpa…și că de-asta trebuie neapărat să câștigăm.

Asta la nivel declarativ. În teren am văzut o nouă mostră de tolomăceală, combinată și cu nițel ghinion. Dar în primul și primul rând nu trebuia să luăm golul. Niculescu a strigat „Eeeeeu”, într-o situație în care mai bună ar fi fost o degajare simplă, oriunde, afară, a unui fundaș. Apoi n-a alergat destul de repede spre minge, dând ocazia unui gol facil, facil, mult prea facil. Eu aș da vina pe portar, pentru simplul fapt că a cerut o minge pe care nu trebuia s-o ceară, dar părerile în peluză erau împărțite.

Mai apoi Astra a stat comod cu fundul în poartă. N-a fost frumos, n-a fost admirabil, a fost ușor mizerabil. Dar simt că nici pe atacul nostru n-a fost o sincronizare suficient de bună între atac și mijloc, între oameni în general. Rețin faze cu timpi morți, în care Varga avea o poziție excelentă pentru centrare dar n-avea cui centra, iar până venea cineva, soseau și doi oameni să-i sculpteze gleznele lui Dacian. Mai rețin nițică agresivitate și apărare pe două linii din partea oaspeților, bara lui Maxim (ceva ce ne-a lipsit, într-un fel, nițel tupeu + ginirea unor culoare bune), ca și o bară a Astrei, pe contraatac, la care ne-au tremurat, pardon de expresie, chiloții.

0-1, final. După meciul ăsta ne-am scufundat în mocirlă și s-a clarificat că obiectivul e să ieșim din ea, dacă nu cumva să facem baremul. Păcat, e o echipă care dacă se aduna cu adevărat putea rupe norii. Acum, încep să se delimiteze zonele de clasament, plutoanele, grupulețele. Și n-am picat chiar unde trebuie.

Urmează cu Steaua duminică seara. Eu am prezis că-l dă afară pe Edi Iordănescu, dar nu că o să-l aducă așa repede pe Lăcătuș, care să mai prindă și un meci neconcediat. Oh well. Va fi greu.

Haide Sportul!

Sportul Studențesc – Victoria Brănești 2-2

Am o scuză. Pentru întârzierea la meci, pentru întârzierea articolului și pentru faptul că nu sunt ras nici până acum. Scuza este în poza de mai jos:

Între timp, placa mea video a ajuns la temperaturi sub punctul de fierbere al apei, pentru că a fost scoasă din calculator, aruncată în gunoi și înlocuită cu alta care deocamdată menține temperaturi sub cea la care fierbe apa.

Am ajuns prea târziu ca să prind primele două goluri.

Sper că jocul în acele 10 minute a fost drăguț, pentru că continuarea a fost nițel agonizantă. Nu în sensul că n-ar fi existat faze frumoase, combinative, a la Gașca Nebună: au fost, și au mai fost și contraatacuri fulger, și destule ocazii cât să ne enervăm. Culminând cu o bară din doi metri.

Dar. Le-am lăsat posesia, le-am lăsat inițiativa pentru minute bune. Aș zice că băjeții s-au retras un pic cam mult, siguri că meciul nu le mai scapă. Și atunci oaspeții au făcut un joc de posesie, au insistat cum știu ei, au dat cu cotul în stânga și-n dreapta, i-au dat un cico și arbitrului și … ceva a ieșit. E puțin ca un blestem, dar nu e întru totul neprevăzut.

Dacă golul doi, treacă, meargă, zicem că a fost OK din pedeve al regulamentului, penaltyul le-a cam fost acordat după un fault făcut de o fantomă. Și n-am văzut prea multe dezbateri, reluări, analize, vălvă pe chestia asta. Dacă GSP n-or fi chiar neutri, să fie măcar de la concurență (Prosport, Digi?). Poate nu m-am uitat eu unde trebuie.

Este senzațional de frustrant. Într-un fel, Sportul joacă mai bine atunci când trebuie să alerge după o victorie la limită decât când are de gestionat un avantaj cât de mic. Sau mai e varianta cu blestemul. Dar, în cele din urmă, n-ar fi cazul să ne ambalăm atât: Victoria Brănești e o altă echipă artificială care își va cumpăra destule faze fixe cât să reziste un sezon, două, apoi izvorul bogăției va seca și se va desființa. Că așa-s proiectele în România. Chiar dacă mă tem că la desființare vor fi în continuare neînvinși în fața noastră…

Noul antrenor e Vio Moldovan. El l-a accidentat urât de tot pe Tibi Bălan, în 2006, la un meci ce a reprezentat apogeul nesimțirii giuleștene (a mai fost ăla din ultima etapă, care nici nu s-a terminat de atâtea karate, dar tocmai de-asta e ăsta mai apogeu, că a ținut 90 de minute). Aș vrea să-i aud părerile publice despre acel moment (și să bată pe Real Madrid) înainte să investesc puțină încredere în el.

În cupă am picat cu CS Otopeni, la mijlocul săptămânii viitoare. Nu vreau să cobesc, dar parcă nici cu ăștia n-avem un palmares prea bun. Lăsând deoparte blestemele, un adversar abordabil.

Cronici: Prosport. Onlinesport.Rezumat:

Urmează meciul de Cupă cu Otopenii în Regie. Haide Sportul!